Avem deficit prin consum, avem excedent de morală și anticorupție. Este ce a reușit să producă omul nou european în România. Zona economiei dure, darwiniste, a a alungat sau a expoatat mână de lucru necalificată și disperată. Dar codificarea acestei realități este sublimă: avem un posibil procuror al Europei care le va arăta vesticilor cinstea.
Dincolo de zgomotol patriotic (rolurile s-au inversat: acum dreapta e mândră că e româncă, iar PSD strică imaginea țării), e un moment foarte interesant pentru conducerea centrală europeană. E clar că noua funcție de procuror european are încărcături politice colaterale. Această funcție vizează fondurile europene și infracțiuni legate de aceste fonduri. Deci, o primă observație importantă: NU va viza marea corupție europeană care s-a manifestat cu totul altfel (mari bănci evazioniste, rețele enorme comerciale de eludare a taxelor etc.), ci mai ales țările care beneficiază de fonduri europene și corupția ceva mai măruntă. Sigur, trebuie combătută, dar e și un bun filtru pentru a aplica austeritate prin ultracorectitudine. E și o formă de a avertiza consumatorii de fonduri, adică fix zonele europene mai sărace, că se vor tăia bugetele din motive de etică.
Pentru a ajunge în respectivul post, Kovesi mai are de parcurs etape. De ce a ajuns acolo? Pentru că a vorbit singura limbă pe care elitele europene o vorbesc: Estul e corupt, deci tot ce-i trebuie e un bici, un bici tot din est. Și, da, estul e corupt, e corupție din nedezvoltare, iar nedezvoltarea vine din integrare europeană doar cu circulația profiturilor, exploatăriiangajatului ieftin, nu vine și cu o redistribuire echitabilă. Fondurile europene sunt tot butaforii construite peste ceea ce ar fi trebuit să însemne redistribuirea – degeaba dă Germana fonduri europene dacă extrage neortodox mult mai mult din piața estică fără să plătească o cotă socială ”cinstită”.
Și în acest caz, elitele românești și-au exercitat dubla incompetență: ură față de sărăcani în numele Europei frumoase, prostie tip birocrație PSD-PDL în atragerea fondurilor europene. Nu e întâmplător că dna Kovesi insistă pe ”prevenție” în fraudarea fondurilor europene: prevenție înseamnă că nu se mai iau destui bani din teama de dosar, dar și din exces de zel al forțelor de control – pur și simplu capitalismul, antreprenoriatul nu merg bine cu hârțogăraia și vămuirea birocratică propusă de autoritățile de la noi și de la ei. Rata de absorbție a României este o formă de resemnare: suntem prea corupți să merităm banii ăia, deși e clar că sunt și deficiențe structurale, nu doar ”probleme de caracter” în felul în care aceste ajutoare sunt livrate.
În urmă cu o săptămână, la votul ambasadorilor, Kovesi era mult în spatele candidatului francez. Germania și PPE au apăsat puternic pedala lobbystică pro-Kovesi, renunțând la propriul candidat. Această nouă instituție, EPPO, nu va ține de statul de drept cât va ține de noi forme de control exercitat în zonele nedisciplinate (sudul și estul, în mod tradițional).
Kovesi e icoana excepționalismului românesc: suntem cei mai hoți, deci avem cel mai bun jăndar. Avem un sistem corupt care în mod miraculos produce sfinți. Avem un sistem de justiție care face dreptate, dar care o oprimă pe Kovsi în același timp. Nu o mai iau de la capăt cum toți vrem anticorupție, și ăia care o critică pe Kovesi, dar esența ar fi o anticorupție eficientă, nu parte dintr-un aparat de exercitare a puterii. Kovesi a fost a regimului Băsescu cum e Badea al lui Voiculescu. Numai că ăsta din urmă nu poate aresta și e totuși plătit din bani privați. Lumea bună spune ”dar dacă nu era DNA?, lasă criticile, cu tot cu erori, DNA a făcut lucruri bune”. Iar eu nu amintesc decât uriașe zone de corupție privată reală trecută cu vederea, obsesia fiind tocmai pentru câștigarea puterii în zona politică în formă post-politică. Kovesi înseamnă ”antipolitică” și deja acest sistem a produs și noile partide USRPLUS, ProRomânia, partide antisistem profund lipite de rețelele noi de produs bani și statut (nu doar servicii, ci multe alte scurtături europene sau românești).
Anticorupția era un pas necesar după marea acumulare 90-istă, numai că a venit ca un pas necesar pentru acumularea douămiistă, retrocedări, construirea unor structuri politice și instituționale împotriva PSD și consolidarea unor noi forme protejate de muls bani. Deci anticorupția a venit firesc, ”pas istoric necesar”, iar apoi a luat-o spre conservarea unui status quo care s-a dovedit extrem de util și pentru ascunderea unei întregi agende complicate sociale și economice în perioada postcriză. De la pas normal de curățare și îngrădire a spațiului postsălbăticie din 90, a ajuns un fort de conservare a unor instituții puternice de dreapta. Economismul românesc e tot de dreapta, justiția s-a mutat și ea complet în zona ideologică a PPE, conservatorism ipocrit, bun de mascat alunecări spre extreme dreapta prin toată Europa. În România avem consolidată mai mult o castă burgheză, decât ”justiție”. Justiția s-a politizat în sensul unei autonomii dincolo de democrație, neintervenția politicului generând forțe politice paralele, nu tocmai democratice și deloc apolitice.
Kovesi e o icoană a aspiranților la o clasă de mijloc europeană în România. Dacă te uiți atent, nu vezi nici prea mult „mijloc”, nici prea mult progresism sau spirit emancipator cum se închipuie unii, sunt strict membri sau aspiranți ai unei elite de tip nou, de la neofeudalism de primar și birocrat nouăzecist, la ceva mai suplu, mai ”burghez”. Numai că nu e o burghezie progresistă de început de secol 19. Încruntarea lor ”cetepistă” e îndreptată spre o majoritate din ”ceilalți români” care nu dau doi bani pe poza europeană, liberală sau conservatoare (că alte versiuni n-avem).
Politizarea de care se plânge europenismul românesc este o suprapolitizare europeana – de altfel PPE se laudă peste tot că Kovesi e omul lor. Ceea ce după criză era controlat și amenințat prin Banca Centrală Europeană și prin politici economice va deveni subordonat după criterii de stat de drept. Românii erau hoți, grecii erau leneși, în viitor vom fi toți hoți, toți cei de la periferie care ar avea nevoie de dezvoltare și care vor primi doar morală. Experimentul DNA a fost unul politic, România a fost din nou o eprubetă în care s-a lucrat de data asta la hibridul justițiaro-politic-economic, numai bun pentru control în vremuri tulburi: și PPE știe că vor veni vremuri și mai tulburi pentru UE.
Victoria de etapă a domnei Kovesi este o înfrângere pentru un PSD care arată ca un vătaf local cu badigarzi, absolut incapabil să comunice complex, incapabil să facă ceea ce se cheamă politică europeană.
Candidatului francez i s-a reproșat la audieri că e prea diplomat. Parlamentarii, popularii mai ales, dar și din alte familii politice europene, au dat de înțeles că vor pe cineva dur, vor disciplină. Nu e doar încordare electorală. Este fix răspunsul pregătit de establihmentului girat de PPE, amestecul de neoliberalism și conservatorism de până acum, răspuns care se va axa pe ”lupte” și retorică non-diplomată. Nu mai vrem diplomație, vrem ”la țepe”. Va fi folosit acest procuror european în lupta cu ”iliberalismul” sau cu orice formă de abatere de la mersul politic de până acum? Eu zic că da. Această funcție nu e decât un indicator că fosta tehnocrație și fostul vis birocratic european a trecut la o etapă suspect de vioaie, de ”luptă”. Nu sunt dispuși să vadă că ei au generat ba chiar susținut diverse forme antisistem de extremă dreapta, dar vor să joace comedia moralei și anticorupției la nivel continental.
După dominația de tip economic, de tip Troica, e clar că părți conservatoare din UE își imaginează o viitoare dominație în numele statului de drept. Mai puțini bani, dar o să vă dăm justiție. De fapt, sunt tot forme de suveranism, pretextele vor fi ”de drept”, nu vor mai fi economice. Înspre acest haos ne îndreptăm. Sunt de fapt prelucrări ale vechilor slogane care împânzeau Germania postcriză: ”nu mai dăm bani la leneșii Europei” s-a metamorfozat spectaculos.
Opoziția românească a rezistat și s-a reinventat prin tema justiției, uneori aprinsă complet artifcial – a fost singura agendă și cred că a și făcut din justiție o creatură ca a lui Frankenstein care s-ar putea dovedi utilă în politica la nivel european. Partidele vechi pierd din discursul justițiar antisistem – de altfel, PNL ar putea fi mult mai afectat decât PSD după următoarea serie de alegeri. Iar partidele noi practică o retorică a victimizării și imprecației, deși ele însele sunt emanații ale puterii (sunt partide cu lideri care au avut deja guvernarea!), fără să dea soluții economice viabile, fără să iasă dintr-o retorică anti-bază, anti-angajați, totul pentru piață și afaceri. Partidele vechi plăteau un soi de mică taxă socială pentru afacerismul lor. Acea taxă se apropie de dispariție, totul devenind o chestiune de conduită, de disciplină.
Un mic adaos: politica anticorupție americană a avut un rol covârșitor și pe alte părți din glob, un rol de justificare, nu de reglare efectivă a unor societăți – doar nu crede cineva că Bolsonaro va fi mai bun pentur că a venit pe aripile anticorupției, va fi mai bun cu marii investitori din Brazilia și atât. Nu întâmplător, nu doar câțiva europarlamentari au întrebat nedumeriți de ce se umflă în pene în CV Kovesi cu premii de la instituții de supraveghere americane, ci și presa a subliniat sprijinul dublu, germano-american. Nu e nicio conspirație, cam așa merg lucrurile, după tipare destul de clare.
Autor: Costi Rogozanu
Sursa: Voxpublica.ro