Implicarea masivă a serviciilor în politică face ca o serie întreagă de lucruri să devină inutile.
Campaniile electorale, votul, dezbaterile, presa nu îşi mai au rostul.
Pentru că totuşi trăim într-o lume în care există partide, programe electorale, ziare şi emisiuni de televiziune pe teme politice, se creează impresia stranie că suntem bolnavi psihic, jucându-ne într-un mod care vrea să ofere aparenţa seriozităţii.
Când intri într-un asemenea joc, umilinţa este maximă şi nimic din ceea ce faci nu îşi mai găseşte sensul. Eşti un fals cetăţean, iar viaţa devine un fals în întregul ei.
În cazul meu specific, sunt un ziarist falacios, un soţ amăgitor, un părinte înşelător, respir falsitate prin toţi porii.
Toţi suntem puţin falşi în măsura în care suntem cetăţeni, iar falsitatea pătrunde în căminele noastre ca o igrasie.
Aşa stând lucrurile, abulia pune stăpânire pe ţară, deoarece oamenii fără liber arbitru sunt aproape morţi.
Preşedintele este prizonierul sistemului, premierii sunt puşi de serviciile secrete, legile sunt distorsionate de aceleaşi forţe nevăzute, rostul românului în propria ţară e tot mai greu de găsit.
O nevroză socială tinde să se generalizeze şi singura speranţă care a mai rămas este să considerăm că şefii acestui sistem nu au defectat, că ascultă măcar de propria lor conştiinţă pervertită şi nu de inamicii României.
Slabă, nebună consolare.
Autor: Gheorghe Smeoreanu
Sursa: Criterii.ro