Programul masiv de privatizări în energie, demarat la începutul anilor 2000, a stagnat în 2006, după vânzarea Electrica Muntenia Sud, preluată de Enel. Am apucat să vindem în acei ani companii energetice foarte importante, precum Petrom (cumpărată de OMV), Distrigaz Sud (GDF Suez), Distrigaz Nord (E.ON) şi distribuţiile de energie din Oltenia (CEZ), Moldova (E.ON), Banat şi Dobrogea (Enel).
Însă programul de privatizări a fost frânat după scandalul Electrica Muntenia Sud, soldat cu trimiterea în judecată pentru subminarea economiei naţionale a ministrului de atunci al Economiei, Codruţ Şereş.
În faţă a ieşit apoi ideea întăririi pieţei de capital, în 2006 şi 2007, când bursele mergeau strună în toată lumea. Atunci s-au listat, prin ofertă publică iniţială, Transelectrica şi Transgaz. Se dorea şi listarea Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz şi chiar Termoelectrica, însă, în toamna lui 2007, Guvernul a venit cu ideea năstruşnică a înfiinţării unui gigant energetic integrat vertical, care să înglobeze majoritatea companiilor de stat.
Aceasta în condiţiile în care autorităţile de la Bruxelles duceau o campanie acerbă antitrust şi dădeau în judecată stat după stat pentru a sparge marile companii.
Pierdem controlul complexurilor
Noua guvernare de la finele anului 2008 a venit însă cu altă idee: facem nu o singură companie, ci două, de asemenea integrate. Proiectul a fost blocat în instanţă de Fondul Proprietatea şi de sindicatele din Hidroelectrica, care s-au opus divizării producătorului de energie hidro, cel mai valoros activ al statului.
În acest peisaj, acordul preventiv semnat de România cu FMI la începutul anului 2011 a deschis finanţatorilor externi oportunitatea de a pune condiţii dintre cele mai drastice Guvernului nostru, printre care şi scoaterea la privatizare a celor mai valoroase companii pe care le mai are statul.
Iată care sunt societăţile la care statul va pierde controlul, după ce va vinde către investitori strategici pachetele majoritare de acţiuni: potrivit Ministerului Economiei, este vorba despre Complexul Energetic Oltenia, format din actualele complexuri şi din resursele de lignit, un nou colos energetic despre care vom vorbi pe larg mai jos; vor fi privatizate, de asemenea, Electrica Furnizare, Electrica Serv, viitorul complex din Valea Jiului (minele viabile de huilă şi termocentralele Mintia şi Paroşeni), Oltchim şi Cupru Min.
Anul listărilor
Tot în acest an, ministerul vrea să vândă pe bursă încă 15% din Transelectrica şi Transgaz şi un pachet suplimentar de 9,81% de acţiuni la Petrom. De asemenea, vom putea cumpăra acţiuni la cele mai valoroase companii din portofoliul statului: statul şi-a propus să listeze 15% din Romgaz şi câte 10% din Hidroelectrica şi Nuclearelectrica.
Pentru listările la bursă, Ministerul Economiei şi-a stabilit şi un calendar. Oferta secundară prin care statul vrea să vândă 15% din acţiunile Transelectrica ar urmă să fie lansată la sfârşitul lunii februarie, a anunţat, în urmă cu două săptămâni, Florin Vlădan, noul şef al Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI). În cazul ofertei pentru vânzarea a 15% din acţiunile Transgaz, şeful OPSPI estimează că operaţiunea se va derula în martie-aprilie anul viitor.
În iunie sau septembrie, va veni rândul Romgaz să fie listată, o mutare aşteptată de foarte mulţi investitori. „Dacă nu vom reuşi să o facem în iunie, atunci o vom lansa în septembrie, nu în lunile de vară”, a adăugat Vlădan. Totodată, pentru listarea a 10% din Hidroelectrica, OPSPI are drept termen octombrie 2012, iar în cazul Nuclearelectrica – noiembrie sau începutul lunii decembrie. În iulie 2011, statul a vrut să vândă 9,81% din acţiunile pe care le are la Petrom, însă oferta a eşuat.
„România nu-şi permite un nou eşec”, a mai spus Vlădan. În ceea ce priveşte momentul reluării ofertei Petrom, ministerul are drept răspuns doar anul 2012, fără un termen anume.
Americanii vor să ne vindem companiile
Un alt exemplu de presiune sunt discursurile de anul trecut ale ambasadorului Statelor Unite, Mark Gitenstein, care de fiecare dată când a ieşit în public a ţinut să critice Guvernul pentru lipsa de transparenţă în gestionarea sectorului energetic, pentru faptul că nu vinde companiile pentru a atrage investiţii şi pentru că nu liberalizează piaţa de energie. El chiar a spus, la un moment dat, că preşedintele Traian Băsescu i-a promis omologului Obama toate aceste lucruri.
În urmă cu câteva săptămâni însă, în cadrul unui seminar unde era prezent şi preşedintele Băsescu, Gitenstein nu a mai pomenit nimic de privatizări. Întrebat în acea conferinţă ce i-a promis lui Barack Obama la Washington, Băsescu a răspuns că România poate fi marele câştigător al acordului cu SUA, dacă ştie cum să-şi joace cărţile. Depinde ce primim la schimb.
Toate societăţile care vor fi vândute în acest an au fost dintotdeauna râvnite de companii internaţionale de energie care stau la pândă să cumpere, ieftin, active ce promit un profit foarte mare pe viitor. Mai ales în condiţiile în care Guvernul s-a angajat, în ultima scrisoare de intenţie către FMI, ca toate acestea să fie vândute până la finele anului 2012. Da, aţi ghicit, adică până la viitoarele alegeri. Oare câţi bani o să ia Guvernul, în plină criză, pe aceste adevărate mine de aur, în condiţiile în care avem şi un termen-limită pentru a le vinde?
Cât valorează companiile energetice
Tocmai pentru că s-a ridicat o astfel de problemă, că statul va lua doi bani pe cele mai valoroase active, ministrul Economiei, Ion Ariton, a declarat recent că toate aceste companii vor fi vândute doar dacă statul obţine sume la adevărata lor valoare. Însă, înainte să plece acasă după ultima vizită oficială, Jeffrey Franks, şeful misiunii FMI, a fost întrebat cât crede că ar lua statul din vânzarea companiilor. „Sute de milioane de euro”, a fost răspunsul, deşi este foarte clar că toate aceste perle energetice valorează mai mult.
Spre exemplu, Hidroelectrica a fost evaluată la 3,4 miliarde de euro, potrivit „Top 100 cele mai valoroase companii din România”, realizat de „Ziarul Financiar” şi firma de investiţii Capital Partners. Romgaz valorează 2,7 miliarde de euro, iar Nuclearelectrica – 1,3 miliarde de euro. Prin urmare, doar din listarea pachetelor minoritare ale celor trei companii statul ar trebui să încaseze, teoretic, 875 de milioane de euro.
Privaţii nu vor parteneriate cu statul
La capitolul parteneriate public-private, statul stă extrem de prost, în sensul că investitorii ocolesc astfel de asocieri cu statul. A recunoscut-o chiar şi premierul Emil Boc cu câteva zile înainte de Crăciun.
„Acum suntem în momentul zero, avem legislaţie, dar avem nevoie de impulsul final. Rolul primordial este al Guvernului”, a spus prim-ministrul. România vrea să atragă 50 de miliarde de euro până în 2022 prin parteneriate public-private, dar până în acest moment nu a avut decât eşecuri. Amintim aici cel mai mare proiect de investiţii din istoria României, reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă, în valoare de patru miliarde de euro. Investitorii interesaţi să colaboreze cu Nuclearelectrica au putut depune oferte până la 15 decembrie, pentru a înlocui cele patru mari companii europene care s-au retras anul trecut. Perioada a fost extinsă cu trei luni, pentru că nu s-a prezentat nimeni.
Vom avea mineri olteni privaţi
Una dintre cerinţele de care FMI a ţinut cu dinţii a fost privatizarea pachetului majoritar de acţiuni la producătorii de energie. Cum Hidroelectrica şi Nuclearelectrica sunt companii strategice, Guvernul a cedat în privinţa complexurilor energetice Turceni, Rovinari şi Craiova. Acestea vor fuziona şi, împreună cu Societatea Naţională a Lignitului, vor forma Complexul Energetic Oltenia, al cărui pachet majoritar de acţiuni va fi vândut unui investitor strategic.
Soluţia – o redevenţă consistentă… ?!
Ce înseamnă acest lucru? În primul rând, vom vinde al doilea mare producător de energie al ţării, cu o cotă de piaţă de 30% într-un an normal. În perioadele secetoase, cum este şi exemplul de acum, Complexul Oltenia va deveni cel mai mare generator de electricitate al românilor, cu cote de chiar 40% şi cu un rol, de asemenea, strategic. Aceasta în condiţiile în care Hidroelectrica produce în prezent mai puţin de jumătate din cât este normal, din pricina secetei, iar sistemul energetic se bazează pe cele trei complexuri.
În al doilea rând, viitorul complex va deţine toate resursele de lignit ale ţării, care vor rămâne principala sursă de producere a energiei din România pentru cel puţin o sută de ani de acum înainte.
„Fără nicio îndoială că aceste capacităţi au nevoie de investiţii uriaşe, pentru că au rămas în urmă atât din punct de vedere tehnologic, cât şi în privinţa protecţiei mediului, iar statul trebuie să atragă aici capitalul privat”, a declarat, pentru „Adevărul”, analistul financiar Aurelian Dochia. În ceea ce priveşte cedarea tuturor resurselor de lignit ale ţării, expertul consideră că statul ar trebui să impună o redevenţă pe măsură, pentru a nu repeta greşelile din povestea privatizării Petrom.
sursA: adevarul.ro