Romania a intrat rapid pe mâna unor oameni formaţi la şcolile de gândire socialistă, oameni cu vederi puternic de stânga, ascunşi sub mantia liberalismului, incapabili să observe virtuţiile sau avantajele absolute ale pieţei libere, competiţiei şi libertăţii economice. România a continuat să fie condusă şi administrată de un sistem de stat împovărător, corupt şi birocrat. Indiferent de cine s-a succedat la putere în România, măsurile aplicate cu precădere au fost cele de stânga. Atunci când PNL a venit la putere, nu a putut rezista fără sprijinul PSD, fapt pentru care a continuat politica de ajutoare sociale împărţite fără discernământ (o politică ce numai de dreapta nu este). PDL a schimbat şi ea optica dar tot într-o direcţie socialistă: proiectele statului dezvoltate din banii publici. De fapt o hoţie fără margini pentru care acum ne împrumutăm la nesfârşit multiplicând o datorie pe care o vor plăti generaţiile viitoare. O hoţie prin care cei mulţi sărăcesc pe zi ce trece pentru a îmbogăţi o clasă de privilegiaţi care la momentul oportun au ştiut cum şi cu cât să cumpere voturile românilor.
Nici una dintre guvernările de până acum nu a avut curajul unor măsuri de dreapta autentice şi care să vizeze privatizarea integrală a sistemului de educaţie (cel superior şi cel liceal), privatizarea integrală a sistemului de sănătate (spitale şi clinici). Toate guvernările au continuat să împartă pomeni electorale, să gândească pe termen scurt şi să pună în prim plan interesul de grup şi nu interesul naţional pe termen lung. S-a ajuns la o calitate precară a tuturor serviciilor publice care ameninţă siguranţa fiecăruia dintre noi.
Falimentul pe care îl cunoaşte România în zilele noastre este acelaşi faliment a sistemului socialist din 1989. Este falimentul unei generaţiiincapabile să se rupă de viziunea comunistă, cu o teamă extraordinară de tot ce înseamnă competiţie şi piaţă liberă. Este falimentul unei generaţii interesată exclusiv de prosperitate pe spinarea statului şi în detrimentul iniţiativei private.Disoluţia care ne paşte în momentul de faţă este consecinţa lipsei de reforme reale în sistemul public, a lipsei de viziune şi a lipsei de sprijin real şi concret pentru iniţiativa privată. S-a ajuns până la situaţia stupidă în care guvernul apără o măsură de stânga (politicile statului de investiţii) prin anularea unei alte politici de stânga dusă anterior (asistenţa socială mult prea mare faţă de resursele existente). În disperata lor căutare de fonduri pentru a fi distribuite discreţionar către prietenii lor, guvernanţii actuali invocă siguranţa naţională, pierderea de suveranitate sau pacea socială încercând să vâre pe gât pensionarilor măsura tăierii veniturilor lor. Grija pentru siguranţa naţională a actualilor guvernanţi seamănă înspăimântător cu grija comuniştilor din 1989 faţă de evenimentele de la Timişoara.
România se află acum în pragul falimentului pentru că nu a ieşit încă din socialism şi totalitarism, pentru că statul asistenţial nu îi poate ajuta niciodată pe toţi şi pentru că distribuirea de resurse se face întotdeauna viciind proprietatea şi bunăstarea unora. Statul Socialist România nu poate avea în acelaşi timp şi proiecte foarte profitabile pentru fericiţii câştigători de licitaţii şi pensii şi salarii bugetare mulţumitoare. Deşi tăierea salariilor în sectorul public pare a fi o măsură de dreapta ea nu este nicidecum aşa, fondurile recuperate fiind direcţionate strict către acoliţii statului (beneficiarii de proiecte publice). Tăierea de salarii din sectorul bugetar trebuie să înspăimânte pe toată lumea şi nu să fie motiv de vrajbă: cu salarii mai mici bugetarii din familie vor pune presiune pe cei angajaţi în privat, va scădea consumul şi se va încetini creşterea economică, va scădea radical calitatea serviciilor publice. Înainte de a distruge sectorul public trebuiau create premisele unui sector privat puternic, capabil să preia o bună parte din aceste servicii (aici mă refer la cel de sănătate şi cel educaţional).
Pe termen lung această măsură de tăiere a salariilor bugetarilor poate fi benefică pentru sectorul privat pentru că îi va îndemna pe unii să renunţe la calitatea de salariat la stat şi să îşi deschidă o afacere. E puţin probabil că se va întâmpla acest lucru dată fiind implicarea masivă statului în economie (toţi sunt cu ochii pe contracte cu statul mult mai profitabile decât cele oferite de piaţa liberă). Cu o piaţă liberă ce nu poate oferi “exemplele de succes” pe care le oferă statul împreună cu cei pe care îi protejează şi cărora le oferă contracte grase, nimeni nu poate fi atras să îşi deschidă o afacere.
Încetul cu încetul, această economie paralizează sub influenţa malefică a statului şi se îndreaptă către un socialism “luminos” de care am încercat să scăpăm şi nu am reuşit. Piaţa liberă este tot mai departe de noi, libertatea şi existenţa noastră este tot mai restrânsă şi sufocată. Statul prin acţiunile sale elimină tot ceea ce este bun, creativ, innovativ şi de valoare şi pune în schimb impostură, hoţie, corupţie, minciună, bârfă şi luptă de clasă. Păcat de timpul pierdut, de visele irosite, de efortul de a rezista şi de încăpăţânarea de a nu pleca.
România este ţara în care dacă vrei mai multă libertate eşti văzut ca un nebun, un lunatic, un neînţeles şi un anarhist. Este ţara în care frica de prea multă libertate domină sufletele multora dintre noi. Iar spaima de piaţa liberă şi competiţie atinge cote alarmante. Faptul că avem libertate de exprimare, avem libertate de opinie şi că putem să vedem zeci de canale TV nu înseamnă că am atins şi libertatea economică. Din punct de vedere economic am rămas înglodaţi în SOCIALISM.
sursa: cristianpaun.finantare.ro