Site icon gandeste.org

Spital de stat vs spital privat

In timp ce gratuitatea de la stat atrage, experienta oferita de sistemul privat este net superioara, iar beneficiile pentru sanatate pot fi imense.

Sistemul sanitar privat s-a dezvoltat continuu in ultimii ani si atrage din ce in ce mai multi doctori si pacienti. S-au infiintat numeroase clinici si spitale particulare, in special in Bucuresti. Aparatele performante, conditiile net superioare si amabilitatea personalului au atras din ce in ce mai multi pacienti catre sistemul sanitar privat.

Diferentele dintre un spital public si unul privat se observa cu ochiul liber inca de la intrarea in institutie. Clinicile particulare sunt renovate, au canapele confortabile in salile de asteptare, reviste, camere de supraveghere si ofera confort fizic si mental pacientilor. Amenajarile de aici se pot compara cu cele din majoritatea spitalelor din Europa de Vest.

Aventurarea intr-un spital public nu este la fel de placuta si linistita, iar pacientul este agresat, inca de la intrare, de un miros neplacut, de galagie constanta de pe holuri si de o atmosfera incordata, care il pune intr-o dispozitie si mai proasta decat aceea in care se gaseste deja, bolnav fiind.

Spitalele de stat si cele private, doua lumi diferite. Intre ele, pacientii

Dupa ce intra in cladire, pacientul intra in contact cu personalul spitalului. In clinicile private exista intotdeauna o receptie, unde i se raspunde cu amabilitate si este indrumat la camera sau doctorul pe care il cauta. In cazul in care trebuie sa astepte, pacientul este primit in camera de asteptare, unde gaseste un loc unde sa se aseze si sa astepte civilizat. In cazul spitalelor publice, nu exista receptie sau camera de asteptare.

Atunci cand intra in cladire, singura modalitate de a afla informatii elementare, cum ar fi camera la care trebuie sa se duca sau unde il poate gasi pe doctor este de a intreba in stanga si in dreapta, pe alti pacienti, asistente sau doctori, iar raspunsul corect este primit la a doua, a patra, a saptea sau a zecea persoana intrebata, de multe ori dupa multe perindari pe holurile spitalului, agitatie si nervi consumati. Dupa ce ajunge la camera dorita, pacientul trebuie sa-si astepte randul pe un hol, de multe ori stramt, unde trebuie sa stea in picioare, alaturi de alti oropsiti ai sortii si sa tresara de fiecare data cand usa camerei se deschide pentru a primi alt pacient.

Programarile pentru consultatii sunt tratate diferit in spitalele private fata de cele publice. In cazul clinicilor particulare, pacientul isi poate face programare prin telefon. Ii raspunde o operatoare amabila si stabileste ziua si ora consultatiei. La spitalele publice, sistemul este diferit, iar notiunea de programari este una straina. Incepand cu ora 7, pacientii incep sa se stranga pe holurile spitalului, in dreptul cabinetului doctorului pe care doresc sa il vada.

Pe usa, orarul spune ca incep consultatiile la ora 8. In realitate, doctorul soseste undeva intre ora 8 si 9, se incuie 10-15 minute in cabinet, dupa care primeste puhoiul de pacienti care s-au adunat intre timp in fata cabinetului. Cei mai putin norocosi ajung sa astepte si patru ore pentru o consultatie.

Durata unei consultatii este un factor care arata profesionalitatea si seriozitatea medicului. Pentru a stabili un diagnostic si un tratament corect, doctorul trebuie sa-i acorde atentie pacientului, sa-i puna intrebari si sa-l consulte in detaliu. De obicei, pentru a-si face o parere cat mai buna despre afectiunea pacientului, doctorul are nevoie de cel putin 15-20 de minute. Acest timp petrecut cu doctorul este esential pentru sanatatea pacientului si poate face diferenta intre recomandarea unui tratament adecvat sau a unuia care va cauza pagube ireversibile sanatatii pacientului.

In spitalele private, pacientul, dupa ce intra in cabinet, poate vorbi nestingherit cu doctorul, care are atentia indreptata numai asupra lui. Consultatia de obicei nu este intrerupta de alti oameni care intra si ies din cabinet, iar doctorul petrece cel putin 15 minute cu pacientul. La spitalele publice, consultatiile dureaza mult mai putin, uneori doar cinci minute, iar doctorii sunt intrerupti constant de asistente sau alti pacienti care intra in cabinet si intreaba unde este o anumita sectie sau daca pot gasi un anumit doctor.

Sistemul sanitar public, in perfuzii

Atitudinea personalului medical fata de pacient si afectiunea acestuia este esentiala pentru desfasurarea actului medical si moralul pacientului. Experienta dintr-un spital privat este una care nu-l streseaza, nu-l enerveaza si nu-l umileste pe pacient. Doctorii si asistentele sunt amabili, atenti si receptivi, iar conversatiile se desfasoara civilizat, intr-o atmosfera relativ calma.

In spitalele publice, atmosfera incordata, galagia si fluxul mare de pacienti fac din locul de munca al cadrelor medicale unul stresant si agitat. Medicii si asistentele sunt asaltati constant in cabinete si pe holuri de pacienti, ceea ce ii impiedica sa se concentreze asupra unui singur lucru sau pacient. Stresul continuu afecteaza capacitatea medicilor de a avea rabdare si de a analiza simptomele unui pacient si de a maximiza sansele unui diagnostic corect.

Diferentele dintre cele doua sisteme sunt majore si ele afecteaza atat experienta pacientului, cat si calitatea actului medical. Lucruri aparent banale, dar importante, cum ar fi existenta unei receptii sau existenta unei camere de asteptare, pot face diferenta intre un doctor calm si rabdator si unul nervos si agitat. Iar capacitatea de concentrare si de munca a medicilor sunt esentiale pentru stabilirea unui diagnostic si tratament corect si maximizarea sanselor de vindecare a pacientului.

In ciuda costurilor ridicate pe care trebuie sa le suporte pacientul, toate aceste avantaje pe care le ofera clinicile private fata de cele publice le fac pe primele sa fie o alternativa mai sigura si mai placuta, unde pacientul este tratat uman si civilizat si are sanse reale de a beneficia de un diagnostic corect.

Diana Robu

sursa: ziare.com

Exit mobile version