Furnizările de materie primă în Sistemul Energetic Naţional au fost monopolizate de foşti spioni sovietici, aliaţi în afaceri cu un om familiar agenţiilor de informaţii israeliene.
Mai nou, un proiect de două miliarde de euro, dezvoltat la Galaţi, poartă amprenta spionajului rusesc.
Boris Golovin. A fost colonel în trupele Spetnatz – GRU – serviciul de spionaj al armatei ruse. Reprezintă în România interesele lui Oleg Deripaska şi Igor Ziuzin, doi oligarhi ruşi, parteneri ai evazionistului mondial Mark Rich.
Tonya Halpern. Un raport al Direcţiei de Siguranţă Militară (contraspionaj) obţinut de EVZ indică apartenenţa ei la serviciile secrete israeliene. Sursele EVZ susţin că este ofiţer AMAN – spionajul militar din Ţara Sfântă. Importă cărbune în România prin offshore-ul ei din Cipru, Petlon Enterprises Ltd.
Constantin Iavorsky. Fost general KGB, a monopolizat livrările de cărbune pentru termocentralele româneşti. S-a înconjurat în afaceri de o armată de ofiţeri SRI.
Igor Ziuzin. Oligarh rus, controlează gigantul Mechel, furnizorul cărbunelui ars de CETurile româneşti. Ziuzin deţine şi combinatele siderurgice de la Târgovişte şi Câmpia Turzii.
REŢEAUA
Ofiţerii $
Partenerul tradiţional de afaceri al lui Boris Golovin este Liviu Niţă, protagonistul celebrului scandal „Sunoil“, fost acţionar în Global International 2000. În 1999, Niţă a fost arestat pentru că a emis cecuri fără acoperire în valoare de peste 60 de miliarde de lei, prejudiciind rafinăria Petrobrazi (SNP Petrom). Asociatul lui Niţă în firma SunOil Company, prin care s-au dat tunurile, era chiar Golovin, prietenul său. Niţă a absolvit Institutul de Marină „Mircea ce Bătrân“. Specializarea: ofiţer de telecomunicaţii. În reţeaua transfrontalieră de afaceri a celor doi a fost cooptat şi colonelul (r) SRI Corneliu Păltânea – în prezent, judecat pentru complicitate cu mafia petrolului. Golovin&Niţă, împreună cu ofiţerii KGB Anatoli Patron, Iuri Ustonov şi Alexei Voskoboi au fondat Nova Bank şi Centrul de Afaceri Româno- Rus (CARR) – azi, monitorizate pentru spălare de bani.
LICITAŢII CU DEDICAŢII
Cartelul huilei dublează preţurile
New York, Third Avenue, 7th Floor NY. Aici funcţionează offshore-ul Palmer International LLC, traderul grupului Mechel. Ambalată drept „investitor american“, căsuţa poştală intermediază tranzacţiile cu cărbune rusesc destinat României. Contul bancar prin care operează offshore- ul din SUA al oligarhului Igor Ziuzin e deschis în Ungaria, la fosta instituţie bancară care, înainte de ’89, era paravan pentru spionajul maghiar. De aici, ruşii de la Mechel încasează banii pentru cărbunele energetic exportat în estul Europei.
EVZ a intrat în posesia mai multor facturi emise de Palmer International LLC. Documentele arată că preţul cu care ruşii vând cărbunele variază între 45 şi 46 de dolari tona. O confirmă contractele Palmer LLC şi declaraţiile vamale din portul ucrainean Izmail. Totuşi, centralele romaneşti plătesc între 75 şi 82 de dolari pe tonă, aproape dublu. Cum s-a ajuns aici? Licitaţiile publice au fost cartelizate, iar caietele de sarcini întocmite cu dedicaţie.
Studii de caz
27 mai 2004. CET Iaşi, Termica Suceava şi SCUT Giurgiu achiziţionează 450.000 tone de huilă de la două offshore din Cipru: Petlon Enterprises Ltd. şi Constant Oil. Firma Tonyei Halpern primeş te 25 de milioane de dolari, şi offshore-ul lui Constantin Iavorski aproape 20 de milioane dolari. Căsuţele poştale câştigă între 80 şi 83 de dolari pe tona de huilă.
12 august 2004. Tonya Halpern (Petlon) primeşte 9,8 milioane de dolari de la Termica Suceava pentru 120.000 de huilă energetică. Tot atunci, Iavorsky încasează 4,9 milioane dolari. Preţ/tonă: 81,5 dolari. În 2005 şi 2006, Halpern şi Iavorsky câştigă contracte pe bandă rulantă şi vând cărbune în Giurgiu, Iaşi, Suceava şi Deva la preţuri cuprinse între 76 şi 82 dolari/tona.
19 septembrie 2004. Alte două offshore-uri, Global Corporation LTD (Singapore) şi Alitrade AG (Elveţia – Zug), vând 60.000 de tone de huilă către CET Iaşi. Preţul/tonă: 78 dolari. În spatele tranzacţiilor sunt ruşii Anatoli Patron (expert financiar KGB/SVR), generalul (r) Alexei Voskoboi (fost şef al rezidenţei KGB din Turcia) şi generalul (r) KGB, Iuri Ustinov – implicaţi în decapitalizarea băncii Nova Bank din România.
Septembrie 2006. Global International 2000 SRL, firma colonelului (r) GRU Boris Golovin, vinde huilă la Iaşi şi Suceava. Preţul total: 10,2 milioane dolari. Preţ/tonă: 75 dolari.
RECHIZITORIUL LUI BENYATOV
Energie, ofiţeri şi interese ruseşti
Galaţi. 4 septembrie 2007. Sub numele Global Power Investment (GPI), un consorţiu de trei firme, începe construcţia celei mai mari termocentrale pe cărbune din sud-estul Europei, pe un teren de 36,5 de hectare. Investiţia: 2 miliarde de euro.
În GPI se întâlnesc trei grupări de afaceri pe bani publici: holdingul italian ENEL (85%), traderul de energie Romelectro (5%) şi SRL-ul bucureştean Global International 2000 (10%). Ultimul, un paravan al intereselor ruseşti în România.
Sediul Global International 2000 e chiar în clădirea fostei misiuni comerciale sovietice.
Acţionar majoritar e colonelul (r) GRU Boris Golovin, asociat cu Horia Bejan, fost director în Ministerul Industriilor. Anul trecut, EVZ a dezvăluit că Golovin, Bejan şi colonelul SRI Vasile Stângă au fost implicaţi în recuperarea unei datorii istorice a URSS. Prin Global, au livrat huilă pentru centrala „Mintia-Deva“. La preţuri umflate.
Un al treilea asociat din Global e Victor Ustinov – fost ataşat comercial al Rusiei la Bucureşti. Acum, Ustinov este reprezentantul Engineering Company Ziomar, casa de comerţ a companiei ruseşti de stat, ZiO Podolsk – producător de utilaje nucleare, implicat în programul de îmbogăţire a uraniului din Iran şi controlat de Atomenergomash, un pilon al industriei nucleare ruseşti. Prin Ziomar, ZiO Podolsk deţine acţiuni în controversata Global International 2000.
Terenul de 36,5 ha pe care se ridică termocentrala a fost concesionat, în august 2007, de firma lui Golovin de la Administraţia Zonei Libere Galaţi. Contractul e valabil 49 de ani (cu drept de prelungire încă 24), iar redevenţa e confidenţială. Ruşii participă în afacere şi cu materia primă: cărbunele adus de Mechel din Urali.
Alunecos, Golovin face pe niznaiul: „Eu sunt un simplu acţionar, nu ştiu ce să vă spun. Dar, ce, e vreo problemă? Am câştigat licita- ţia acolo. (…) Noi am făcut proiectul şi Enel a venit la noi. Nu ştiu în ce stadiu sunt, întrebaţi la Enel“.
Bucureşti. 7 septembrie 2007. Procurorii Parchetului General finalizează rechizitoriul lui Vadim Benyatov – consultant financiar american, născut în Rusia. Benyatov e judecat pentru spionaj şi constituirea unui grup infracţional „transnaţional“ acuzat că a divulgat secrete legate de privatizarea unor societăţi energetice româneşti. În dosarul „Trădare şi spionaj“ mai sunt inculpaţi consultantul Stamen Stantchev (fost ofiţer special în armata bulgară), Dorinel Mucea (ex-director adjunct al Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatiză rii în Industrie) şi alţii. Din rechizitoriul lui Benyatov reiese că, iniţial, gigantica termocentrală trebuia să se construiască la Brăila: „În procesul de negociere a contractului de constituire a unei societaţi cu capital mixt la SC Termoelectrica SA, sucursala Electrocentrale Brăila (…) au fost depuse trei oferte, între care şi cea a consorţiului format din Global International 2000 şi ENEL Spa-Italia“.
Stantchev, complicele lui Benyatov, a netezit drumul spre câştigarea contractului. În septembrie 2006 au fost depuse trei oferte, iar în octombrie Mucea, apropiatul lui Stantchev, a devenit preşedintele comisiei de privatizare a Electrocentrale Brăila. Cu două zile înaintea datei-limită de depunere a ofertelor finale, Stantchev trece la fapte în favoarea Global – Enel. Rechizitoriul consemnează: „În convorbirea telefonică din 25.10.2006, ora 11.31, Stantchev îl informează pe Benyatov că Enel participă la negocierile privind societatea comercială în discuţie şi afirmă că poate ajuta această firmă, învăţându-i cum să procedeze «pentru că vor avea un interviu», situaţie cu care Vadim Benyatov a fost de acord“. Indicaţiile au avut efect, iar comisia lui Mucea a dat câştig de cauză consorţiului.
Boris Golovin nu comentează mişcările lui Stantchev şi ale lui Benyatov.
Parchetul General. Cu ajutorul SRI, procurorii determină „legătura infracţională, rolul şi locul inculpaţilor Benyatov Vadim şi Stantchev Stamen în cadrul grupului infracţional organizat“ precum şi „scopul urmărit de inc. Benyatov V. şi Stanchev Stamen de a obţine indirect (…) beneficii materiale de la una din competitoarele în procesul investiţional declanşat la SC Termoelectrica SA (adică Enel Spa – Italia)“.
Ulterior, privatizarea Electrocentrale Brăila e amânată din cauza dificultăţilor sale economice, iar consorţiul Enel-Global International 2000 îşi mută interesele la Galaţi. (A contribuit Liviana Rotaru)
sursa: evz.ro