Vizita octogenarei Nancy Pelosi, șefa Camerei Reprezentanților din Congresul Statelor Unite, în Taiwan, teritoriul aparținând Chinei, este considerată drept o provocare majoră. De către Beijing. Dar și în capitalele altor state ale lumii. Pentru moment, China este profund umilită. Cu atât mai mult cu cât a avertizat că doboară aeronava, dacă nu este de linie, asimilând-o unui instrument al unei agresiuni militare. Și nu și-a dus amenințarea până la capăt. Ceea ce nu înseamnă însă că Beijingul nu ia contramăsuri. Care sunt scenariile mai mult sau mai puțin previzibile?
Nu au trecut decât opt ani de când, senator fiind, am asistat la un scandal monstru în Parlamentul României. La scurt timp după ce un coleg, membru al Legislativului, a răspuns invitației unor oficiali taiwanezi de a participa în calitatea sa la un seminar pe teme economice la Taipei. Nu mai știu dacă respectivul parlamentar a fost sancționat sau nu, dar scandalul a luat mari proporții, la inflamarea acestuia participând din plin și presa în cvasi totalitatea ei. Parlamentarul respectiv a ieșit destul de rău mototolit din această întâmplare, întrucât, pe bună dreptate, s-a spus că vizita sa la Taipei reprezintă o sfidare și o jignire gravă la adresa Chinei, dar și o încălcare a preceptelor politice ale României, care nu a recunoscut niciodată independența sau măcar extrateritorialitatea Taiwanului în raport cu China. După numai opt ani, planeta este pe cale să explodeze ca o consecință a acestei vizite a doamnei Pelosi, care a fost însoțită la Taipei și de o delegație de congresmeni. De ce? Pentru că, prin mai multe documente oficiale, Statele Unite au recunoscut că Taiwanul, căruia i se mai adaugă câteva insule din jurul acestuia, aparțin Republicii Populare Chineze, deși tot Statele Unite se opun – și pe bună dreptate – ca unitatea poitico-administrativă să fie realizată ca o consecință a unor acte de forță. Adică prin declanșarea unui război. Sunt numai 22 de state ale lumii, unele dintre ele fără prea mare relevanță, care își permit să recunoască autonomia și independența Taiwanului. Celelalte consideră Taiwanul drept parte a Chinei. Tocmai din acest motiv, după cel de-al Doilea Război Mondial, locul Taiwanului în structurile internaționale a fost luat, cu acordul majorității statelor lumii, de către Republica Populară Chineză. Ca reprezentant legitim atât al chinezilor continentali, cât și al chinezilor insulari.
China a suferit o gravă ofensă prin organizarea, cu acordul deplin al Casei Albe, a acestui desant politic fără precedent în Taiwan. Această ofensă este upgradată, cum arătam mai sus, chiar de către Beijing, care anterior a declarat că, dacă nava care o transportă pe Pelosi nu este de linie, va considera acest gest drept o provocare militară, motiv pentru care va doborî aeronava. Iar acest lucru nu s-a întâmplat. Autoritățile chineze au dat dovadă de maturitatea necesară pentru a nu recurge la o asemenea acțiune extremă. Dar tocmai fiindcă a fost ofensată și nu mai este dispusă să suporte asemenea provocări, China va reacționa în forță. Unde dai și unde crapă? Pelosi a dat în Taiwan, dar s-ar putea să crape în cu totul altă parte. De pildă Beijingul, care până în prezent s-a aliat cu Moscova militar, politic și economic mai mult de formă, s-ar putea să se apropie extrem de mult în perioada următoare de Federația Rusă, întărindu-i în mod sensibil mușchii, și a așa încordați, lui Vladimir Putin.
Pentru a înțelege mai bine amploarea consecințelor, mă voi opri la un singur exemplu, de dată foarte recentă. Statele din G7 sunt pe cale să ia o serie de decizii vizând interdicția tuturor serviciilor de transport de țiței și alte produse petroliere dinspre Federația Rusă către state terțe. O asemenea măsură, care încă nu este clar cum va putea fi implementată, are în vedere prețul acestor produse. Rusia trebuie să se conformeze și să accepte să vândă la un preț plafonat sau sub acest plafon, pentru că altfel se apreciază că, în loc să piardă, câștigă de pe urma războiului din Ucraina. Dar cum ar putea fi dus un asemenea proiect la bun sfârșit? Probabil printr-un set de măsuri, cel mai important fiind oprirea pur și simplu, prin utilizarea unor nave de război, a transporturilor maritime de țiței, iar în ceea ce privește transportul terestru, prin sancționarea statelor pe teritoriul cărora ar tranzita țițeiul. Ce se întâmplă însă în ipoteza în care China, care este pe cale să devină, dacă nu cumva a și devenit, economia numărul unu a lumii, se opune acestei măsuri și, mai mult decât atât, decide să escorteze militar navele care transportă țiței rusesc? China poate bloca acestă decizie. La fel cum poate bloca multe alte măsuri îndreptate împotriva Kremlinului.
Evident, surprizele nu se vor opri aici. Exemple ca acesta pot fi nenumărate. Există însă o certitudine. Relațiile chino-americane riscă să iasă de sub orice control și să sară în aer. Ceea ce ne-ar putea plasa pe toți într-un plin război mondial, pentru moment asimetric.
Autor: Sorin Roșca Stănescu
Sursa: corectnews.com