A fost declanșat un nou scandal politic. De mare amploare. Legat de exorbitantele cheltuieli pe care statul român le face în mod netransparent pentru susținerea Ucrainei în efortul acestui stat de a se apăra în fața tăvălugului Federației Ruse. Totul a pornit de la decizia CSAT prin care, cu totul gratuit, se transferă sau s-a transferat deja către Ucraina un sistem Patriot. Iar scandalul este upgradat de o altă informație, privind cheltuielile pentru instruirea piloților F-16, pe care ni le-am asumat. Tot netransparent!
Cuvântul cheie este transparența. Sau, dimpotrivă, lipsa de transparență. Atitudinea disprețuitoare a lui Klaus Iohannis și a membrilor Consiliului Suprem de Apărare a Țării, din care fac parte și demnitari de prim rang ai Guvernului, este cea care generează pe bună dreptate o revoltă. Astfel încât s-a ajuns la o situație fără precedent, în care împotriva CSAT a fost formulată o plângere penală în toată regula. De ce contează atât de mult transparența și, respectiv, lipsa de transparență?
Era evident – și asta de foarte multă vreme – că oricâte sacrificii umane și materiale ar face Ucraina și oricât de mult ajutor ar primi din partea coaliției celor circa 60 de state care într-un fel sau altul s-au aliniat în spatele ei, Kievul nu poate face față asaltului Federației Ruse dacă se luptă doar pe pământ și nu are capacitatea de a-și proteja spațiul aerian. La fel de adevărat este faptul că Ucraina este castrată dacă nu are posibilitatea de a desfășura și acțiuni militare cu caracter preventiv. Adică de a lovi în interiorul Federației Ruse bazele militare care asigură lansarea de atacuri împotriva teritoriului supus agresiunii. Aceste adevăruri simple au fost formulate de-a lungul timpului de numeroși analiști militari, iar eu unul nu am făcut altceva decât să le aprob și să le preiau. După un îndelungat război de uzură, care a luat locul Blitzkriegului plănuit inițial de Moscova, în fine, decidenții politici ai statelor NATO în frunte cu Statele Uite au decis că este necesară extinderea din perspectivele sintetizate mai sus a capacităților de luptă ale Ucrainei. Și acum să trecem la analiză.
Statele Unite dispun de 40 de baterii Patriot și totuși i-au solicitat insistent României să doneze Ucrainei singura baterie pe care o avem și care este funcțională. Unii spun, dar nu există nicio probă în acest sens, că de fapt mai dispunem de o baterie Patriot funcțională și de încă două aflate pe butuci. După ce Joe Biden i-a solicitat acest lucru lui Klaus Iohannis, acesta s-a conformat, a convocat CSAT și scurt pe doi a obținut un acord în acest sens. Fără ca în prealabil opinia publică sau măcar Parlamentul să fi fost informate în detaliu și în mod transparent asupra acestei operații și asupra consecințelor care pot exista sub aspect financiar, dar mai ales sub aspectul securității naționale. Ce ar fi trebuit să facă și nu a făcut Klaus Iohannis? Ar fi trebuit să organizeze măcar o conferință de presă, în care să răspundă tuturor întrebărilor jurnaliștilor, întrebări pe care aceștia le-ar fi pus în numele cetățenilor, și să explice faptul că unul sau două dispozitive Patriot pe care le avem în funcțiune, dar care, neatacați în mod direct fiind, nu sunt utilizate, devin mult mai eficiente pe termen scurt, mediu și lung dacă ele contribuie la o apărare mai eficientă a Ucrainei, care, vrând-nevrând, constituie o barieră militară în calea pericolului rusesc generat de un conducător megaloman. Ar mai fi trebuit să precizeze Klaus Iohannis că, într-un fel sau altul, toate statele din coaliția celor aproximativ 60 susțin material și multe militar eforturile Ucrainei și, în consecință, procedând astfel în legătură cu o baterie Patriot, România nu face nimic excentric și nimic extrem de periculos. Că Zidul Berlinului a fost mutat din Germania în estul României și în estul Poloniei și că tocmai din acest motiv, pentru a ne asigura securitatea, în Dobrogea va fi instalată cea mai puternică bază NATO din lume. Ar mai fi trebuit să-și exprime regretul și să-i bată obrazul lui Joe Biden că Statele Unite, care nu sunt atacate de nimeni, nu au catadicsit să ofere Ucrainei niciuna dintre cele 40 de sisteme Patriot de care dispun. Ar fi trebuit să-i tragă de urechi pe ministrul de Externe și pe ministrul Apărării și să-și facă el însuși autocritica pentru faptul că, în urma sacrificiului pe care-l facem și care înseamnă circa două miliarde de dolari, România nu primește nimic la schimb. Nici din partea Statelor Unite, nici din partea partenerilor europeni, care și ei dispun în total de circa 20 de baterii Patriot, dintre care au donat Ucrainei doar trei-patru unități. Sunt convins că dacă președintele Klaus Iohannis ar fi fost transparent, reacțiile clasei politice și reacțiile românilor în general ar fi fost diferite.
Al doilea sacrificiu uriaș făcut de România, tot în mod netransparent, se referă la instruirea piloților și a personalului care vor utiliza aparatele F-16, cu care urmează să fie dotată aviația militară a Ucrainei. Inițial s-a spus că vom instrui 34 de piloți. Astăzi aflăm că numărul acestora este de 340. Desigur, la socoteală intră și personalul auxiliar. Costurile pe care le va suporta România pe parcursul acestei operații se ridică, după cum estimează analiștii, la circa două miliarde de euro. Este un preț foarte mare. Care ar fi trebuit plătit în parteneriat cu Statele Unite și cu partenerii UE. Din nou, Klaus Iohannis ar fi trebuit să iasă la rampă în calitatea sa de șef CSAT, de comandant suprem al armatei și de președinte al României și să explice de ce procedăm așa și nu altfel. Dacă autoritățile statului român au depus sau nu diligențele necesare pe lângă partenerii euroatlantici pentru ca aceste costuri exorbitante să fie suportate la comun. Dacă există sau nu vreo perspectivă în acest sens. Iar dacă nu, de ce face totuși România acest sacrificiu?
Lipsa de transparență, de care se face vinovat în primul și în primul rând președintele Klaus Iohannis, poate să nască monștri. Poate genera reacții extrem de dure din partea societății civile, a clasei politice, a cetățenilor în general și a presei neînregimentate. Și încă nu este prea târziu pentru ca aceste lucruri, inclusiv greșelile, să fie spuse, recunoscute și împărtășite. Aceasta este diferența dintre patriot, la propriu și la figurat, contra-patriot sau netot.
Autor: Sorin Roşca Stănescu
Sursa: https://corect-news.ro/patriot-contra-patriot-sau-netot/