Liderul AUR, George Simion, a lansat pe o piață o ofertă cel puțin șocantă la adresa tuturor celor dispuși să îi susțină candidatura la prezidențiale. Un milion de apartamente ieftine, de 35.000 de euro bucata. Viitoare orașe de „aur”, ctitorite de viitorul președinte al României. Este un truc electoral sau un nou sistem piramidal? Sau, Doamne ferește, o escrocherie, așa cum deja acuză unii?
Într-o țară în care, în ultimul an, s-au dat în folosință doar câteva zeci de mii de apartamente noi, în condițiile în care noii proprietari au plătit sume de bani care depășesc cu mult plafonul celor 35.000 de euro, oferta lui George Simion, la prima vedere cel puțin, este pur și simplu o fantasmagorie. Un milion de apartamente cu două camere înseamnă practic câteva noi orașe, la care candidatul prezidențial, după ce se dă de câteva ori peste cap, se angajează în mod ferm. Desigur, atunci când va ajunge președinte. „România educată”, faimosul proiect prezidențial la care s-a angajat Klaus Iohannis, fără să-l realizeze în cei zece ani de mandat, pare a fi o simplă joacă de copii în comparație cu proiectul lansat de George Simion. În plus, „Româna educată” este ceva mai potrivit ca proiect pentru profilul unui președinte, în comparație cu cele un milion de locuințe ieftine, care sunt mai degrabă treaba unui antreprenor sau mai bine zis a unui grup de antreprenori și, la limită, ar putea fi și un angajament al unui premier. Mai complicate sunt însă lucrurile în situația viitorului locatar de la Cotroceni.
E adevărat că George Simion, explicându-și proiectul, a sugerat că el va deveni fezabil în situația în care băncile își vor reduce la sânge dobânzile pentru credite imobiliare sau, la limită, dacă guvernele vor decide să plătească ele însele dobânzile în locul beneficiarului. Executivul României ar trebui deci să se transforme într-un fel de instituție de caritate. Și de aici cei care astăzi tună și fulgeră împotriva „proiectului George Simion” au făcut imediat o analogie cu escrocheria jocurilor piramidale, dintre care Caritasul a devenit celebru la începutul anilor ’90. Apar și amenințări din ce în ce mai explicite privind dosare penale care sunt sau urmează să fie deschise pe numele lui George Simion, fie pentru o tentativă flagrantă de a înșela în masă populația, fie pentru colectarea, se spune frauduloasă, dar care e totuși voluntară, a datelor personale ale cetățenilor doritori de chilipir.
Și realitatea este că „proiectul Simion” a făcut valuri nu numai în politică, ci și în rândul a mii și mii de oameni nevoiași. Întrucât speranța moare ultima, aceștia s-au grăbit, dând chiar buluc, să se înscrie pe lista viitorilor beneficiari de apartamente ieftine. În rândul acestor oameni fără prea multe speranțe, popularitatea lui George Simion crește vertiginos. Și din această perspectivă curg acuzații dintr-o nouă direcție, și anume pe considerentul că acesta a recurs la o soluție ultrapopulistă pentru a se înscrie mai ferm și cu șanse mai mari în campania electorală prezidențială.
Sunt tentat însă – și să nu-mi ia nimeni această încercare în nume de rău – să văd dacă nu cumva există și o jumătate plină a paharului. În partidul condus de George Simion există cu siguranță un anumit număr de antreprenori imobiliari. Este exclus ca liderul AUR, înainte de a lansa proiectul „orașelor de aur”, să nu se fi consultat cu aceștia. Dacă a făcut-o, dacă ipoteza mea stă în picioare, atunci sunt sigur că aceștia i-au garantat că la o masă critică de solicitări, adică de comenzi, prețul materialelor de construcție poate să scadă, la fel ca de altfel și prețul forței de muncă, în condițiile în care este asigurată continuitatea pe parcursul mai multor ani. Probabil că așa se și explică de ce George Simion a precizat că, dacă va ajunge președinte, va proceda în așa fel încât terenurile pentru aceste proiecte gigantice precum și utilitățile să fie puse la dispoziție în mod gratuit de stat. Mai rămâne în această demonstrație teoretică extrem de problematică chestiunea dobânzilor. Câte bănci sunt oare dispuse să renunțe cu desăvârșire la dobânzi? Cu certitudine, nici una. Dar câte bănci ar fi dispuse ca, în condițiile în care li se garantează contracte pe un număr apreciabil de ani, să accepte o inginerie de tip locativ, în care un milion de apartamente să poată fi achiziționate în regim de leasing? Presupun că George Simion are un răspuns și la această întrebare și aștept cu nerăbdare să ni-l împărtășească și nouă.
Una peste alta, pentru ca un asemenea proiect să se transforme din vorbe în fapte, ar mai fi necesar ca liderul AUR să câștige nu numai Președinția României, ci și sau mai ales un guvern al său. Până una alta însă, uriașul zgomot creat în jurul acestei generoase oferte electorale îi aduce un plus substanțial de vizibilitate, de favorabilitate și de popularitate. Ceea ce nu e puțin lucru la debutul în forță al unei campanii electorale. Cu singura condiție ca proiectul „orașelor de aur” să nu se transforme într-un mare fâs.
Autor: Sorin Roşca Stănescu
Sursa: corectnews.com