Dar nu este singurul. Și Dan Voiculescu încearcă să-și facă propriul joc prin PP-USL. Și, în definitiv, nici George Simion, care a devenit un politician din ce în ce mai dibace, nu stă cu mâinile în sân. Toți cei trei pe care i-am amintit mai sus aleargă pe teren după o minge falsă, dar fiecare stă de fapt cu ochii pe Piedone. Cristian Popescu Piedone devine cel mai important centru de atracție, cel puțin pentru moment. Un adevărat strigoi pentru președintele Klaus Iohannis, care și el încearcă din răsputeri să joace.
Încerc să explic toate afirmațiile de mai sus. Președintele Klaus Iohannis l-a scos din joben pe doctorul Cătălin Cîrstoiu, așezându-l moț la vârful struțo-cămilei PSD-PNL în competiția pe București, intenționând în acest fel să strunească atât avântul unor liberali care ies din pluton, cât și ambițiile PSD de a avea un primar general în persoana Gabrielei Firea. Dar doctorul Cîrstoiu a pornit cu stângul pe gheața politicii din România și riscă să-și luxeze glezna, chiar înainte de a încerca o dublă rotație. Trec zilele și acest candidat PSD-PNL, lansat cu multă pompă, în cea mai reușită conferință de presă a coaliției, este incapabil să sprinteze, își tot moșmondește proiectul pe București și, cel mai grav, evită să explice starea sa de incompatibilitate. Să fie clar: e documentat în toată legea că deține – fapt ilegal – o poziție de conducere administrativă, fiind director al Spitalului Municipal, și încă o poziție de conducere administrativă, în calitate de rector, tot remunerat, al Universității de Medicină și Farmacie. În plus, deține o clinică particulară, care face concurență medicinei de stat, joacă deci și aici la două capete, și nu se știe dacă nu care cumva, Doamne ferește, este și administrator. În cazul său, tăcerea nu este deloc de aur. Tăcerea amplifică și mai mult semnele de întrebare, transformându-le într-o adevărată bombă cu ceas. Sub aspect politic, Cîrstoiu nu este nici pe gustul liberalilor și nici pe gustul pesediștilor, astfel încât muniția electorală a acestora s-ar putea irosi.
În contextul de mai sus, Ciolacu încearcă din răsputeri să joace la încă un capăt. Cel de-al doilea capăt este Cristian Popescu Piedone, care declară până una alta că la Primăria Generală a Capitalei merge susținut de PP-USL, un partid marca Dan Voiculescu, dar că la prezidențiale îl va susține pe Marcel Ciolacu. O situație cât se poate de ciudată. La locale adversari, la prezidențiale aliați. Ce-i drept însă, Piedone este prefect conștient de faptul că până la prezidențiale, adică până la cioara de pe gard, există un interval de timp suficient de mare pentru ca Marcel Ciolacu să-și rupă gâtul. Pentru moment, Piedone este în mod cert stăpânul inelelor în București.
Situația lui Piedone este consolidată și de curtea pe care i-o face George Simion prin AUR. Acesta i-a propus nici mai mult nici mai puțin lui Piedone ca AUR să-și abandoneze candidatul propriu, un tânăr pe nume Enache, și să-l susțină în cursă pe actualul primar al Sectorului 5. Cu o singură condiție: ca Piedone să nu stea în dreptul siglei PP-USL și să-și asume sigla AUR. Până la urmă, la cea de-a doua parte a condiției, George Simion e gata să renunțe și să anunțe pur și simplu că Piedone este susținut de AUR în alegerile pentru București. Pentru AUR, avantajul unei asemenea mișcări este că și-ar putea plasa mai mulți membri în Consiliul Municipal, ar evita o înfrângere cu candidatul propriu anunțat până în prezent și poate ar obține și o poziție de viceprimar. Pentru a-l determina pe Piedone să treacă de partea lui, George Simion recurge la o soluție ingenioasă. Efectuează rapid sau pretinde că o face o cercetare de piață despre o listă de posibili candidați în care, pe ultima sută de metri, în mod surprinzător l-a inclus și pe cunoscutul analist politic Cozmin Gușă, vârful de lance al grupului Gold FM, extrem de puternic cel puțin în București. Această mișcare pe Cozmin Gușă nu-l deranjează, ci, dimpotrivă, îl onorează. Deși pentru orice observator atent al vieții politice, inclusiv pentru Cozmin Gușă, este clar că vehicularea numelui său este avută în vedere ca o sperietoare menită să-l domesticească pe Piedone.
Așadar fiecare dintre protagoniștii politici importanți joacă în felul său, încercând să-i fenteze pe toți ceilalți. Cu excepția PNL, care a rămas cumva pe loc, amețit, buimăcit de tot ceea ce se petrece în jurul partidului și mai ales de scandalurile din filialele locale, care se țin lanț.
Autor: Sorin Rosca Stanescu