De la faimoasa ”revoluție culturală” și până acum, când au fost luate măsuri radicale privind utilizarea telefoanelor mobile de către copii, în China s-a produs, cu adevărat, un salt uriaș. Acest stat cu miliarde de locuitori este pe cale să devină un model de educație la nivel global. Urmările se vor vedea în timp și nu pot fi decât benefice.
Ultima decizie luată de conducerea de la Beijing pare extrem de radicală. Și cel puțin în aparență, șochează întreaga lume. A fost instituită prin lege interzicerea cu desăvârșire a utilizării de către copii a comunicațiilor pe internet, a socializării pe această cale pe parcursul nopții. Iar în timpul zilei, internetul nu mai poate fi accesat de către aceștia decât pentru cel mult două ore. Această măsură pare draconică. Cu atât mai mult cu cât ea se adaugă altor soluții implementate de conducerea de la Beijing privind accesul la rețelele de internet. De pildă, în timp ce TikTok este blamat pe bună dreptate în toată Europa occidentală pentru că pare literalmente scăpat de sub control și ne înșurubează în creier un număr imens de mare de fake news-uri sau de scene care promovează bădărănia, prostul gust, pornografia și violența, în China, TikTokul se află sub un control strict. Informațiile sunt filtrate, iar populația, în primul rând tinerii, au acces în general doar la știri de bună calitate.
Sunt destui dintre noi cei care nu ne mai amintim, sau ne amintim trunchiat, ce a însemnat ”revoluția culturală” în partea finală a domniei lui Mao Zedong. Atunci când acesta era tras parțial pe linie moartă, sforile uriașului stat fiind trase, o vreme, până la anihilarea ei de către soția acestuia. În timpul revoluției culturale, ”tinerii care mișcau în front” sau fii ori fiicele celor care dintr-un motiv sau altul deveniseră ținte vii ale Partidului Comunist Chinez sau a temutului Serviciu Secret erau trimiși la țară, în cele mai îndepărtate colțuri ale Chinei pentru a se reeduca prin muncă forțată. Unii dintre aceștia nu aveau voie să vorbească comunității în care erau parașutați. Era de asemenea interzis, sub cele mai dure sancțiuni, să comunice cu aceștia. Așa era organizată reeducarea. Sau, mai bine spus, o partea a reeducării. Pentru că cealaltă parte, zgomotoasă și violentă, consta în organizarea unor adevărate hoarde de tineri îndoctrinați, care bântuiau în lung și-n lat localitățile Chinei pentru a-i disciplina prin intimidare, prin forță și prin violență pe cetățenii considerați a fi insuficient educați. Desigur, în spirit marxist-maoist. Pentru aceștia, și vorbim de zeci de milioane de tineri, adevărata biblie era cărticica roșie cuprinzând citate ale lui Mao Zedung. Aceste hoarde dezlănțuite, dirijate din comitetul central al PCUS au distrus, transformând literalmente în ruine, în scurt timp, zeci de mii de lamaserii. Au suprimat viața a mii și mii de slujitori ai religiei. Și iată că de la acea China ”reeducată”, s-a trecut treptat la ”China educată”.
”China educată” de azi înseamnă o succesiune de generații care încă de la cea mai fragedă vârstă studiază literatură de bună calitate și lucrări științifice dintre cele mai valoroase. În școlile din China, copiii nu sunt învățați nici să practice onanie, nici să întrețină relații sexuale inversate, nici să-și schimbe genul prin operații, și cu atât mai puțin să trăiască în cupluri de același sex, oficializate de către notariate. Este ceea ce numim un învățământ clasic, sănătos, la care li se asigură accesul în mod gratuit tuturor copiilor din China. Un învățământ dublat. De intense activități sportive, practicate zi de zi în toate școlile statului.
Departe de mine intenția de a ridica osanale conducerii statului chinez sau de a aprecia drept ideale și exemplare toate măsurile adoptate de Beijing vizând tânăra generație. Dar ce este evident e evident. Performanțele, unele fenomenale, ale unui sistem serios de educație se văd la tot pasul. În știință, în artă, în sport și mai ales în creativitate.
Oamenii de decizie din China au înțeles că o generație bine educată este incompatibilă cu excesul utilizării rețelelor sociale, exces care crează subcultură, prejudecăți, anxietate și, în cele din urmă, oboseală prematură.
Nu fac altceva decât să pun față în față două sisteme diferite de educație, ignorând desigur balivernele lansate de președintele României și a coaliției acestuia privind așa-zisa ”România educată”. Iar dacă fac o simplă comparație, nu pot decât să constat că în acest moment, China dispune de un sistem de educație superior celui de care beneficiază copiii din lumea occidentală, dintre care cei mai mulți, din nefericire, nu au noțiuni elementare de istorie, de geografie, de literatură, de științe ale naturii și așa mai departe. Aștept cu nerăbdare și momentul în care tânăra generație din China va primi informații complete și corecte, oricât ar fi ele de dureroase despre istoria acestei țări.
Autor: Sorin Roşca Stănescu