Se speculează mult pe această temă. Fel de fel de analiști încearcă să răspundă la întrebarea „ce vrea Laura Codruța Kovesi să obțină?” prin ultima ei adoptare de poziție, nu răspunzând unei provocări europene, ci în ceea ce privește o politică internă a României, legată de starea în care se găsește justiția și de direcția în care ar putea să se îndrepte. De ce a ieșit șeful Parchetului European din tranșee, de ce a pornit la luptă și nu oricum, ci în fruntea unei liste de magistrați care își exprimă un punct de vedere ferm legat de cea mai recentă și cea mai dură dispută din interiorul acestei puteri în stat.
Circulă fel de fel de scenarii conform cărora Laura Codruța Kovesi, după ce a fost albită de CEDO și găsită nevinovată, anulându-i-se practic excluderea din motive disciplinare din poziția pe care a deținut-o la vârful parchetelor din România, ar intenționa, la începutul anului viitor, când i se termină mandatul, să revină pe cai mari la București. În mod evident, ea are, și nu întâmplător, mulți aliați în România, atât la vârful politicii, cât și la vârful sistemului de justiție. În politică, din pozițiile pe care le-a deținut de procuror general și de șef DNA, a protejat o serie întreagă de persoane importante, stând, așa cum singură a declarat, „cu fundul pe dosare”, iar în interiorul sistemului de justiție există persoane influente pe care le-a promovat, aducându-le la vârf și investindu-le, în deceniul cătușelor, cu puteri cvasi-discreționare. Cel puțin o parte dintre aceste personaje i-au rămas fidele, sunt nostalgice și și-ar dori o reeditare a deceniului negru. Un deceniu în care o ticăloasă colaborare dintre justiție și cel mai puternic serviciu secret al țării, SRI, a dus la crearea unui tandem, a unui binom care, bine servit de o serie întreagă de magistrați, procurori și judecători instruiți de SRI, a reușit să pună hățul atât pe clasa politică, cât și pe clasa oamenilor de afaceri. Dar oare doar nostalgia și doar dorința de a reveni de unde a plecat au determinat-o pe Laura Codruța Kovesi să se pună la vârful listei de magistrați care solicită ca nu care cumva cei care au formulat critici la adresa modului în care se desfășoară actul de justiție și obiecții legate de presiunile politice făcute asupra lor din interiorul și din afara puterii judecătorești să fie sancționați? Eu cred că nu. Că nu e doar atât.
După ce își încheie mandatul la Parchetul European și se întoarce în România – în eventualitatea în care birocrația de la Bruxelles nu îi oferă un alt job – Laura Codruța Kovesi se va confrunta cu dezastrul pe care l-a lăsat în urmă și va constata pe propria piele că cine a semănat vânt poate culege furtună. Există o primă categorie de judecători, cea la care m-am referit mai sus, care, în loc să slujească zeița dreptății, a făcut un pact cu diavolul, fiind reprezentată de magistrați care își doresc cu ardoare fie o relansare și o repoziționare la butoanele de comandă ale justiției, fie imunitate pentru viitor. În bătălia care se duce astăzi în interiorul justiției, declanșată de o anchetă Recorder extrem de controversată, Laura Codruța Kovesi s-a plasat în fruntea celor care solicită în mod explicit ca CSM să nu se implice în sancționarea judecătorilor care, în mod întemeiat sau nu, și-au exprimat opiniile critice, reclamând presiunile care se fac asupra actului de justiție. Din această perspectivă, eu unul consider că Laura Codruța Kovesi are dreptate. S-a ajuns la asemenea derapaje în justiția română, încât dreptul la opinie exprimată public al judecătorilor nu mai poate fi contestat și nici sancționat, ci, dimpotrivă, încurajat.
În această ordine de idei, întrebarea cardinală care se pune este dacă, în acest moment, justiția, care reprezintă una dintre cele trei puteri în stat, mai are sau nu capacitatea de a-și rezolva singură gravele probleme din interior, de a se autoînsănătoși, fără intervenția, deci, a unor factori externi. Dacă răspunsul ar fi afirmativ, atunci, desigur, Înalta Curte de Casație și Justiție, singura instituție care îi reprezintă cu adevărat pe judecători, ar putea să arbitreze și să tranșeze disputele din interior, dar în niciun caz o asemenea operație nu ar putea fi apanajul Consiliului Superior al Magistraturii, care îi reprezintă și pe procurori, deci și pe acuzatori, fără a-i reprezenta, în același timp, și pe avocați, respectiv pe apărători.
Deci întrebarea-cheie la care revin este dacă Laura Codruța Kovesi încearcă, procedând astfel, să-și curețe trecutul extrem de vinovat din perioada binomului, a protocoalelor cu SRI pe care le-a încurajat și chiar inițiat, sau intenționează chiar să revină pe cai mari la vârful sistemului de justiție. Eu unul sper că România nu merită un asemenea blestem, care l-ar putea resuscita și pe Florian Coldea.
Autor: Sorin Rosca Stanescu