Deși n-ar trebui, sînt aproape uluit de încrîncenarea și virulența cu care lideri de opinie și simpatizanti ai nicușorismului se leapădă scîrbiți de EL doar pentru decizia de a merge la Washington la prima reuniune a Consiliului pentru Pace în Gaza.
Par mutilați într-o încrîncenare furibundă, scriu texte spumegoase, demne de pacienți cu rabie, în care spală pe jos cu “idiotul” etc.
N-ar trebui să fiu uluit cîtă vreme știu că exact acestea sînt efectele de manual ale unei îndelungate propagande rudimentare, maximaliste și, înainte de orice, iraționale. Din astfel de mizerabile abuzuri “intelectuale” rezultă de fiecare dată fanatism obscurantist, extremism periculos, radicalism orb și surd la orice informație exterioară care ar putea tulbura confortul mantrelor însușite ale Cultului.
Pentru o bună parte a nicușorismului, președintele lor e acum o Ana Pauker acuzată în Partid de deviaționism. Precum și de împăciuitorism (de dreapta!) – Ana Pauker cu Vasile Luca ieri, Nicușor Dan cu Donald Trump azi.
N-ar trebui să fiu uluit. Totuși, sincer, sînt. Poate și pentru că sper că uluiala mea este un simptom de minimă sănătate psihică și mintală.
Ferească-ne!
Autor: Sorin Faur