Nu mai sînt chiar atît de vizibili cum erau pe vremea tartorului lor spiritual, marele anticomunist postcomunist Traian Băsescu. Suprafața de fojgăială rămîne însă aceeași, amplă. Întocmai ca talibanii afgani, combatanții califatului monicomacoveist n-au pierdut niciodată controlul unui spațiu pe care vor reuși în cele din urmă să-l mutileze ireparabil, după chipul și asemănarea lor.
Băsescu le mai dădea, blînd, peste degete. Le mai pironea, cu gingășie, limbile lingătoare de clanțe. Mai aplica, moale, cîte un cap în gura cutărei obrăznicături care exagera, pentru ca la sfîrșit să eșueze majestuos afurisindu-i cînd i-au luat familia și camarila în cătarea propriei rețete, rețetă în care el însuși tremură acum de groaza că s-ar putea dizolva. Însă Băsescu nu părea cu totul de-al lor, în timp ce Actualul e un soi de statuetă de paie pe care Cultul o scoate din cînd în cînd pe ulițe pentru ca muțenia-i absorbantă să le valideze năravurile, revanșele, apucăturile, neputințele isterice.
Obsesia califatului pentru desființarea SIIJ e un autodenunț savuros. Trotilul conținut în cele peste 7000 de dosare adunate la SIIJ poate arunca în aer numeroase pravălii, și nu doar din cele naționale. Or, e de-a dreptul sinucigaș să lași așa ceva la discreția unei instituții ceva mai greu controlabile politic, pe ai cărei slujbași i-ar putea apuca la un moment dat stima de sine, setea de dreptate sau chiar vreun avînt profesionist în combaterea coruptiei adevărate. Nu că ceva din toate astea s-ar fi petrecut deocamdată, însă pînă și ipotezele teoretice trebuie dezmembrate, tovarăși!
“SIIJ a fost făcută de pesedeul lui Dragnia”. Ăsta e singurul argument cu care califatul mai poate vinde poporului alocat Cauzei desființarea “secției speciale”. Oricare alt argument rațional, eventual juridic, a fost eliminat în examenele de constituționalitate prin care a trecut SIIJ. Tot Dragnia rămîne lăuta preferată a califatului. Normal! S-a investit enorm în instrumentul ăsta, iar comisionul gras, aferent respectivei investiții publice, sînt actualele fotolii ministeriale cu puzderia lor lucrativă de posturi-anexă.
Dar să zicem că argumentul ar fi valabil. Deci că tot ce a făcut pesedeul lui Dragnia trebuie desființat. În acest caz, eu nu m-aș opri la atît. Ceaușescu a fost mai mare decît Dragnia, zic. Și comunizmu a fost mai rău ca pesedizmu. Așa că tot ce a făcut Ceaușescu trebuie demolat. La propriu. Pînă la ultima caramidă. Absolut tot. Cu poporul ineficient cu tot, care mai are și pretenția de a primi pensie după tot dezastrul comis. Să n-o mai mermelim cu ocale mici!
Think big, tovarăși!!!
Autor: Sorin Faur