Prea mult amînata evacuare din guvern a tiripliciului mituitor Anastasiu a reactivat cîteva locuri comune ale unei mentalități proaste, dar suficient de răspîndite mai ales la oficialii/demnitarii autodefiniți ca fiind de dreapta și la instrumentiștii care le țin isonul tot într-o aceeași, unică, ureche ideologică.
Unul dintre ele contrapune etica, expertiza economică și performanța, extraordinare, ale patronului din business falimentulului moral și managerial al directorimii hoațe și incompetente de la stat.
Dincolo de utilizarea recurentă a acestei contrapuneri pe post de ghioagă propagandistică a unor interese individuale sau de grup și sub staniolul fițos în care e învelită întru vînzare, chestia ascunde sîmburele tare al unui zdravăn analfabetism, nici măcar funcțional.
Dacă s-ar fi alfabetizat oleacă în școlile care specializează pentru ocupațiile care le plătesc unora facturile, altora viața dulce, politicianul și jurnalistul românești ar fi aflat din timp adevărul de manual că națiunile nu sînt SRL-uri. Nu sînt nici S.A.-uri. Națiunile nu sînt bunuri/valori de piață. Nici măcar de Piață Liberă, slăvit să-i fie bunul renume.
Dacă prezumtivii școleri ar fi avut curiozitatea sau istețimea să întrebe “De ce una ca asta?”, alfabetizatorii le-ar fi răspuns, în primul rînd, deoarece în societățile democratice moderne guvernanții națiunilor NU sînt proprietarii națiunilor lor, ci doar administratorii afacerilor publice, angajați pentru respectivul serviciu public în consecința unui vot popular periodic. Apoi le-ar mai fi spus că în societățile democratice moderne guvernanții NU sînt conducătorii nimănui, ci numai reprezentați cu mandat temporar. În fine, școlerul prezumtiv mai putea afla că, spre deosebire de societățile comerciale – care NU sînt instituții democratice -, societățile democratice moderne au pretenția, ba chiar instinctul neobrăzat de a fi, vai!, democratice, cu tot ce comportă acest nărav tot mai pardon necorespunzător.
Care ar fi fost utilitatea însușirii didactico-pedagogice a unor asemenea banalități teoretice? Utilitatea ar fi fost una mare. Dacă le-ar fi auzit și dacă le-ar fi înțeles cu executare, mare parte a elitelor românești ar fi priceput că este catastrofal, pentru ele însele înainte de toate, să gîndească, să se comporte, să comunice și să acționeze în funcția publică după criteriile și cu instrumentele patronului de butic sau de multinațională.
În opinia mea, mai ales această indecvare, flagrantă dar neconștientizată, a scîrbit în impertinentul expozeu de adio al tiripliciului Anastasiu. Care, ca orice tiriplici, se consideră nu doar proprietarul și jupînul absolut al tarlalei, ci și o zeitate (antreprenorială de Piață) care o frige tragic-lacrimogen cînd constată că muritorii proști nu consideră că dumnealui are domiciliul stabil în Olimp pe perioadă nedeterminată. Dumnealui, care nu-i așa… Pfoaa!… Și realizărlii… Și “incitarea populistă a mulțimii neștiutoare la acțiuni contra redresării țării” ca “act de trădare națională”*…. Și samd.
Începînd cu domnul premier Ilie-Gavril Bolojan, pe destui membri ai actualului Executiv îi pîndește de-aproape si cu sinceritate ura populară din cauza aceluiași tip de infatuare jupînească. Nu, tovarăși! NU!!! Nu sînteți proprietarii locului. Sînteți doar administratorii salarizați ai afacerilor publice ale locului. Comportați-vă în consecință! Deocamdată, în materie de comportament/comunicare publice, arătați ca niște babe dezinhibate prostește, care-și plimbă prin localitate șuncile obraznice în tricouri țipătoare inscripționate cu monstruosul #Nu_Luăm_Prizonieri, consacrat de tăpălagii și cîții dă Piață de la noi din județ.
Autor: Sorin Faur