Recapitulare: 1. Judecătoarea Georgiana Iorguță, fost procuror, care a semnat, în aceeași săptămînă, mandatele de ascultare a Sorinei Pintea la cererea DNA e (apud Sorina Matei) una și aceeași cu judecătoarea Georgiana Iorguță, fost procuror, care a decis, în aceeași săptămînă, arestarea lui Pintea, pe care impetuoasa noastră presa anticorupție a anunțat-o înainte să se fi petrecut în consecința unui flagrant neflagrant pentru achiziția unor echipamente medicale anticoronavirus care n-are nimic de-a face cu echipamentele medicale anticoronavirus măcar pentru faptul că echipamente medicale anticoronavirus nu există.
2. Denunțătorul-mituitor al Sorinei Pintea fusese prins el însuși într-un flagrant autentic cînd mituia ca reprezentant al unei firme care livrează tehnică si echipamente medicale inclusiv pentru SRI și SIE, firmă care a fost sancționată în 2017 pentru corupție de Banca Mondială, a cărei anchetă internă a stabilit că firma cu pricina a șpăguit cu 170.000 de euro un spital pentru obținerea unui contract; nu e clar dacă ancheta Băncii Mondiale are în România și forma unei anchete penale, eventual anticorupție, însă e cert că DNA folosește pentru corupere firma acuzată de corupție de către Banca Mondială, ceea ce mie mi se pare suav. Astfel de operațiuni au loc, desigur, fără dezlegarea de resort a Serviciilor noastre de informații, dintre care cel dintîi e SRI-ul reformat de Excelența Sa directorul Hellvig.
Faptul că țintele acestui dosar sînt doi pesediști și că, acompaniat din nou de scurgeri compromițătoare și penibil orchestrate către gazetele de perete ale miliției, dosarul explodează imediat după titularizările de la vîrful procuraturilor nu are, bineînțeles, nici cea mai vagă legătură cu obsesia compulsivă antipesede a Prezidentului și a partidului pe care îl conduce mijlocit de Șică, personaj care dă, la rîndu-i, senzația că va muri subit dacă nu pomenește pesede la fiecare frază microfonată (vorba propriului său General).
Acest nou episod din serialul ce rulează încă din 2005 confirmă ceea ce Andrei Marga diagnostichează ca “privatizare a Justiției” într-o cronică din Cotidianul la cartea lui RC Cristea “Împăratul cu șapcă. Regimul Băsescu și elitele sale” (Editura Rao, București, 2017): “Nu ne place să recunoaștem, dar în România de azi degradarea sporește. Dezbaterea publică, instituțiile, educația, performanțele sportive, motivația sunt atinse. În justiție, indiciile sunt numeroase. Nu se observă la cei care spun că apără justiția vreo preocupare pentru dreptate, dar vezi obsesia desființării secției de examinare a abuzurilor magistraților. Nu se arată vreun interes pentru independența judecării, adică pentru pregătire serioasă și integritate, dar vezi grija ca numirea procurorilor și judecătorilor să nu iasă cumva de sub controlul unei persoane. Nu vezi aduse vârfuri profesionale la conducerea justiției, dar vezi căutarea de persoane manevrabile.
Nu vezi grijă pentru echitate, dar vezi condamnări cu închisoare în cauze în care în alte țări sunt recuperări de daune și poți constata condamnări politice. Nu vezi grijă pentru legalitate, când tocmai „președintele” încalcă legi. Vezi, ca la nimeni, desemnarea primului ministru după gust personal, ca și cum funcția ar ține de proprietate privată. Lipsa pregătirii juridice nu ia neapărat aspectul necunoașterii legilor. Sunt destui cațavenci, tipătești, farfurizi și brânzovenești cu titluri gonflate, care învârt pe degete legi prost formulate și proceduri anapoda și driblează ce au în cale. Aspectul cel mai îngrijorător este absența conștiinței valorilor – în fond a conștiinței juridice. Câți juriști aplică riguros dreptul? Câți magistrați au „neliniști etice”, de care vorbea judecătorul suprem al Germaniei? Câți au „îndoieli”, cum cerea cel al Italiei? Câți apără dreptatea cu orice risc?”
Autor: Sorin Faur
Sursa: Sorin Faur Facebook