Sorin Faur: „Nu Cîțu l-a demis pe Voiculescu, ci l-a demis Iohannis”

Deci azi nu mai avem de-a face cu niște novici, cu începători, cu niște postpuberi care abia ce și-au pierdut dințișorii de lăptic. Sînt oameni în toată pardon firea, deși ei înșiși fac eforturi spectaculoase ca asta să nu se observe deloc. De pildă acest comunicat oficial, precum și destui mesageri publici ai partidului vorbesc despre “demitere unilaterală”. Cum ar putea fi o demitere în alt fel decît unilaterală? Bilaterală? Multilaterală? Laterală?

Salvatorii românești se vînd ca fiind cel mai subțire strat intelectual al societății, capabili să mobilizeze crema cremelor inclusiv în materie de marketing politic, însă aproape fiecare țîșnire publică a lor are un imens potențial de scheci interpretat de niște stendapări năcăjîți pe care niciun teatru de revistă nu i-ar angaja decît cel mult mașiniști, de milă.

Șarm, expertiză și competență cărora li se adaugă, calculat sau involuntar, analfabetismul politic, purtat la vedere cu seninătatea și impetuozitatea cu care membrii și simpatizanții se plimbă uneori în chiloți prin metrou. În acest caz calculat, analfabetismul transpare impetuos din enunțul potrivit căruia Cîțu l-ar fi demis pe Voiculescu. Ei bine, nu. Nu Cîțu l-a demis pe Voiculescu, ci l-a demis Iohannis. Fără semnătura ultimului, Vlăduț era și la această oră cu dințișorii în carotida mafiei (lacrimă). Dar din Iohannis nu se mușcă, tovarăși. Așa spune calculul. Calcul care ține cont fie de păstrarea grijulie a puterii deja însușite numai cu voia Sa, fie de o agilă cooperare de culise Iohannis-Barna&Cioloș – iaca, una bilaterală! – care țintește îndepărtarea lui Cîțu din fruntea guvernului și impunerea lui Ciucă în fotoliul de prim-ministru, așa cum vrut-a Excelența Sa înainte de a fi nițeluș aburit de Ludovic Orban.