Al doilea caz despre care aud de la sursă în ultimele săptămîni de pacienți cu avarii sau afecțiuni ușoare cărora, odată ajunși la clinici private, li se recomandă tratamente/intervenții inutile, dar mai ales foarte costisitoare.
Știm: în comparație cu aia comunistă de la stat, care este iadul cu steroizi, medicina capitalistă, adică privată, e raiul cu absolut toate îmbunătățirile, inclusiv lift de mare viteză. La stat, mori de rîie și indignare, iar, dacă supraviețuiești, pleci din spital direct spre o condamnare pentru dare de mită.
La privat, petalele de trandafir pe care calci încă de la intrarea în spital sînt singurul inconvenient, dar se împotrivesc respectivei situații festiv romantice doar foarte puținii alergici la petale de trandafir. La privat, nosocomialele nu există, fiind incompatibile cu regimul de proprietate al afacerii, deși destule clinici private funcționează bine mersi în clădirile frumos văruite ale unor foste bolnițe ale statului infect.
Nosocomialele au contract numai cu statul. Statul deține monopolul absolut al nosocomialelor, dar și al incompetenței, malpraxisului, relelor tratamente și corupției în medicină. La privat nu e nevoie decît să intri în hol și te însănătoșești. De-asta, unele clinici private au uși curativ-rotative. Pentru afecțiunile ușoare, doar te învîrți cu ușa de cel mult trei ori și gata. Ești ca nou.
Cu toate astea, la caz de Doamne ferește e indicată și o a doua opinie medicală, a doctorilor ăia bandiți de la stat. Nu de alta, dar medicina privată e vai! privată, adică e vai! o afacere, al cărei motor e vai! profitul. Cînd pentru o infecție urinară ceva mai spectaculoasă, dar tratabilă cu medicamente banale, ți se recomandă o foarte complicată și scumpă intervenție chirurgicală, oare care dintre cele două opțiuni de tratament credeți că a fost recomandată la privat?
Răspunsul la întrebarea “pot să fie atît de ticăloși” este da. Pot chiar mult mai mult.
Autor: Sorin Faur
Sursa: Sorin Faur