Dacă scotocesc bine prin arhivă, sigur îmi găsesc editorialele de radio din toamna-iarna lui 2017 în care spuneam că, prin comparație, Russiagate-ul președinției Trump face din Watergate-ul președinției Nixon un țînțărel vechi și înghețat, deci mort. Într-unul din editorialele seriei nu mă întrebam doar cînd vor face pușcărie comițătorii, ci și dacă statul (de drept) american își va permite să-l condamne penal inclusiv pe șeful Conspirației – președintele Barack Obama.
Da, în 2016, nucleul instituțional de forță la cel mai înalt nivel al Americii – președinte, șefii Justiției și ai principalelor agenții de informații – a complotat la ordin, cu bună știință, coordonat, extins și viguros împotriva candidatului republican care va deveni, în același an, prin vot, președinte al Statelor Unite, spre disperarea isterică, nereparată pînă astăzi, a beneficiarei principale a Conspirației, candidata democrată Hillary Clinton.
Operațional, complotul s-a prelungit mult timp după ce Donald Trump își preluase primul mandat la Casa Albă. Președintele, în funcție fiind, a fost monitorizat ilegal de agențiile al căror șef teoretic devenise; i-au fost arestați sau terfeliți colaboratori și prieteni; a fost cercetat în diverse alcătuiri instituționale; în cele din urmă, a fost inculpat (impeached) de Congres, fără succes totuși.
Pentru cine a deschis mai tîrziu televizoarele, iată, succint, în ce a constat Conspirația:
1. Echipa de campanie a lui Hillary Clinton a comandat și a plătit fostului spion britanic Christopher Steele, retras în afaceri private de kompromat, așa-numitul “Dossier”, o compilație de “informații”, unele scabroase de-a dreptul, despre pretinse legături vinovate ale lui Donald Trump cu Rusia lui Vladimir Putin. Între iunie și decembrie 2016, Steele a adunat “informații” de la diverse surse dubiose din Rusia, pe care le-a plătit cu banii de campanie ai candidatei lui Barack Obama, Hillary Clinton. Încă nu mi-am uitat propria-mi consternare cînd, la ultima dezbatere televizată a prezidențialelor din 2016, am auzit-o pe Hillary afirmînd că “Trump este păpușa lui Putin.”
2. La 9 decembrie 2016, deci după victoria în alegeri a lui Trump, “la cererea președintelui” Obama, șefii tuturor instituțiilor de forță americane – CIA, FBI, NSA, DHS etc – au decis să gireze falsa narațiune potrivit căreia rușii s-au amestecat în alegerile prezidențiale din SUA în favoarea lui Donald Trump. Decizia a fost luată la Casa Albă în Situation Room, cu prezența, între alții, a lui John Brennan (CIA), James Clapper (comunitatea Națională de Informații), Susan Rice (Consiliera de Securitate a Casei Albe), Loretta Lynch (procuror general/mininistrul Justiție), John Kerry (secretrar de stat /ministru de externe). Practic, decizia pomenitului conclav complotist impunea “la cererea președintelui” îngroparea rapoartelor din ultimele șase luni ale agenților de informații americani, care spuneau, limpede, că rușii NU se amestecă în alegeri.
3. Mai mult, decizia conclavului impunea nu doar îngroparea, ci mai ales fabricarea și distribuirea publică a scenariului exact contrar: rușii s-au amestecat în alegeri. Zis și făcut. FBI-ul lui Comey a preluat “informațiile” operațiunii de intoxicare electorală din “Dossier-ul” plătit de Hillary, le-a pus antetul propriei instituții, apoi le-a livrat ca fiind informații proprii către presă și restul papagalilor politici care îl urăsc pînă astăzi pe Trump. Scenariul comandat fiind, pe scurt, că Putin și-a instalat președintele la Casa Albă. Mai mult, pe baza fanteziilor cumpărate de Steele de prin fosta URSS, FBI-ul luii Comey a obținut o serie de mandate judecătorești de supraveghere pe siguranță natională cu care a urmărit echipa lui Trump, ceea ce a fost un abuz de-o redutabilă enormitate, nu doar juridică, ci riguros anti-democratică.
Azi, noutatea în toată această relativ veche poveste este declasificarea probelor întregii afaceri. După actualul director al CIA, John Ratcliff, șefa cupolei intelligence-ului american, Tulsi Gabbard, a făcut publice dovezile, pe care le-a și trimis Departamentului Justiției pentru “o cercetare penală completă și aprofundată”.
Orice teorie a conspirației încetează a mai fi teorie odată cu dovedirea ca atare a conspirației. Documentele declasificate acum fac exact asta: certifică drept conspirație 100% americană o pretinsă conspirație rusească la vîrful puterii în SUA.
Ghinion!
Mare ghinion!!! Nu numai, dar mai ales pentru România. Iată de ce.
După cel mai proaspăt CSAT, surse autorizate au informat ziariști autorizați cum că Rusia a fost implicată SIGUR în prezidențialele românești ale anului 2024. SIGUR! Doar că nu există dovezi. CSAT-ul are, însă, siguranța implicării Rusei “prin analogie”.
Or, ghinion!!! Cel mai notoriu referențial pentru analogia română nu putea fi decît implicarea Rusei în alegerile din SUA anului 2016. Implicare ce tocmai s-a vădit – acum și cu probe instituționale greu de combătut – ca fiind un fake colosal. O minciună atît de măreață încît e în curs de cercetare penală în SUA. Mai precis, în SUA președintelui Obama, adică fix acolo unde serviciile s-au implicat DESTUL în alegerile prezidențiale, ca să citez nițel din recenta frustrare pe aceeași temă a ultracivicului românesc Nicușor Dan, frustrare exprimată public în calitate de Excelența Sa Domnul Președinte al României Nicușor-Daniel Dan.
Remarcabile pudoarea și discreția cu care pardon presa de la noi vorbește mai deloc despre această “nucleară” din SUA. Oricum, bine că eu nu mai editorializez radiofonic. Azi, sigur s-ar închide prăvălia difuzoare a unui asemenea text necorespunzător. Las’s că nici p’aici nu mai pot fi tocmai sigur că… Doar sîntem proeuropeni, ce mama dreaq!”
Autor: Sorin Faur