“Pro-europenismul” este o manea compusă de niște mardeiași cu musculatură medie/mică, fără ureche muzicală, fără imaginație, incapabili să mobilizeze pozitivitate în comunicarea politică, adică niște ambalatori ai unui jalnic subprodus prelins din ceea ce alți mardeiași, transatlantici, au scornit în 2016 ca s-o facă șefă la Casa Albă pe Hillary Clinton. Succesul rețetei a fost și este orbitor.
Pro-europenismul? O mizerie. O harneală. O bișnițăreală “intelectuală” mediocră, dar foarte agresivă.
În rostogoleala acestei viituri puturoase, nu poți fi, pur și simplu, european. Se cuvine, tovarășe, să te declari “pro-european”. Traducerea? Activist activ al guvernanței federalizante a Comisiei dirijate la lumină de bagheta doamnei Ursula. E unica soluție. Oricare alta e putinism. Putinism de unde pro-europenismul își respiră oxigenul.
Oare doamna Ursula o fi “pro-europeană”?Oare pînă acum s-o fi declarat dumneaei, expressis verbis, “pro-europeană” sau încă o mai lălăie neclaritizată moral? Sau, dimpotrivă, s-o jigni dacă îi pui o asemenea etichetă? Ar fi redutabil de firesc să se jignească atîta vreme cît nimeni nu i-a pus în discuție europeneitatea.
Tot astfel cum nimeni nu a pus în discuție europeneitatea României. Nimeni! Mai mult, nimeni n-a pus vreodată serios, articulat, minim organizat/planificat problema unui RoExit. Iar speriații de propriile bombe fîsîite s-ar ascunde sub pătuțuri fie și numai la ideea unei dezbateri sistematizate pe această temă. Dar tema nu există.
Eu pariez tot ce am pe certitudinea că astăzi un referendum cinstit ar (re)valida covîrșitor rămînerea României în UE.
Atunci, de unde nevoia de “pro-europenizare”?
Din urgența, obiectivă, de a furniza unor netoți doctrinar și ideologic un soi trist de certificat de conformitate subalternă care să le valideze existența politică inutilă și pe care să-l fluture oral #păcomunicare cînd sînt cheamați la televizor, unde trebuie să umple spațiul de emisie plătit de partid în condițiile în care nici partidul, nici comunicatorul n-au absolut nimic altceva de spus decît că sînt “pro-europeni”. Las’ că nu-i definește nimic nici măcar din ceea ce ar putea conține bocceluța de concepte și valori pe care le-ar presupune propria lor “pro-europenitate”.
Dar există, totuși, cineva care a negat recent pînă și “pro-europenismul” României. Se numește Nicușor-Daniel Dan, ocupația curentă președinte al României. De la o tribună publică despre care se relatează că ar fi supraviețuit greu travaliului comunicativ manual pe care i l-a exercitat pomenitul, președintele României a spus că România și Bulgaria nu erau pregătite să adere la UE. Care va să zică nu meritau!
Acest explorator năuc al tainelor nedeslușite ale propriei minți încă n-a ajuns la pagina din care ar putea avea surpriza să afle că l-au pus unii președintele României. E de înțeles. Citește greu. Urmărește rîndul cu degetul arătător și cu vîrful limbii nițel ițit între buze. Personal, altă explicație n-am.
Dar, tot personal, mă bucur nespus că și Excelența Sa Domnul Președinte al României Nicușor-Daniel Dan este pro-european. Ca și om, cum ar veni.
Autor: Sorin Faur