Cererea demisiei lui Tudorel Toader și anunțul “pe surse” de convocare a partidelor la negocieri pe teme de legislație penală par primele semnale disperate menite să acopere o înfrîngere cu stropi legată de “legile justiției” la Comisia de la Veneția.
E vorba despre modificările la pachetul celor trei legi – 303, 304, 317. Trecute prin absolut toate filtrele interne posibile, inclusiv cel al CCR, cele trei legi modificate sînt în vigoare după ce au fost promulgate de Klaus Iohannis și amendate în ultimul moment printr-o ordonanță de urgență negociată de Tudorel Toader și în formă, și în conținut direct cu juriștii Comisiei de la Veneția. Vom afla, poate, dacă ordonanța cu pricina e sau nu constituțională. Ar fi suav ca solicitările Comisiei de la Veneția să încalce Constituției României, zic.
Deocamdată, însă, trebuie spus că sancta Comisie de la Veneția nu va contrazice o curte constituțională națională a unui stat membru UE, nici măcar pe cea a amărîtei si coruptei Românii, căci inclusiv acea Curte Constituțională amărîtă judecă legislația în raport și cu constituția națională, dar și cu principiile “democrației prin drept”. Vom vedea săptămîna viitoare, cînd va fi publicat raportul integral, dacă așa se explică indiciul laconic potrivit căruia raportul preliminar al Comisei de la Veneția a fost adoptat “cu anumite amendamente”. În schimb, în povestea lui Iohannis cu demisia lui Toader se zărește din cosmos frustrarea perdantului ultraofuscat, care a pierdut la CCR toate contestările aberante pe care le-a inițiat contra modificarilor la “legile justiției”. Iohannis și-a pierdut pe acel traseu inclusiv principalul consilier juridic pe care l-a trimis să facă presiuni nu tocmai democratice prin drept asupra unuia dintre judecătorii constituționali. Deci pe acest front, ghinion.
Celălalt capitol, complet separat de primul, sînt modificările la Codul Penal si Codul de Procedură Penală. În ambele, modificările impuse prin decizii ale Curții Constituționale sînt obligatorii. Pentru eliminarea fanteziilor anapoda ajunse în proiectele de lege din inițiativa unor parlamentari ageamii există filtre instituționale suficiente. CCR a întors deja parlamentului circa 60 de astfel de prostii din CPP, iar parlamentul e obligat să le abandoneze sau să le modifice conform. Astea nu sînt opinii venețiene, ci decizii cu obligativitate executorie . Or puți ele a instituție neaoșă, nu a canal venețian, dar nu sînt opinii consultative. Sînt obligatorii.
Tot astfel, CCR încă nu s-a pronunțat pe marginea modificărilor la Codul Penal. Și aici operează obligația corectării aberațiilor impuse prin angajarea răspunderii guvernului condus de constituționalistul Emil Boc, puse pe hîrtie sub coordonarea marelui jurist român Cătălin Predoiu, sub patronajul celui mai anticorupție președinte din istoria națională, Traian Băsescu. CCR va analiza, va corecta ce va fi de corectat la capitolul aberații în proiectul modificărilor la CP. Și astea vor fi obligatoriu de preluat de către legislativ. După integrarea lor ca atare în lege, va urma, probabil, același balet cu maximă tragere de timp din partea taberei Iohannis-Cioloș.
În mod normal, de-abia după promulgare, legile de modificare a CP și CPP ar fi avut ce să caute pe agenda Comisiei de la Veneția. În această fază de proiect, ele împărtășesc doar farmecul altui mare jurist român, Florin Iordache, a cărui celebră capacitate persuasivă l-a recomandat, de alfel, pentru a le susține la Strasbourg, cu succesul deja cunoscut. Doar că, iar, ghinion! De data asta unul și tactic. Avînd la dispoziție iminenta decizie a CCR și observațiile punctuale ale Comisiei de la Veneția, Parlamentul poate definitiva instantaneu procesul de modificare a codurilor, penal și de procedură. Sînt astfel multe șanse ca acest subiect politic foarte prețios să se închidă chiar mai devreme de întîi ianuarie, cu stampila conformizatoare a infailibililor venețieni de la Strasbourg. Ăsta ghinion, nene!
Deci #jostudorel
Autor: Sorin Faur
Sursa: Sorin Faur