Încă mai am resurse de consternare. De pildă, chiar sînt consternat de bucuria febrilă a tot soiul de mîndruțe civice la (semi)confirmarea cum că “drona a căzut și în România.”*
Mai sînt consternat și de setea cu care aceleași mîndruțe civice îl călca în picioare pe inteligentul președinte pe care l-au adulat înainte și după ce l-au ales fiindcă omul a îndrăznit să dea asigurări că, la data și ora vorbirii, nu se stabilise încă că “drona a căzut și în România.”
În fine, sînt consternat și din pricina faptului că cineva poate fi capabil să tînjească virulent după relevanța țării sale în speranța tîrîrii ei într-un război cu argumentul unor cioburi de fier de la o dronă “care a căzut și în România” fără să fi căzut.
Trebuie post. Și rugăciune. Intense.
…..
* porumbelă sienenică, care a tras pe post această pardon involuntară cu suspect de multe ore înainte să se fi semiconfirmat semiconfirmarea.
Autor: Sorin Faur