În țări “civilizate” cu mari pretenții normativ-pedagogice bîntuie de multă vreme un foarte roditor duh antidemocratic. Pandemia a fost doar încă o clarificare de înaltă rezoluție a trendului, în care abuzatorii și o bună parte dintre abuzați au fuzionat cu mare poftă și avînt.
Nu-i tocmai de mirare. Opțiunea majoritară pentru securitate în dauna libertăților e un instinct colectiv foarte vechi. Cel puțin teoretic, democrațiile reușiseră pînă la un moment dat o relativă echilibrare la acest capitol. Însă, după 11 septembrie 2001, măștile acestui efort onorabil au căzut. Și căzute au rămas, antrenînd relativ treptat o vijelie antidemocratică ale cărei efecte încă nu sînt pe deplin percepute ca fiind cu adevărat devastatoare pentru lumea occidentală. Victoria autorilor atacurilor din SUA de acum 21 de ani este incontestabilă. Au reușit exact ce și-au propus: detonarea sistemelor democratice și instituirea unui regim planetar autoritar. Aplauze.
De la alternanța la putere azi nu se mai asteaptă decît căsăpirea celor aflați pînă azi la putere. Nu cu macetele ca în Rwanda anului 1994, însă pornirea într-acolo palpită, îmbujorată. Toți dușmanii trebuie cel puțin pușcărizați de “justiția noastră”, a cărei menire este, de asemenea, să-i absolve pe toți bandiții fideli Cauzei noastre. Nu sînt antropolog, însă nu mă îndoiesc că pot fi documentate cîteva triburi care depășiseră sau rafinaseră nițel acest stadiu civilizațional cu mii de ani în urmă.
Cea mai lămuritoare probă a faptului că democrația nu mai este azi nici măcar o aspirație, darămite o practică, o furnizează starea (globală) a presei. Starea ei fiind moartă. În locul presei avem acum doar instrumente de comunicare hiperideologizate și ultrapartizane. Adică propagandă pură.
Această stare de fapt a fost clădită treptat prin stimularea apetitului pentru confort intelectual și plezirism al publicului, căruia publicitarii reușesc cu succes să-i vindă infoproduse mulate perfect pe așteptări. Atît de pardon perfect încît orice intersectare cu infoproduse neconforme așteptării declanșează reacții de o intensitate care poate ajunge pînă la durere fizică.
Deci chiar nu-i de mirare că diverși tiriplici neaoși, inflamați de propriile halucinații progresiste, aplaudă frenetic înterzicerea a șase posturi de televiziune din Republica Moldova “progresistei” Maia Sandu. E firesc, căci progresismul curent este, înainte de toate, conformist. Iar tiriplicii românești sînt în conformitate cu tiriplicii din restul Europei și din SUA care au interzis accesul publicului la toată propaganda dușmanului.
Or, în atare condiții, democrația este extrem de periculoasă. Chiar nocivă. Fiindcă ea ar putea da șanse ca dușmanul de azi să vină mîine la putere prin vot democratic și să-ți aplice exact tratamentul pe care i-l aplici azi lui. Ceea ce nu e doar groaznic. E de neimaginat!
Deci democrația trebuie spulberată de la rădăcină, iar de această ultrasecuritară operațiune trebuie să continue să se ocupe doar tehnocrații. Deoarece ei nu sînt corupți ca politicienii. Desigur, vorbim despre tehnocrații de la Bruxelles în primul rînd. Chiar dacă și ai noștri au făcut și vor continua să facă o treabă excelentă.
Autor: Sorin Faur