Pînă la aceasta oră, niciun site oficial românesc sau american nu conține vreo informatie despre vreo convorbire telefonică între Donald Trump și Nicușor Dan. Pe “prima pagină” a site-ului Ambasadei SUA în Romania există însă “Rezumatul convorbirii președintelui Donald J. Trump cu președintele Vladimir Putin”. Pe site-ul (varză) al Ambasadei României la Washignton, tot soiul de zarzavaturi, dar nimic despre conversația Trump-Nicușor. Casa Albă, nu. Cotroceniul, nimic. Platformele social-media, nimic.
Nu exclud 100% să se fi petrecut, însă, dacă s-a petrecut, conversația trebuie că fost ceva cu totul și cu totul extraordinar. Nu astea sînt uzanțele, nu te sună președintele SUA fără preaviz și o agendă convenită, nu te sărută telefonic brusc după ce n-a formalizat nici măcar o frază banală de felicitare, uzuală, după alegerea ta ca președinte, iar tăcerea aia ostentativă avea logica ei, glaciară.
Dacă într-adevăr l-a sunat Trump pe Dan, veștile (repet: inexistente deocamdată) nu pot fi decît foarte foarte proaste. Extrem de proaste și nu ar avea de-a face cu felicitări, ci cu nevoi americane urgente în materia evoluțiilor extrem de periculoase din Ucraina. Doamne ferește!
Dacă ventilatul pe surse telefon dat de Trump lui Dan a fost încă un borcan de murături cu care baba a doborît drona, atunci va fi nasol. Extrem de nasol. În acest caz ne vom fi sigilat etanș pe dinafară relațiile cu americanii pe următorii ani. Trump e hiperorgolios. Dacă, folosindu-i mincinos numele, lingăii clasici sau cool ai Clanței Ambasadei au comis încă o mangleală de șuț pentru PR-ul Nicușorului, atunci… Și da!, avem în frumoasa noastră patrie iresponsabili de o asemenea jegoasă avergură.
Autor: Sorin Faur