Un candidățel românesc la parlamentare dintr-un partid pe care niște neica nimeni din servicii l-au născut fără șanse de supraviețuire miorlăie p-aici astfel: “fii-mea mi-a spus că o mare parte din generația ei, dar si cei un pic mai mari, din România și din alte țări sunt în depresie după alegerea lui Trump. O mare depresie. Mai ales fetele și adolescenții care își asumă o identitate gay. Există în cercurile lor senzația de rău, de frică, de deprimare, de viitor care nu mai este deloc previzibil.”
Printre alte trăznăi, candidățelul are tupeul să compare “depresia” provocata junilor, junelor și imprecișilor de alegerile din SUA cu starea proastă de spirit a tinerilor din Epoca de Aur a tov. N. Ceaușescu. Deși n-ar merita, peste tîmpenia asta se poate trece doar cu o înjurătură groasă în gînd.
Cum la fel se poate trece cu încă una, la fel de groasă, peste jalnicul angajament al candidățelului de a obloji – el și partidulețul lui – bubița depresivizaților de Trump; “Suntem aici, în politică pentru voi. Și nu o să lăsăm nici un bully să își facă mendrele.”
A face campanie electorală cu promisiuni protectiv-curante pentru persoane cu pretinse afecțiuni psihice e mai mult decît mizer. E scîrbos. Însă pînă și cu duhoarea politicianismului căzut în buda propriilor neputințe se poate trăi. Nu mult, dar o vreme îți poți struni stomacul cu cîteva spasme căznite, pe care speri că cineva le va percepe ca pe efortul politicos al unui civilizat.
Postarea candidățelului românesc primește jeluite aprobări de conformitate și de la alți părinți românești stabiliți în străinătățuri. Cică mai toată Europa școlară ar fi în depresie. Deoarece Trump.
Convingerea mea e că această pretinsă afecțiune psihică de depresie – cum ar zice Divertis – e doar un exces de răzgîială, stînjenitor de compromițătoare pentru părinții care se prezintă ca observatori întristați, nu ca primi responsabili de educația întru sănătate psihică și fizică a copiilor lor.
Dar să presupunem că așa este. Că victoria lui Trump a provocat un val autentic de depresie printre tineri și că sexualii mai complecși își caută acum disperați văgăuni în care să se ascundă de soluția finală cu care îi va mistui Tiranul.
Repet, să admitem că așa stau lucrurile.
Cine ar fi, oare, responsabil pentru asta? Trump? Mai mult ca sigur nu!
Mai mult ca sigur, pentru asta e responsabil uriașul aparat al propagandei de război. Război nici măcar hibrid. Război cald, în care asupra inamicului s-a tras, la propriu, cu pușca, de două ori. Ceea ce e absurd de firesc cîtă vreme Inamicul a fost desenat în cele mai sinistre culori și penaje ale răului absolut și vîndut ca atare printr-o rețea globală de troli – ai Binelui, da? -, de intoxicatori, de dezinformatori, de priho-mardeiași tocmiți să facă exact ce acuză ei că ar fi făcut tocmiții Tiranului. Sînt responsabile toate vocile, individuale sau instituționale, care au distorsionat realitatea, au ventilat spaime de coșmar, supraalementînd astfel ura împotriva lui Trump pînă la proporțiile obeze care se revarsă acum obscen din urletele cu spume ale tulburaților mintal de, totuși, numai o victorie în niște alegeri.
Isteria promovată prin această rețea de alienare globală de troli – ai Binelui, da? – a fost atît de intensă încît i-a învăluit cu mutilare inclusiv pe autorii ei, propagandiștii. Propagandiști care ar fi trebuit să știe că ești definitiv pierdut cînd începi să crezi și tu în gogonatele pe care ți le solicită contra cost fișa postului. Cunosc personal maturi din această categorie, care acum se tem că vine baubau și îi bagă la pușcărie. Dacă nu-i omoară.
Deci nu-i exclus, ba e foarte probabil să existe în proporții de fenomen psiho-victime în rîndurile păpădiilor școlare și sexuale, așa cum susține candidățelul apăsat de pomenita grijă. Doar că el, candidățelul, trebuie informat că e apăsat fix din partea greșită a penetrării acestei cazuistici. Adică, dacă cineva a avariat naturelul generației fiicei sale, acei cineva sînt tocmai trolii extremiști ai propriei lui tabere. Iar trolii taberei lui nu sînt rușii, nici chinezii, nici nord-coreenii, nici ungurii etc. Ci dimpotrivă.
Autor: Sorin Faur