13740.
Acesta e numărul de ucraineni pe care săptămîna trecută rușii susțin că i-au scos din luptă (morți/răniți) doar pe așa-numita linie de contact, adică în confruntările directe. Raportată de ministerul apărării de la Moscova, cifra nu conține și pierderile suferite de ucraineni de pe urma loviturilor de la distanță (drone, rachete etc), pe care rușii nu le pot contabiliza cu exactitate.
13740. Pierderi umane într-o singură săptămînă!
Rușii mint, desigur. Dacă, din rațiuni propagandistice, au dublat numărul, ar rămîne imensa cifră de 6870 morți și răniți. Repet, ÎNTR-O SĂPTĂMÎNĂ. Iar dacă rușii au înzecit inventarul real, bilanțul tot depășește totalul morților de glonț din România anului 1989.
La Bahmut, speranța de supraviețuire a unui pifan ucrainean desfășurat proaspăt în teren era de opt ore. Azi, în Donbas, aceeași speranță a coborît la patru (4) ore. O spun mercenari americani la televiziunile americane mari. Intensitatea și cruzimea confruntării “depășesc imaginația oricărui ofițer al Alianței”, declara în primăvară generalul american Cavoli, comandatul trupelor NATO din Europa.
Vara aceasta, ambele tabere ventilează ipoteza unei ofensive de anvergură. Rușii pot acoperi concret conceptul și sînt capabili să înainteze pînă la Nipru inclusiv dispre est. Ucrainenii pot spera cel mult la niște contraatcuri, în special în zona de nord a frontului, pentru că pur si simplu nu mai au luptători. Înainte de a i se lua comanda armatei ucrainene, generalul Zaluzhnyi declara public că necesarul de militari noi pe front este de o jumătate de milion de oameni. Iar de mobilizarea aflată curs, ucrainenii fug ca de dracu. N-am văzut la televiziunile românești știrea de la sfîrșitul lunii mai pe care a dat-o Europa Liberă despre pescuirea a cel puțin 30 de cadavre ale unor barbati ucraineni care s-au înecat în Dunăre încercînd să fugă de mobilizare în România. N-am văzut-o fie pentru că n-am fost eu atent, fie pentru că nu e o informație care să servească discursului tip pas de gîscă second hand al experților militari de la noi din județ.
Ce se petrece pe front în Ucraina e monstruos. La fel de monstruoasă e și seninătatea dilie cu care soiul acela tragic-comic de porumbei vopsiți în camuflaj military de bîlci – adică șoimii românești ai rezbelului – analizează ei “evoluțiile”, cu speranța că doar-doar ne vom îndrepta și noi către măcelărie. Adevărul e că mai ales pe noi, românii, ne recomandă glorios foarte numeroasele victorii repurtate într-acolo. Oricum, bonapartismul neaoș pare a miza doct pe acestea.
Soluții? Nu are nimeni soluții. Iar victoria, de oricare parte, nu poate fi decît devastatoare inclusiv pentru victorioși.
PS
Nu, rușii nu fac publice și propriile pierderi de personal pe front. Nu le caut la ucraineni fiindcă știu ca sînt de ordinul miliardelor pe secundă. Cu murături, bineînțeles.
Autor: Sorin Faur