Tocmai am văzut pe Facebook o poză de-a Papei Francisc cu epitrahil ortodox pe grumaz. Bine, să zicem că nu era,, ortodox”, ci poate era,, greco-catolic”, adică luat de la vreun preot ucrainean, bulgar, sau ardelean, adică din acele zone unde Ortodoxia s-a băgat de bună voie, dar foarte silită de împrejurări istorice, sub,, părinteasca oblăduire” a Vaticanului. Totuși se știe ca Papa este un ROMANO-catolic, deci epitrahilul cu formă bizantină nu-i este propriu, nu-l caracterizează. Mesajul este foarte intuitiv:
,, Iată, fraților creștini, noi suntem deja uniți, catolici, ortodocși sau protestanți, tot una suntem”.
Cam asta vrea să transmită Papa prin gestul său. Adică să nu ne mai cramponăm de fleacurile acestea identitare, doctrină, cult, vestimentație, artă creștină, data serbării Paștelui, mă rog, astea sunt mici flecuștețe, importantă este înțelegerea și iubirea între creștini.
Sua Santità, adică Sanctitatea Voastră, pentru voi catolicii, poate nu sunt importante micile detalii ale vieții religioase. Pentru noi ortodocșii, în schimb sunt fundamentale. Mai ales cele legate de doctrină.. Oare nu știți că pentru o singură literă a unui cuvânt, o singură literă, nu cuvântul întreg, în anul 325 la Niceea s-a prelungit primul Sinod Ecumenic cu câteva luni?.. Luni întregi de ședințe a unor venerabili episcopi obosiți și slăbiți de ajunările lor extenuante, luni întregi de ședințe de dimineață până seara, sub privirile exigente ale Sfântului Împărat al Imperiului Roman, Constantin cel Mare.. Se osteneau pentru o literă, literă care însă schimba complet sensul cuvântului care trebuia să sintetizeze dogma Întrupării lui Hristos. A trebuit să aleagă între,, omiousios” și,, omoousios” Adică între,, asemănător după ființă cu Tatăl” și,, deoființă, de aceeași ființă cu Tatăl”. Și au ales varianta b, cea pe care o cunoaștem din Crez.,, I” sau,, o”.. L-au ales pe,, o”. Vedeți cât de importantă este în Ortodoxie o “simplă” literă a unui cuvânt?.. Degeaba vă așezați epitrahil ortodox pe gât, prin asta nu deveniți ortodox. Ortodoxia înseamnă mult mai mult decât o piesă de veșmânt liturgic. Ortodoxia înseamnă tocmai hotărârea nestrămutată de a păstra comoara credinței neschimbată și nealterată! Ortodoxia înseamnă să fii dispus să-ți dai viața pentru o vocală a unui cuvânt. Ortodoxia înseamnă să respecți înțelepciunea iluminată de Duhul Sfânt a marilor noștri înaintași, să recunoști că ei au fost mai luminați de Dumnezeu decât noi, cei de azi, pentru că au avut viață mult mai sfântă decât noi, cei de azi. De aceea Dumnezeu i-a ales pe ei, pe sfinții primelor opt secole creștine, ca să transmită prin ei întregii Sale Biserici adevăratele dogme ale credinței. Ortodoxia înseamnă să înțelegi că nu ești proprietar al Bisericii, ci numai un umil iconom al ei. Adică nu inventezi tu, nu schimbi tu dogmele și tradițiile bisericești după bunul plac al inteligenței tale, ci te îngrijești doar de aplicarea și de propovăduirea celor pe care le-ai primit de la înaintașii tăi, care ți-au fost mult superiori în spiritualitate creștină. Așadar Sanctitatea Voastră, menținând toate modificările aduse în decursul veacurilor de către Catolicism credinței creștine primare, dar așezându-vă în jurul gâtului epitrahilul ortodox, nu aţi devenit ortodox. Ne-ați demonstrat încă o dată că nu ați înțeles nimic din Ortodoxie. De aceea mergem mai departe fiecare pe drumul lui..