Preocuparea principală a liberalilor progresiști prezenți în guvernele tuturor țărilor este extinderea controlului și efectuarea la scară globală a diverselor experimente sociale, deoarece deciziile luate de aceștia vor configura nu numai economia, politica și sistemele medicale, ci și structura întregii planete. Nu-i nimic firesc în faptul că hotărârile adoptate, care necesită dezbateri și deliberări de timp îndelungat, acum se iau în câteva ore, în timp ce oamenii au început să se confrunte cu supravegherea (sistemele care până mai ieri erau destinate în lupta contra terorismului, acum sunt folosite pentru a-i depista pe cei „infectați” cu Covid), cu cenzura în cadrul tuturor activităților desfășurate fără opreliști până în instalarea falsei epidemii, cu restricționarea mișcării, cu telemunca și comunicarea între semeni de la distanță.
Este limpede ca bună ziua că, după trecerea „furtunii”, supraviețuitorii vor trăi într-o lume complet diferită, iar așa-zisele măsuri de urgență, luate chipurile spre protejarea și binele populației, se vor transforma în „accesorii” ale vieții de zi cu zi. Acestea-s efectele pe termen lung! Take it or leave it!
Ce ne rămâne de făcut? Simplu! Ori ne responsabilizăm civic și reacționăm fiecare la nivel individual, dar fără să călcăm pe bătături satrapii, fie pendulăm între solidaritatea europeană (care ne-am lămurit că NU există, că doar d-aia au ajuns în Italia rușii, cubanezii și chinezii cu personal medical de specialitate și tehnică aferentă ca să-i ajute pe cei din Milano să gestioneze mai bine situația, o falsă pandemie, e adevărat, dar măcar acei indivizi care-au răspuns prezent atunci când a fost mai greu au demonstrat coeziune și ajutor reciproc), fie acceptăm izolarea naționalistă, care oricum nu-i valabilă pentru români, deoarece nu-s uniți și nici n-au fost vreodată.
E cazul să nu ne mai învârtim în jurul cozii, cu ce-a zis acu’ 1000 de ani filosoful Alexis de Tocqueville sau că doctorița nu știu care, rector al nu știu cărei Universități de Medicină și Farmacie, l-a parafrazat greșit pe Descartes, ori că-n ADN-ul nostru există pluralism și nu liberalism! Dintotdeauna s-au manifestat într-o societate principii, esențe și descrieri diferite ale realității interpuse între indivizi și stat, ca o condiție și o garanție a limitării puterii. Orice concepție până la urmă admite o multiplicitate de factori, într-un domeniu bine determinat, n-am inventat noi apa caldă și nici stinghia la căruță!
Cred că toți așteptăm unii de la alții SOLUȚII și IDEI pentru a-i contracara pe cei care intenționează să ne pună juvățul, în nici un caz filosofii și gânduri îmbârligate! Iar ca intelectuali suntem datori în primul rând față de țara care ne-a instruit să n-o lăsăm de izbeliște. Ca o paranteză, nu-mi place Diana Șoșoacă pentru că este mult prea colerică pentru gusturile mele, poate și prea stridentă/vulgară, dar este UNICA la ora actuală (sprijinită de indiferent care masoni, securiști și Sfânta Treime, chiar n-are importanță!) ce urlă lucrurilor pe nume! În rest, există extrema cealaltă: ipochimenii care sunt suavi și neștiutori ca margaretele, alde Tismăneanu & comp – Liiceanu, Patapievici, Pleșu, mari anticomuniști înțepeniți în mentalități și-n soluții adoptate în plan extern care au făcut mult rău României, niște cutre în solda lui Soros, Nichipercea whatever, CTP-ul cu 2 facultăți, dar sărit de pe fix, mamelucii-jurnaliști de pe la televiziuni și de prin media scrisă cumpărați și cu obiective stricte să bage frica-n oase și doar câțiva, ultimii dinozauri demni de tot respectul, care știu să ajungă la mintea și inimile românilor prin ceea ce scot din gușuliță și din tastatură!
Așa că este extrem de necesar să ne responsabilizăm, să ne raportăm onest la situație și mai ales la cooperarea voluntară. Cu definiții ale liberalismului și pluralismului împachetate deștept n-ajungem nicăieri! Lipsa de unitate nu numai că prelungește criza, dar mărește ăstora, care-s adepții seringilor și-ai experimentelor, spațiul de manevră, oferindu-le alte idei dezgustătoare. Solidaritatea a rămas singura cale obiectivă în vederea ieșirii din marasm. Trebuie s-o învățăm, pentru că n-o avem în sânge, așa cum am scris ceva mai sus. Chiar dacă cei cu inimă, minte și talent într-ale redactării compozițiilor au capacitatea de-a trezi, de-a-l determina să conștientizeze pe un singur omuleț prin scrierile lor, tot e un câștig imens în acea zi! Au scos din întunericul minții spre lumina adevărată un seamăn, un om raportat la alt om. În rest…Dumnezeu cu mila, n-avem alte mijloace mai sofisticate la îndemână!
Autor: Victorina Iorga
Sursa: anonimus.ro