Pentru prima dată în istorie, clientela politică are nesperata şansă de a-şi plăti aproape toate datoriile pe care le are faţă de societatea care o suportă din ce în ce mai greu. Iată de ce:
Când a anunţat măsurile de austeritate, Guvernul a omis să spună ce va face în cazul companiilor cu capital majoritar sau integral de stat sau al regiilor autonome. Multe dintre ele sunt un monopol sau un cvasimonopol, altele au piaţa asigurată şi, prin urmare, se bucură de o situaţie financiară remarcabilă. În consecinţă, şi salariile din aceste companii au putut fi mărite la cote care ar înverzi de invidie angajaţii din sistemul privat. Alte companii de stat sunt masiv subvenţionate de la bugetul de stat, dar asta nu le-a scutit să acorde creşteri salariale substanţiale.
Tras de mânecă de ziarul „Adevărul” asupra acestei omisiuni, Guvernul s-a gândit o zi şi a decis, cam bâlbâit, că e cazul să se umble şi la salariile din companiile de stat. Încă nu ştim cum. Ştim precis că angajaţii din companiile de stat nu intră la pachet cu bugetarii şi pensionarii, tăiaţi la plată prin legea ce urmează să fie asumată în Parlament. Ministrul Muncii, Mihail Şeitan, a vorbit despre o reducere cu 25 la sută printr-o procedură specială, iar ministrul de Finanţe a avansat un alt scenariu: o taxare cu 70 la sută a tot ce depăşeşte 5.000 de lei.
Reducerea salariilor în companiile de stat nu este câtuşi de puţin gaura în cer pe care o văd unii. Nu văd niciun motiv pentru care statul să nu se poată comporta ca orice alt patron din zona privată. E deja bine ştiut că statul este cel mai prost administrator şi poate a sosit momentul să devină un pic mai deştept. Să facă şi el ceea ce mii de alţi patroni au făcut deja: ajustări salariale. Odată decizia luată, urmează un alt pas important: procedura.
Statul este reprezentat în aceste companii prin organismul numit Adunarea Generală a Acţionarilor (AGA), care joacă rolul patronului, asociaţilor sau acţionarilor din firmele private. Sub AGA se află un alt organism, numit Consiliul de Administraţie (CA), care gestionează societatea în limitele mandatului primit de la AGA. Iar sub CA se află directorul, cel care conduce operativ firma şi pune în aplicare directivele AGA şi CA.
Ei bine, toţi, dar absolut toţi cetăţenii care populează AGA şi CA sunt numiţi acolo pe criterii politice. Şi directorul este numit, în fapt, tot pe criterii politice, pentru că ajunge pe funcţie în urma unui concurs trucat.
Din moment ce decizia politică a fost luată, ar trebui să fie simplu şi rapid de implementat, tot pe cale politică: se convoacă AGA, se decide reducerea salariilor, se transmite hotărârea Consiliului de Administraţie şi directorului, care o pun în aplicare. Clienţii politici ar trebui, astfel, să-şi asume nu doar avantajele, ci şi dezavantajele acestui statut. Banii astfel economisiţi se fac venit la bugetul de stat, adică la patronul devenit între timp mai înţelept, şi bunăoară mai putem uşura curba de sacrificiu a pensionarilor.
Dragi clienţi politici, ne faceţi şi nouă, în sfârşit, un serviciu?
Liviu Avram
sursa: adevarul.ro