Totul se limitează la bani şi putere. Nimeni nu observă deşeul moral adunat în caractere,deşeuri canceroase ce vor distruge generaţii întregi de acum înainte. Oamenii valoroşi au dispărut din posturi, au fost marginalizaţi continuu, până la extincţie. În locul lor au fost promovate non-valorile, rebuturile umane, turnătorii, trădatorii, torţionarii, acefalii înregimentaţi politic şiprostituatele.
Violența nu mai reprezină un viciu şi nici nu mai este o excepţie ci este o atitudine absolut normală şi frecventă. Violența este modul preferat de acţiune într-o societate bolnavă. Prin violenţă, şantaj şi ameninţări se rezolvă toate problemele. Se nasc duşmani peste noapte. Oameni cu care n-ai împărţit niciodată nimic te urăsc de moarte şi te vor după gratii. Magistraţii le îndeplinesc facil dorinţa. Uite-aşa… pe presupuneri rezonabile. Violenţa şi agresiunea este joaca preferată a societăţii actuale. Şi dacă aproape toţi se comportă la fel, mă retrag precum broasca ţestoasă în cochilie şi încerc să mă detaşez de mizeria şi boala acestei societăţi ciopârţite şi fragmentate.
Pacea şi prosperitatea sunt considerate naive și nerealiste, democraţia românească a ajuns o utopie, statul de drept a căzut în derizoriu, autorităţile împrumută procedee naziste ori specifice inchiziţiei pentru a-si îngenunchia duşmanii şi a-şi înfricoşa poporul, politicienii ne spurcă în lume, ne vând pământurile, resursele, industria ca şi cum ar fi proprietătile moştenite de la părinţii lor, fură sute de milioane de euro dar sunt liberi, în puşcării s-au adunat mai mulţi nevinovaţi decât vinovaţi, bătrânii şi bolnavii sunt exterminaţi, copii sunt abandonaţi, trăiesc fără viitor, fără vise, fără speranţe.
Societatea noastră bolnavă refuză să-şi înțeleagă propria istorie. Sărăcia, încarcerările nedrepte, bolile cronice, sub–educația, șomajul au devenit un stil de viaţă pentru 98% dintre români. Societatea noastra ridică bariere şi ziduri înalte între parveniţii născuţi din furturi uriaşe şi restul populaţiei aflate pe linia supravieţuirii.
Succesul într-o societate bolnavă se bazează pe realizările şi acumularile de avere ale câtorva indivizi, spre deosebire de societatea sănătoasă care prosperă prin înflorirea întregii comunități. O societate bolnavă nu poate face conexiunea între sănătatea generală a populaţiei şi prosperitatea comună, neînţelegând rolul cetăteanului în acest mecanism, care în fapt reprezină unul dintre elementele propriului corp.