In 2010, sub presedintia lui Traian Basescu si sub administratia Guvernului Boc 4, fiecare cetatean al acestei tari, indiferent de varsta, de statut socio-profesional, politic, indiferent de etnie, de sex si de nivel cultural, va avea de platit 160 euro numai pentru dobanzi. Este inceputul. In 2011 va fi mai mult. In anul care urmeaza productia si serviciile nu vor inregistra nicio crestere pentru ca nu s-au facut investitii nici in infrastructura, nici in dezvoltare.
In consecinta, vom fi probabil obligati, ca tara, sa ne indatoram si mai mult. La Fondul Monetar International, la Banca Mondiala, la Uniunea Europeana, la banci si la propriii cetateni. Evident ca, in viitor, nu vom plati doar dobanzi din ce in ce mai mari. In curand vom fi siliti sa returnam si imprumuturile facute. Mi-am exprimat speranta, in ultimul editorial, ca poate de aceasta data Guvernul Boc va reusi sa procedeze mai bine. Cu alte cuvinte sa trateze criza intr-o maniera in care sa le ofere romanilor un orizont de speranta. O solutie de salvare. Pentru ca, altfel, va trece timpul, iar noi ne vom amagi cu iluzia ca iesirea Statelor Unite si a Uniunii Europene din recesiune va crea, automat, un efect pozitiv si in Romania. Este fals. Celelalte tari pot iesi din criza, iar Romania, desi stat NATO si UE, poate esua. Ce e de facut? Avem sau nu avem sansa de a rasufla usurati, candva, la finele anului viitor?
Ma aflu in Republica Socialista Vietnam. M-am deplasat zilele trecute intre nordul si sudul acestui stat socialist. La conducere exista un partid unic. Partidul Comunist. Nu sunt organizate, in Vietnam, alegeri libere. Institutia prezidentiala nu a condamnat comunismul. Nu se intrevede, pentru moment, posibilitatea pluralismului de opinii. Nici macar in presa. Si cu toate astea, in Vietnam, dupa modelul Chinei, lucrurile se schimba cu repeziciune. Aproape fiecare familie a deschis un butic. Pana la un nivel al afacerii nimeni nu plateste impozit. Cei mai indrazneti s-au lansat in afaceri de anvergura. Exista milionari si miliardari. Sunt vietnamezi care investesc in intreaga Indochina. Guvernul a inceput prin a crea infrastructura. Creste exponential numarul autostrazilor si al podurilor suspendate. Internetul si telefonia functioneaza impecabil. Serviciile sunt competitive cu cele din zonele cele mai dezvoltate ale planetei. Investitorii din lumea intreaga vin in Vietnam. De-a lungul tarmului, in special din zona centrala spre sud, statiuni ultramoderne apar ca din pamant. Se pompeaza in Vietnam, numai in turism, sute de miliarde de dolari. Este o revolutie. Care, evident, va schimba, nu peste mult timp, mentalitatile. Si sistemul. Sunt sigur ca prosperitatea va aduce cu sine mai multa libertate si democratie. Si pluralism. Evident, ca in orice tara emergenta, exista multa coruptie. Dar vietnamezii nu vorbesc despre ea. Merg mai departe. Isi cuceresc cu calm si siguranta viitorul. Prosperitatea va aduce echilibru si legalitate.
Ma gandesc la Romania. Ce ne lipseste? De ce nu reusim sa facem saltul? De ce nu reusim macar sa iesim din criza? De ce nu avem o buna guvernare? De ce traim intr-un perpetuu balamuc?
(…) pentru ca inca nu am invatat sa respingem raul si sa alegem binele.
Autor: Sorin Rosca Stanescu
Sursa: Ziua