Serviciile secrete de astăzi nu mai au nicio legătură cu acelea din comunism. Oare? Nu cumva lipsa de transparență, bugetele incontrolabile și activitatea excesiv de secretă mențin activitatea acestora strict în folosul unor grupuri de influență, deseori numite mafiote? În România nimic nu se mai întâmplă doar la ordin și, în general, lucruri rele, nepotrivite.
Judecătorii sunt la nivelul instanțelor primare niște rotițe ale mecanismului infracțional, încât ar putea fi înlocuiți direct cu purtătorii de genți, și vorba unui cunoscut de-al meu, activist civic de excepție, sau trimiși în agricultură. Poziția funcționarilor din ministere, care ar trebui să fie una eminamente profesională, de expertiză, depinde de atât de nefericitul context politic. Avem ministere peste ministere, oameni peste oameni, o adevărată piramidă infracțională. Sistemul în sine a ajuns atât de ridicol, periculos și dereglat, încât creează probleme acolo unde este solicitat să le rezolve.
Zilele trecute, citind un opus de legislație de acum câțiva zeci de ani, pe chestiuni civile, m-a uimit frumusețea și umanismul din acele texte legislative, armătura lor filosofică veritabilă, în comparație cu noul concept care ar trebui să fie realmente superior. Nici vorbă. Situația are tâlcul ei, cu totul altul decât acela al unei comparații poate inoportune. Însă involuția intelectuală și morală a sistemului este apoteotică. M-am uitat de zeci de ori la coperta cărții cu pricina, fiindu-mi imposibil să accept anul apariției, respectiv ‘60, chiar înaintea dezghețului politic. Căderea de după comunism trebuie afirmată cu fiecare ocazie, chiar a ajuns obligatorie în contextul de acum. Problema așezării societății devine una extrem de importantă, în condițiile în care amploaiații de toate felurile, mari și mici, au ajuns deasupra legii mai ceva decât fosta Securitate. Frica de servicii, de mai ieri, le-a situat pe acelea de acum direct în facerea și desfacerea lucrurilor, fapt imposibil de acceptat, dacă vrem să mai putem respira altfel decât la ordin. Ajung contractele IT-istului cu epoleți Ghiță pentru a face bilanțul virtual al dezastrului. Fosta Securitate care a dominat cu mijloacele terorii absolute se regăsește astăzi în Parlament vorbind despre democrație prin copii, nepoți, rude apropiate. Noile servicii, care nu au legătură cu acelea din trecut, desigur, conform declarațiilor oficialilor, pot fi contrazise destul de ușor asupra arborelui genealogic. Punctul lor vulnerabil este același cu al celor de ieri, e o chestiune genetică.
Și atunci, și acum, serviciile au fost împotriva interesului general, slujind clasa politică, spre bunăstarea personală. Oameni în toată firea, unii cu pretenții justificate, au ajuns gărzi de corp, nimic altceva. Nu vorbim de milițieni sau agenți de la circulație. Ne-am fi așteptat la prognoze, indicii asupra pericolelor reale, nu imaginare, implicări în cazuri de amenințare a siguranței, probleme ale viitorului apropiat etc. Cine să le facă? Specialiștii își pierd vremea cu tranzacții epuizând orice șansă de șlefuire reală din sfera morală și practică, ajungând rapid niște inși care nu mai coboară din limuzine de lux, de parcă ar fi proprietarii cu sentințe de fondatori ai orașelor și comunelor țării, acelea care legalizează o instituție sau o firmă.
Nu vreau să intru în problemele specifice ale serviciilor, pe care nici acestea probabil nu le știu prea bine. Însă scandalurile din ultima vreme arată că serviciile ar trebui să monitorizeze instituțiile publice aducându-le cu eroism la nivelul cetățeanului, inclusiv pe acelea din propria-i circumscripție. Nu este nimic grav, ci o normalitate, ca serviciile să lucreze la instaurarea democrației, subordonându-se interesului public. După ce fosta Securitate a fracturat România, transformarea celei de acum în instituție de lux pare o soluție bizară. Instituțiile democratice, indiferent de regimul lor de reglementare, trebuie aduse la masa comună, acolo de unde ar trebui să primească o parte semnificativă a agendei curente. Nimic nu ar trebui să mai funcționeze ocult, producând un regim al dublului standard.
Siguranța națională este un concept care se regăsește peste tot unde există mecanismul public, nefiind asimilat desigur delațiunii. De la atâtea dezastre din administrație, politică sau viața comunităților până la agresiunile dirijate asupra persoanelor, serviciile au obligația să își arate rolul lor protectiv. Până acolo este o cale lungă, care ar fi corect să înceapă de mâine. Umbra nefastă a fostei Securități trebuie să dispară tocmai prin prezența comunitară a serviciilor în reglarea statului actual ajuns sat fără câini împotriva propriilor cetățeni.
Autor: Ioan Vieru
Sursa: Cotidianul