Le recunoşti de la o poştă! Când îşi bagă ele coada, un aer greu, de iahnie patriotică, invadează decorul. “Până aici” – pare a spune scenaristul, dând liber acarului să zmucească macazul pentru a trage trenul pe linia sigură, a drumului înfundat.
Vlad Voiculescu e cazul tipic de transplant făcut la ordin, din exterior, fără teste de compatibilitate. Cum se întâmplă în astfel de situaţii, anticorpii au declanşat respingerea din interior. A fost grefat ministru la Sănătate, anticorpii sistemului de sănătate au sărit să-l expulzeze.
Întâi a fost luat cu binişorul. Vreo patru mici incendii în unităţi sanitare din ţară l-au prevenit încă din prima lună de mandat că e considerat un corp străin în sistem şi că nu e dorit. A răspuns prin tăceri sfidătoare şi printr-o neclintire insolentă. S-a trecut la nivelul următor de avertizare: incendiul de la Matei Balş. Orice funcţionar public cu rădăcini normale în nisipurile mişcătoare ale administraţiei din România ar fi fost smuls şi aruncat cât colo de suflul tragediei. Domnul Voiculescu, nu!
Imediat după incendiul de la Matei Balş scriam într-un articol intitulat “Lecţia bumerangului” următoarele:
“Vlad Voiculescu, unul dintre exponenţii celor ce-au refuzat să jure pe Biblie, crede că-i merge asa: cu gargară şi tupeu catifelat. Ei bine, anumite INSTANŢE nu înghit impostura şi pe impostori!
Aşa că, sigur, nu o să-i meargă. Deja a mai primit un avertisment, de la spitalul Sf. Pantelimon. Şi o să tot primească avertismente, din ce în ce mai dure, mai grave, mai pentru nesimţiţi, până când o să se supună aceleiaşi măsuri cu care el i-a judecat pe alţii”.
Parc-am avut gura aurită. Au urmat, cum prevesteam, alte semnale.
Întâi mai blânde, ca pentru proşti, transmise din diverse spitale municipale, doar doar o pricepe de vorba bună şi s-o cărăbăni din proprie iniţiativă: alarmă de incendiu la Liviu Nasta, început de incendiu la Spitalul Psihiatric din Craiova, pacienţi morţi în spitalele din Sibiu şi Tg. Mureş pentru că au fost legaţi şi abandonaţi în secţiile ATI etc. etc. etc!
Răspuns: indiferenţă! Încremenirea în nesimţire a lui Vlăduţ comunica ironic tuturor atacatorilor săi un mesaj de individ blindat ca în războiul stelelor. Părea a le râde în nas: “n-aveţi voi snagă pentru ce boaşe am eu”!
Şi atunci, exasperate, au intrat în luptă “INSTANŢELE”. Cred că e destul de clar că nu mă refer la instanţele din justiţie, lente şi manipulabile, ci la cele din serviciile secrete româneşti, obişnuite să-şi facă singure dreptate atunci când îşi pierd răbdarea şi văd că mecanismele instituţionale normale dau rateuri. Mai ales că pe ele nu le controlează nimeni, ele fiind cele care controlează pe toţi şi pe toate.
Povestea cu datele secrete pe care le-a publicat Vlad Voiculescu, periclitând, chipurile, siguranţa naţională, e cusută cu aţă fosforescentă. Lucrătură tipică practicilor de intelligence. Adică îl agăţăm pe fazan de o infracţiune care ne lezează nouă interesele pentru a avea un temei solid să ne implicăm pe faţă, cu tot arsenalul, în lupta împotriva respectivei infracţiuni. Fără ca cineva să ne poată acuza de ingerinţe nelegitime. Ca la carte!
Dar de ce atâtea precauţii – se vor întreba unii – de vreme ce serviciile noastre secrete oricum nu dau nimănui socoteală pe plan intern?
Pentru că blindajul de care se bucură Vlad Voiculescu nu este nicidecum unul indigen. Componentele sale sunt sofisticate, de import, cel mai probabil ele ajungând la Bucureşti pe filiera Macron – Soros – Cioloş.
Teoretic, prin tratate şi parteneriate internaţionale, serviciile secrete din România au angajamente de colaborare şi neagresiune cu surorile lor mai mari din SUA şi ţări ale UE. Practic, însă, AND-ul lor le obligă la o vigilenţă permanentă, pe toate direcţiile rozei vânturilor.
Când apar situaţii de dizarmonie între parteneri, intervenţiile care pot atinge alte servicii prietene trebuie meticulos justificate. Iar una dintre cele mai bune justificări este invocarea apărării siguranţei naţionale.
Să ne amintim de cazul Black Cube, când SRI a intervenit împotriva unor agenţi din Israel ce aveau strânse legături cu Mossadul (un serviciu secret prieten). Şi atunci s-a invocat apărarea siguranţei naţionale, doamna Kovesi fiind considerată la vremea respectivă un pilon al acesteia ce justifica o astfel de acţiune de protecţie internă.
Cazul Vlad Voiculescu prezintă semnele unui scenariu asemănător. Interesele SRI şi ale altor structuri de intelligence din România au fost afectate prin deconspirarea de către Vlăduţ a unor adrese strict secrete. SRI şi celelalte structuri au, deci, îndreptăţirea să intervină. Nimeni nu le poate acuza că-şi apără infrastructura şi oamenii.
E limpede că, speculând profilul narcisiac al lui Vlad Voiculescu şi nevoia acestuia de a se evidenţia prin teribilisme cu succes feisbucistic, băieţii cu epoleţi pe sub pulover i-au întins o capcană în care respectivul a căzut.
Pariul meu este că ieşirea din această capcană va coincide cu ieşirea din minister.
Iar dacă nu, la ieşire Vlad Voiculescu va purta o altă caschetă!