Printre scenariile care circulă intens în acest zile de maximă încordare, încordare generată și întreținută de ambițiile și de orgoliul nemăsurat al locatarului de la Cotroceni, a apărut și cel privind eventualitatea declanșării procedurilor de suspendare a președintelui Klaus Iohannis. Suspendare care ar putea să fie urmată de un Referendum național de demitere a celui care exercită în mod atât de abuziv prerogativele funcției sale sfidând, în mod sistematic și deliberat, prevederile Constituției.
Indiscutabil, motive pentru a declanșa un asemenea demers există și sunt foarte solide. Rămâne de văzut dacă „sunt coapte condițiile”. Folosesc înadins o zicere din arsenalul propagandistic al negrelor vremuri ale „dictaturii proletariatului”, a cărui intoleranță oarbă față de rămășițele burghezo-moșierești o regăsim, desigur într-o formulă asezonată, în discursul lui Klaus Iohannis împotriva PSD-ului. Numai că, spirit european pretinzând domnia sa că este, de data asta nu mai cere trimiterea dușmanilor de clasă la Canal sau la Gherla, ci dorește numai un PSD în opoziție și pentru o perioadă cât mai îndelungată.
Cât privește sintagma „nu sunt coapte condițiile”, trebuie să precizez că, în cazul de față, am în vedere modul în care va fi percepută o posibilă suspendare, eventual de demitere, a președintelui relativ recent reales, Klaus Iohannis, de către aliații noștri, în primul rând din Europa Unită și din Statele Unite ale Americii. Pun această întrebare având în vedere faptul că există, deja, un dureros precedent în materie. Este vorba despre vizita efectuată la București, în august 2012, de către Philip Gordon, asistent al secretarului de stat, Hillary Clinton, care a transmis „îngrijorarea SUA față de evenimente care amenință separarea democratică a puterilor în stat și slăbesc independența instituțiilor statului”. Tradus în limbajul nostru, al profanilor, mesajul înaltului emisar de peste ocean exprima profunda îngrijorare a Marelui Aliat Strategic față de ceea ce urma după validarea rezultatelor referendumului național. Adică demiterea lui Traian Băsescu din funcția de președinte al României.
Fapt semnificativ, la acea vreme, au existat o serie de reacții care puneau îngrijorările legitime ale autoritățile americane pe seama dezinformărilor pe care le-au difuzat și întreținut Traian Băsescu și propagandiștii săi în ceea ce privește circumstanțelor complexe în care a avut loc referendumul. După cum, tot în urma unei crase dezinformări promovată tot de către Traian Băsescu et comp. cancelarul german, Angela Merkel, a fost convinsă că suspendarea președintelui nu era prevăzută în Constituția României!
Iată de ce cred că, în situația în care s-ar ajunge la declanșarea procedurilor de suspendare și apoi la organizarea unui referendum național de destituire a președintelui în exercițiu al României,Klaus Werner Iohannis, este imperios necesar să se acționeze pe două paliere distincte. Adică pe plan intern, pentru informarea corectă și solid argumentată a populației asupra cauzelor reale care au condus la această soluție, și pe plan extern, pentru a-i informa pe partenerii noștri europeni și transoceanici care este realitatea din țara noastră și pentru a contracara dezinformările pe care domul președinte și aparatul său de propagandă le vor răspândi în legătură cu aceste teme .De unde decurge și întrebarea: care ar putea să fie canalele instituționale care pot și trebuie să se implice în acțiunile de edificare a partenerilor externi asupra adevărului faptelor? Urmată de o alta: cine,la nivel de grup de interese sau de persoană, ar putea avea determinarea să explice partenerilor noștri rațiunile care motivează asemenea demersuri de forță majoră?Iată doar câteva întrebări la care, deocamdată,mă abțin să răspund, din motive pe care aș dori să cred că veți avea amabilitatea să le înțelegeți.
Cât privește anterior pomenita vizită a lui Philip Gordon din anul 2012, imediat după referendum, mi se poate atrage atenția că , la acea dată, la vârful puterii în Statele Unite se aflau democrații, în vreme ce, acum, la Casa Albă, este republicanul Donald Trump. Cel care, chiar zilele trecute, a fost achitat de către Senat la încheierea procesului de destituire pe care i l-au deschis adversarii săi din Partidul Democrat. Exact cei care, imediat după ce s-a confirmat decizia Senatului, prin vocea președintei Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosi, au spus, cu subiect și predicat, că Donald Trump „rămâne o amenințare la adresa democrației americane”. Semnal foarte clar că bătălia continuă și va cunoaște cote tot mai ridicate, mai ales dacă ținem cont de pronunțata turnantă electorală a calendarului politic american.
În aceste împrejurări și fără să cad în capcana scenaritei, trebuie să luăm în calcul și modul în care ar putea fi receptată, la Casa Albă, propunerea lui Radu Pricopie, ca premier, avansată de către PSD și Pro România. Chiar dacă – sau, poate, tocmai pentru că!- despre rectorul SNSPA s-a spus că este un pro-american convins. Numai că, dacă ne uităm mai atent, vedem că acest pro-americanism al prof.unv.dr Remus Pricopie are ca argument–forte invitarea SNSPA de a face parte din Consorțiul Civica, rețeaua de universități în care magnatul George Soros va investi un miliard de dolari. Iar, pentru a pune în evidență semnificațiile de excepție ale evenimentului, acesta a fost comunicat de către George Soros însuși, în ziua de 23 ianuarie, la Forumul Economic Mondial de la Davos. Ceea ce, să o recunoaștem, nu e chiar de ici de acolo…
După cum, însă, la fel de bine este cazul să ne reamintim care sunt relațiile lui Donald Trump cu globalistul jurat George Soros, cu proiectele sale și, mai ales, cu acțiunile sale și, continuând raționamentul, să anticipăm cum va evalua liderul de la Casa Albă varianta de premier cu care au venit la Palatul Cotroceni, PSD și Pro România. Variantă căreia Klaus Iohanis nu i-a dat câștig de cauză, dar care rămâne la arhivă și poate fi evaluată în funcție de criteriile cu care lucrează evaluatorii. Evaluări dintre care, în nici-un caz, nu putem face abstracție de cea a liderului de la Casa Albă. Bineînțeles, și în acest caz, revenim la chestiunea grupurilor de interese sau a persoanelor care ar putea face ca aceste informații să ajungă la cunoștința președintelui Donald Trump. Problemă extrem de sensibilă, recunosc, și căreia nu mă hazardez să îi dau un răspuns precis.
Sunt, cred, toate acestea, doar câtea subiecte care pot și trebuie să fie luate în calcul atunci când abordăm- deocamdată, doar, la nivel de ipoteză de lucru și doar pe termen mediu sau lung-,varianta suspendării, eventual a revocării, președintelui Klaus Iohannis. Subiecte pe care mulți le-ar putea numi doar niște amănunte, dar despre care rămân la convingerea că trebuie să discutăm foarte serios și la obiect. Fie doar și pentru faptul că, după câte prea bine știm, diavolul ăsta are prostul obicei de a se ascunde exact în amănunte!
Autor: Șerban Cionoff
Sursa: Jurnalul.ro