Cu câteva zile în urmă, pe când negocierile pentru ocuparea principalelor posturi de conducere ale Uniunii Europene erau în toi, dar lăsau să se înțeleagă că patrulaterul Europei de Vest- Germania,Franța, Italia și Spania- avea deja pâinea și cuțitul și că Europa de Est se afla tot mai aproape de a rămâne cu buzele umflate, Adrian Năstase posta pe blogul său un foarte incitant comentariul.
Comentariu pe care vă recomand să îl citiți și în care avansa următorul scenariu:,,E adevărat, se spune,Germania ar anunțat:-vreți un candidat al Europei de Est- îl avem pe Klaus Iohannis. Apoi Franța ar fi spus-vreți un candidat din Europe de Est- îl avem pe Dacian Cioloș!’’ Scenariu foarte plauzibil de vreme ce era alimentat, cred, și de informația promovată cu frenezie pe anumite canale specializate cum că (încă)președintele Klaus Iohannis ar fi în cărți pentru președinția Consiliului Europei. Care informație, așa cum a demonstrat proaspăta noastră europarlamentară, Carmen Avram, nu a fost decât un fake news fabricat la București și aruncat pe piață pentru noi, credulii.
Motiv pentru care s-ar putea considera că și ipotetica dublă ofertă prezentată de Adrian Năstase și-a încetat valabilitate. Ați greșit!, aș spune eu și, mergând mai departe,aș prelungi valabilitatea scenariului până la data alegerilor prezidențiale de la sfârșitul anului curent. Alegeri la care Klaus Iohannis Dacian Cioloș figurează pe poziție de siguri competitori, așa încât sus-menționata dublă ofertă rămâne în picioare. Am scris intenționat ,,dublă ofertă’’ recunoscut fiind că. la nivelul eurosistemului și al ,,strategiilor sale subterane’’ de negociere (cum le-a botezat presa specializată), operează cu mult succes legea cererii și a ofertei. Lege în care contează numai valoarea de schimb și/sau valoarea de întrebuințare și nu valoarea în sine a competitorilor. Ceea ce și explică de ce printre favoriții, de fapt favoritele, le posturi-cheie în ierarhia comunitară se află cel puțin două persoane cu câteva pete negre în mapa profesională. Chestiune de care nimeni nu se sinchisește atâta vreme cât aceste două doamne sunt favoritele principalelor două state –fanion ale rigorii politicii de cadre: Germania și Franța.
Că scenariul avansat de către Adrian Năstase – un excelent cunoscător și foarte precis diagnostician al jocurilor de interese din construcția comunitară- este perfect valabil exact din perspectiva alegerilor prezidențiale din patria Mioriței ne-o dovedește cât se poate de bine faptul că și Klaus Iohannis și Dacian Cioloș au lansat în spațul public informații privind demersurile pe care le-au făcut fiecare, pe lângă anumiți atotputernici ai eurosistemului, pentru ca Laura Kovesi să fie numită șefă a viitorului Parchet European. Astfel, Dacian Cioloș a declarat că a discutat subiectul cu președintele Franței, Emmanuel Macron, pe când într-un limbaj încriptat, domnul (încă)președinte Klaus Iohannis ne-a transmis că pledează cauza doamnei Nefertiti în fața a ,,mai mulți conducători relevanți din politica europeană’’. Exprimare care, măre Doamne, ar trebui să ne lase să înțelegem la ce nivele tainice operează relațiile domniei sale. Sfere atât de înalte și de oculte unde nu avem cum să ne băgăm nasul noi, muritorii de rând!
Că, în ceea ce privește strategiile de persuadare, directă sau mediată, a decidenților puterii colosului european, reușita candidatei Laura Kovesi nu reprezintă decât ca pe o primă etapă a unui parcurs care altceva urmărește la final o recunoaște chiar Klaus Iohannis atunci când declară că aceasta este ,,o temă de mare vizibilitate’’ și de aceea ,,tot felul de politicieni se agață de ea’’. Cine ar fi acești ,,tot felul de politicieni’’ și pentru care motive s-ar agăța de această temă, domnul nostru (încă) președinte nu ne mai spune. În schimb, își încheie tiradele dedicate Zeiței anticorupție cu o altă expresie cu tâlc ascuns, din care ne dă de înțeles că dacă și celor care se laudă că au pus vorbe bune, acolo unde trebuie, pentru Laura Codruța le-au reușit demersurile ,,atunci totul este bine’’. Pentru cine ,,va fi bine’’ și mai ales în ce va consta acest ,,bine’’, asta domnul (încă)președinte nu ne mai spune. Urmând să vedem și, mai ales, să constatăm,pe cont propriu și la scară națională, ce vor să însemne vorbele acestea. Așa după cum, de vrei 15 ani încoace, nu facem decât să constatăm cât ne costă iluziile, îmbătatul cu vorbe goale și autoamăgirea.
Ar mai fi încă, destule de spus despre miza reală și abil mascată a freneziei de care dau dovadă cei doi anunțați competitori la maratonul prezidențialelor în slujba cauzei Laurei Kovesi .Dar, pentru a nu lungi discuția, rămân la foarte verosimila ipoteză emisă de Ion Cristoiu și anume că există un real și puternic interes ca alegerile prezidențiale să o găsească pe Slujirea cât mai solid proptită într-o funcție babană și cât mai departe de hotarele scumpei noastre patrii. În prealabil, bineînțeles, de lista finală a candidaților! Așa după cum am mai putea discuta și despre împrejurarea că, dacă mergem pe varianta Klaus Iohannis, ajungem la terminalul Berlin, iar, pe varianta Dacian Cioșoș, ajungem la Paris. Ceea ce însemnă că, până la urmă, tot la subiectul extrem de sensibil și extrem de actual al confruntării germano-franceze pentru supremația în configurația eurosistemului rezultat după votul din luna mai am ajuns. Rămânând să mai vedem doar dacă, și de această dată, soluția pentru România va fi scrisă pe un simplu bilețel sau va fi una mult mai simplă. Aceea a căzutului între două mese.
Ipoteze pe care m-aș bucura nespus de mult să văd că, după numărarea voturilor de la scrutinul prezidențial, electoratul nostru le-a făcut să rămână numai la acest stadiu!…
Autor: Șerban Cionoff
Sursa: Jurnalul.ro