Sunt pe deplin convins că orice om de bună credință nu poate decât să fie de acord cu președintele Klaus Iohannis care, în alocuțiunea susținută astăzi în plenul Parlamentului cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la evenimentele revoluționare din Decembrie 1989, referindu-se la numeroasele întrebări rămase încă fără răspuns, a apreciat că ,,aceste restanțe reprezintă o fantomă care ne va urmări pe toți multă vreme de acum încolo’’. Cerând justiției ,,să stabilească adevărul și să îi tragă la răspundere pe cei vinovați’’.
Am scris în mod intenționat că trebuie să fim de acord cu ideea, dar asta nu însemnă că suntem de acord și cu termenul ,,fantomă’’,pe care domnul președinte l-a folosit, termen pe care dicționarele îl definesc:,,apariție materială a unei persoane defuncte’’. Termenul respectiv având,însă, și sens figurat, acela de ,,amintire obsedantă’’, la care probabil a recurs și președintele Klaus Iohannis.
Iată, însă, că, o anumită întâmplare de mai zilele trecute, ne-a pus în fața unor întâmplări de natură să ridice, încă o dată, extrem de serioase semne de întrebare în ceea ce privește corectitudinea actului de justiție și, implicit, încredere publică în instituțiile justiției. Mă refer la declarațiile pe care procurorul militar, generalul Dan Voinea, le-a făcut joi seara la curajoasa emisiune a lui Mihai Gâdea, cu privire la generalul Corneliu Pârcălăbescu. Pe care l-a acuzat că este cel care l-a omorât pe Vasile Milea, ministrul apărării în acel însângerat Decembrie 1989 și, totodată, l-a declarat decedat! Numai că, spre stupefacția noastră, la scurtă vreme după declarația procurorului militar generalul Dan Voinea, la Antena 3 a telefonat … generalul Corneliu Pârcălăbescu. Adică, fantoma!
Mai mult, generalul Corneliu Pârcălăbescu nu numai că a telefonat spre a dovedi că nu trecut în lumea umbrelor, dar a și venit, aseară- firește tot la emisiunea lui Mihai Gâdea- pentru a respinge acuzația lansată în spațiul public de către procurorul militar, generalul Dan Voinea și a-și prezenta propria versiune asupra evenimentelor. Revine, desigur și în acest caz, de datoria justiției să stabilească adevărul și să îi numească pe cei vinovați. Dar asta nu înseamnă câtuși de puțin că sinistra ,,suspiciune rezonabilă’’ despre moartea generalului Corneliu Pârcălăbescu, emisă de către generalul și procurorul Dan Voinea, poate fi trecută cu vederea și făcută uitată. Dimpotrivă, ea este sau trebuie să fie de natură să ridice în fața lumii justiției întrebarea pe care Mircea Badea a avut curajul și perfecta îndreptățire să o lanseze tot aseară:,,Ce cercetări face Dan Voinea dacă el trăiește cu convingerea că Pârcălăbescu a murit?’’
Întrebare absolut îndreptățită, care poate fi extinsă și la timpul trecut, cu referire la toate cercetările întreprinse de către procurorul militar, generalul Dan Voinea, în cele două dosare cheie: dosarul Mineriadei și dosarul Revoluției. Cât privește cazul concret de la care am pornit discuția, este de menționat în mod expres faptul că nu este prima dată când generalul magistrat Dan Voinea a susținut că generalul Corneliu Pârcălăbescu a murit. De exemplu, cu numai un an în urmă, tot într-o intervenție televizată,același magistrat. generalul Dan Voinea, declara:,,Pârcălăbescu a murit înainte de a avea noi toate probele despre care v-am spus. Era și în vârstă, n-am mai apucat’’. Citiți și recitiți, vă rog, cu toată atenția această declarație, cu mențiunea că este vorba despre probele de care procurorul militar, generalul Dan Voinea, avea nevoie în anchetarea evenimentelor din Decembrie 1989. Anchetă pe care o coordona și despre ale cărei concluzii s-a și pronunțat, în repetate rânduri în public.
Nu trebuie să fii specialist în știința dreptului pentru a îți pune această întrebare de elementar bun simț:,,Din ce surse a obținut procurorul militar Dan Voinea informația că generalul Pârcălăbescu este mort, cum a verificat-o și cine i-a oferit confirmarea ei?’’ Pornind de aici este firesc să ne mai întrebăm și ce temeinicie au și câtă încredere mai putem avea în toate cercetările efectuate de către un asemenea personaj care, nici până acum,nu a simțit nevoia să vină public și să spună cum a ajuns la concluzia că generalul Pârcălăbescu este mort și cât de adevărate sunt concluziile cercetărilor sale în lipsa probelor pe care le-ar fi putut oferi cel în cauză? Cu alte cuvinte să ne explice și nouă, celor care încă ne încăpățânăm să credem în ideea de lege și de legalitate, cui folosesc asemenea practici? Practici care,fără doar și poate, aduc grave prejudicii prestigiului și încrederii în actul de justiție.
Sunt, acestea, doar câteva întrebări pe care îmi permit să cred că justiția are datoria să le preia din demersurile jurnaliștilor- în mod deosebit din investigațiile declanșate de Mihai Gâdea și colegii săi-, urmând să purceadă la propriile investigații prin care să stabilească adevărul și să îi tragă la răspundere pe cei vinovați. Sau, mai corect spus:pe toți cei vinovați!
Acesta este, sunt pe deplin încredințat, modul corect de a înțelege și de a da curs perfect îndreptățitei cerințe formulate, astăzi, de către președintele României, Klaus Iohannis.
Autor: Șerban Cionoff
Sursa: Jurnalul.ro