Pentru început, o informație: marți, ministrul francez al culturii, Franck Riester, a anunțat că guvernul a decis suspendarea site-ului „DESINFOX CORONAVIRUS”, instituit la sfârșitul lunii trecute la inițiativa Serviciului de Informații al Guvernului („Service d*information du gouvernement”). Decizie a fost luată după ce Sindicatul Național al Jurnaliștilor(SNJ) a cerut suprimarea acestui site, pe care l-a caracterizat ca o formulă de cenzură a presei scrise, audiovizuale și a canalelor de media alternativă. Demonstrând, cu argumente, că nu a fost respectată promisiunea făcută de purtătorul de cuvânt al guvernului, Sibet Ndiaye, cu ocazia lansării site-ului, că nu va exista intenția de a cenzura mass media. În aceste condiții, Sindicatul Național al Jurnaliștilor francezi a inițiat acțiunea sa și fără să mai aștepte ca guvernanții să își onoreze promisiunea ca, imediat după ce criza provocată de COVID-9 se va termina, site-ul să fie închis.
Demn de remarcat fiind și faptul că, deși atunci când a anunțat decizia, ministrul Franck Riester a repetat ideea că” în mod evident” obiectivul „DESINFOX-CORONAVIRUS” nu l-a reprezentat „trierea articolelor”cu și despre pandemie, închiderea acestei pagini era, de acum, o decizie luată și împlinită. Iată, zic eu, cum procedează puterea într-un stat democratic, în care presa este cu adevărat apreciată iar cuvântul ei, avizat și argumentat, este ascultat și respectat!
Asta se întâmplă, însă, în Franța pentru că, la noi, lucrurile stau cu totul altfel. Și poate că dacă bunii noștri colegi de breaslă de la jurnalul nu ar fi inserat-o în coloanele ediției de astăzi, această știre ar fi fost pur și simplu trecută sub tăcere. Acum, însă, și dacă tot s-a întâmplat ca știrea să apară și să circule în spațiul public, eu zic să profităm de situație și să vedem cu stau lucrurile pe aici, pe la noi pe acasă. Motiv pentru care aduc în atenția cititorilor faptul că Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, uniunea noastră de creație, cu statut de utilitate publică, reunind peste 3500 de membri, a adresat un mesaj public președintelui Klaus Iohannis, premierului Ludovic Orban și președinților celor două camere ale Parlamentului. Mesaj în care se cer răspunsuri clare la câteva întrebări pe teme fierbinți, la ordinea zilei și care se referă la o serie de măsuri pe care autoritățile le-au luat- sau nu le-au luat!- în această perioadă atât de grea pentru țară și pentru noi toți. Documentul poate fi accesat pe pagina Uniunii Ziariștilor Profesioniști și, de aceea, nu voi mai face mai multe referiri punctuale la el, invitându-i pe cei interesați să îl citească și, eventual, să îl comenteze.
Aș face, însă, o mențiune expresă la un anumit pasaj în care este abordat un subiect intens discutat în lumea presei și nu numai aici. Este vorba despre mult trâmbițata inițiativă a guWERNului de a se aloca zeci de milioane de euro pentru mass media. Ofertă pe care, pe drept cuvânt, mai mulți confrați au taxat-o drept ceea ce și este de fapt. O formă de mituire, pe față – adică fără mască de protecție-, a unei anumite părți a presei! Ofertă dubioasă care a fost lansată fără ca UZPR să fi fost consultată sau măcar informată. Având în vedere această situație, mi se pare perfect îndreptățită și susțin fără rezerve întrebarea adresată pseudo- urmașilor lui Mecena, aflați în căutare… de mercenari, de la care, breasla noastră are tot dreptul să afle care au fost regulile , criteriile și normele de acordare a acestor milioane de euro și, în mod deosebit, care sunt entitățile și firmele mass media care beneficiază de generosul (ora și dezinteresatul?) sprijin al guWERNului? Atitudine care, inevitabil, putem și trebuie să o punem în antiteză cu foarte abuzivele măsuri luate de aceleași autorități pentru închiderea unor site-uri incomode.Invocându-se, firește, restricțiile impuse prin ordonanțele militare. Acesta fiind, de fapt, n alt subiect fierbinte abordat, deschis și fără eufemisme de circumstanță, în documentul U Z P R adresat celor patru bărbați din fruntea țării și instituțiilor celor trei puteri ale statului de drept în fruntea cărora aceștia se află și de la care se” așteaptă răspunsuri clare pe care le datorează opiniei publice”.
După cum am menționat, documentul a fost publicat și se află pe pagina Uniuni Ziariștilor Profesioniști din România, putând să fie consultat de către oricine dorește să o facă. După cum sunt convins că se află- sau ar trebui să se afle-în mapele pregătite, pentru ziua în curs, ale primilor patru bărbați politici ai țării. Când și dacă vor răspunde și, mai ales, ce răspuns va primi UNZPR și, obștea noastră, a gazetarilor, asta rămâne de văzut. Până atunci, am socotit de cuviință să deschid discuția pe acest subiect menționând știrea despre celeritatea cu care guvernul francez a dat curs cererii sindicatului jurnaliștilor francezi și a suspendat site-ul DESINFOX- CORONAVIRUS. Site deschis, după cum am menționat, la inițiativa Serviciului de Informații al Guvernului(SIG). Organism cu care, foarte probabil, se vrea pus pe picior de egalitate așa-numitul Grup de comunicare strategică, despre ale cărui arbitrare și discreționare acte de cenzură scrie, cu îndreptățită revoltă, acea anumită parte a presei care, evident, nu a văzut nici-un sfanț din zecile de milioane de euro din momeala guWERNamentală. Și, ca unul care cunosc bine cum stau lucrurile, vă asigur că nu invidia a fost motivul…
Foarte adevărat, în Scrisoarea deschisă a UZPR, nu se face referire la cadrul legal- „altul decât ordonanțele militare implementate de instituția civilă Ministerul de Interne”-în baza căruia acționează și dictează Grupul de comunicare strategică. Asta nu înseamnă, însă, și că abuzurile repetate comise de grupul cu pricina nu ar putea face obiectul unei luări de poziție din uniunea de creație reprezentative a jurnaliștilor români.
Cunoaștem foarte bine preceptul lui Andre Gide: „Numesc jurnalism, tot ceea ce mă va interesa mâine mai puțin decât azi”. Dar, cu toată dragostea, îi sfătuiesc pe cei dintâi bărbați politici ai statului de drept cum că este foarte-foarte probabil ca, în cazul în care vor refuza să răspundă opiniei publice la întrebările transmise prin mesajul UZPR sau vor da numai niște răspunsuri doar așa, ca să nu se zică cum că nu au făcut-o, există foarte marele risc să intre sub incidența unui alt sever aforism, al cărui autor este un român de-al nostru, Tudor Mușatescu. Iată-l:”Minciuna premeditată nu mai este o chestiune de fantezie, ci de caracter”.
Autor: Șerban Cionoff
Sursa: Jurnalul.ro