„Am așteptat prea mult”, a tunat și a fulgerat ieri, în Parlamentul European, Dacian Cioloș. Drept pentru care a și cerut deblocarea procedurilor de numire a Procurorului European. Proceduri care, după cum se cunoaște, au fost înghețate în perioada premergătoare europarlamentarelor, pentru că Parlamentul European și Consiliul UE nu au reușit să ajungă la o înțelegere. Urmând ca noii decidenți ai eurosistemului să reia negocierile și să le finalizeze. „România- a mai declarat ex-premierul și tehnocratul Dacian Cioloș- are o candidatură puternică, aleasă de eurodeputați și de o comisie de experți, pe baza competențelor sale’’. Laura Kovesi, alias Zeița Anticorupției, alias Nefertiti, alias Slujirea!
Să o spunem pe cea dreaptă, zicerile lui Dacian Cioloș nu sunt nici răzlețe și nici fără ecou. Dovadă că Aliața USRPLUS a plusat și ea, insistând asupra ideii că, după cum arată primele decizii privind împărțirea posturilor de conducere în UE, șansele Laurei Kovesi de a primi caftanul de șefă a instituției Procurorului Public European „au crescut semnificativ’’. Așa după cum Siegfried Mureșan, și el un proaspăt posesor al unui caftan în eurosistem, s-a angajat că va pune pe agenda tuturor discuțiilor și negocierilor aceeași chestiune.
Lăsând,acum, la o parte componenta strict sentimentală sau asumat partizană a unor asemenea declarații și judecând lucrurile așa cum se prezintă ele,atunci cred că îmi veți da dreptate dacă spun că, într-adevăr, în actuala conjunctură, șansele Laurei Kovesi de a fi investită ca șefă a Parchetului European sunt din ce în ce mai mari. Și asta mai ales dacă ținem seama de faptul că mai multe surse credibile dau ca foarte posibilă numirea lui Jean Francois Bohnert, singurul contracandidat rămas în cursă, ca șef al Parchetului Național Financiar din Franța, ceea ce, practic, îi lasă Laurei Kovesi culoarul absolut liber în cursă. Un alt factor care, cu siguranță, va precumpăni în decizia finală îl reprezintă crescânda nemulțumire față de modul în care Europa de Est a fost tratată la împărțirea posturilor –cheie ale noilor organisme de conducere ale UE. Posturi pe care statele cele mai puternice- în primul rând Germania și Franța, precum și cele susținute de ele – le-au preluat în urma unor negocieri și tranzacții asupra cărora există oarecari dubii și rezerve. Din acest motiv fiind făcute,deja, solicitări exprese pentru ca, măcar de-acum înainte, să se dea și statelor din Est anumite posturi, în primul rând cele de comisar în noul Executiv comunitar. Condiție sine qua non, spun inițiatorii și promotorii acestor doleanțe, pentru a se asigura necesarul echilibru geografic între Europa de Vest și Europa de Est în construcția comunitară. Împrejurare în care, să o recunoaște, cu toată părerea de rău aferentă, nici de data aceasta, România nu este de partea marilor beneficiari. Sau, mă rog, nu este încă pentru că , așa după cum ne-a asigurat azi primul ministru Viorica Dăncilă, ,,ne vom lupta până în ultima clipă să obținem un portofoliu important la Bruxelles’’. Prin pluralul -,,ne vom lupta’’- folosit în exprimare înțelegându-se, desigur, că doamna prim ministru și domul(încă)președinte Klaus Iohannis se vor lupta, umăr la umăr, pentru ca persoana aleasă, printr-o abordare comună, să obțină un portofoliu important în noua Comisie Europeană și acesta fiind stabilit tot printr-o ,,abordare comună’’. În treacăt fi spus, poate că ar fi trebuit să discutăm și despre formularea, pe cât de caustică pe atât de echivocă, pe care a lansat-o doamna Prim- ministru(,,în trecut au fost comisari români care nu prea au ajutat țara’’) , dar renunț pentru că nu vreau să mă abat prea mult de la tema acestor însemnări.
Revin, de aceea, la ideea „abordării comune’’ Guvernul României și Președintele României asupra portofoliului în viitoarea Comisie Europeană, cât și a persoanei propuse să îl preia și pun o simplă întrebare; oare, în cazul în care se vor relua procedurile de numire a Laurei Kovesi ca șefă a Parchetului European, tot la ,,o abordare comună’’ se va ajunge ? Întrebare nu chiar fără rost dacă ne gândim că, în fazele precedente ale negocierilor pentru numirea doamnei Nefertiti în această funcție-cheie în eurosistem numai despre o ,,abordare comună’’ nu a fost vorba. „Abordare comună’’ pe care , mai nou, Ion Cristoiu o citește în cheia interesului pe care, atât partidele coaliției guvernamentale cât și cele din opoziție, îl au pentru ca Laura Kovesi să se afle, cât mai repede și cât mai departe de hotarele scumpei noastre patrii, așa încât sorocul alegerilor prezidențiale să nu o mai afle ca posibil candidat și aspirant cu deloc subestimabile șanse.
S-ar prea putea, însă, ca, până la urmă, să nici nu mai fie nevoie de o asemenea „abordare comună’’, atâta vreme cât avem va prevala imperativul echilibrului și a stabilității eurosistemului. Și asta pentru simplul motiv că, prin ea însăși, căftănirea Laurei Kovesi, cetățean al statului român, adică din Europa de Est, la comanda Parchetului European întrunește toate condițiile pentru a fi prezentată ca o excelentă dovadă a regăsirii și, mai mult, a consolidării echilibrului Est-Vest în eurosistem. Vor mai putea, în acest caz, (încă)Președintele Klaus Iohannis și premierul Viorica Dăncilă să îi refuze pe mai marii eurosistemului atunci când li se va pune tranșant să răspundă, cu da sau nu, la chestiunea numirii Slujirii în acel post de mare importanță? Chestiune care- judecând după cum au decurs și negocierile pentru niște dintre posturi-cheie ale sistemului instituțional al uniunii- nu ar fi imposibil să li se prezinte autorităților de la București în acești termeni: vreți portofoliul acesta în Comisia Europeană? Atunci faceți bine și numai ridicați obiecții la numirea Laurei Kovesi ca șefă a Parchetului European! Mai test pentru a demonstra fidelitatea României față de cauza echilibrului și stabilității construcției europene nici să se putea!…
Autor: Șerban Cionoff
Sursa: Jurnalul.ro