Pozitiile celor doi incep sa difere. Directorul SRI, in mod discret, subtil chiar, incepe sa ia distanta fata de presedintele Klaus Iohannis. Mai devreme sau mai tarziu, pozitiile celor doi pot deveni ireconciliabile. Cand se va intampla asta, teoretic, Klaus Iohannis l-ar putea demite pe Hellvig. Numai ca toata procedura de schimbare a sefului SRI va fi la mana Parlamentului. Unde presedintele nu are majoritate. Pe ce imi bazez acest scenariu?
O confruntare surda, deloc publica, dar totusi cu un anumit grad de transparenta pentru observatorii atenti, a avut loc deja intre Klaus Iohannis si Eduard Hellvig. Cu prilejul agoniei prelungite a generalului cu patru stele Florian Coldea, instalat la carma sistemului si apoi chiar a statului roman de catre fostul presedinte Traian Basescu. Pentru Klaus Iohannis, adus la putere cu sprijinul nemijlocit al lui Florian Coldea, acesta din urma devenise un personaj de neclintit. Nu numai ca stia prea multe despre Klaus Iohannis devenit presedinte, dar acesta ii si datora fulminanta ascensiune si apoi victoriile in raport cu adversarii politici. Victorii la care a contribuit din plin si DNA, atata timp cat a existat binomul la varf. In schimb, pentru Eduard Hellvig, generalul Florian Coldea, conducatorul operativ al institutiei numita SRI, devenise nu numai o veritabila piatra de moara, ci si o capcana care oricand putea fi fatala. Sa nu ne amagim, stia si Hellvig ceea ce stiam si noi. Florian Coldea isi supraveghea, isi spiona superiorul pentru ca, intr-o buna zi, sa il aiba la mana. Numai ca Hellvig a fost extrem de atent, extrem de prudent si a avut un comportament ireprosabil. Era greu, daca nu cumva imposibil de prins. Fireste, cu exceptia unei facaturi.
S-a ajuns astfel in strania situatie in care directorul SRI, colaborator fidel al presedintelui Klaus Iohannis, caruia de altfel ii datora functia, avea in ceea ce il priveste pe Coldea pozitii divergente cu ale lui Iohannis. Pe care, fireste, nu avea posibilitatea si nici dorinta de a le exprima in mod explicit. Iar acest echilibru, la un moment dat, s-a rupt.
Dupa ce o serie de dezvaluiri despre Florian Coldea au inceput sa scandalizeze opinia publica, dupa ce s-a creat un veritabil curent anti-Coldea de natura sa prejudicieze grav Serviciul Roman de Informatii, s-au creat, in fine, premisele ca Eduard Hellvig sa apese pe pedala de acceleratie si sa il forteze pe Klaus Iohannis sa renunte la parteneriatul cu Coldea. Pana la un punct, i-a convenit si presedintelui. Pentru ca era mai simplu totusi sa ridice din umeri, sa ii transmita verbal si nonverbal lui Coldea ca face tot posibiliul pentru a-l acoperi, dar ca nu mai poate rezista, presiune fiind prea mare. Se debarasa astfel, la randul sau, cu relativa eleganta, de cel caruia ii datora totusi atat de multe.
Ceea ce, pana la urma, nu a apropiat pozitiile celor doi, Iohannis si Hellvig, ci dimpotriva, le-a distantat si mai mult este pozitionarea fiecaruia in parte fata de doua elemente cheie: propriul statut, presedintele dorind cu ardoare si aproape cu orice risc, inclusiv prin incalcarea unor articole din Constitutie, mai multa putere si un nou mandat, in timp ce Eduard Hellvig are drept obiectiv conducerea onorabila a institutiei pana cand ar urma sa o paraseasca cu fruntea sus; a doua diferenta, inca si mai pregnanta, este cea legata de respectarea drepturilor omului. Cu o singura exceptie, un scurt discurs la inaugurarea mandatului, Klaus Iohannis nu a sustinut niciodata cauza sigurantei cetateanului si a respectarii drepturilor sale fundamentale. In timp ce Eduard Hellvig a facut-o mereu, inclusiv la bilantul SRI, cand a stiu sa stabileasca un raport corect intre siguranta cetateanului, siguranta nationala a Romaniei si securitatea colectiva.
Cele doua discursuri, singurele de altfel, tinute in aceasta saptamana la bilantul SRI de catre Eduard Hellvig si respectiv Klaus Iohannis, sunt fundamental diferite si chiar discordante in continutul lor. Iar asta s-a intamplat chiar si in cvasiabsenta analizei critice din ambele discursuri. Dar, in timp ce Klaus Iohannis a laudat SRI, facandu-se literalmente ca ploua in legatura cu seismele care au zguduit in ultima vreme institutia, Eduard Hellvig, vorbind despre viitor, a criticat de fapt dur ceea ce s-a intamplat in trecut.
In timp ce viitorul SRI, in acceptiunea lui Klaus Iohannis, inseamna tot politie politica, dar in alte forme, in viziunea lui Hellvig, ar fi un parteneriat in serviciul cetateanului, beneficiind de o lege moderna, de noi structuri de conducere si de o reforma interna durabila. Care sa scoata SRI din toate campurile tactice in care nu are ce cauta.
Examenul final al relatiei dintre cei doi va fi, insa, dat abia in 2019. Anul alegerilor prezidentiale. Atunci cand Hellvig si SRI vor avea o buna sansa de a ramane echidistanti. In timp ce Klaus Iohannis va avea nevoie ca de aer de sustinerea sa din partea principalului serviciu secret al tarii.
Autor: Ovidiu Rosca Stanescu
Sursa: Ovidiu Rosca Stanescu Blog