După ce Trump a spus că armata SUA va deschide un „coridor sigur” în Ormuz, treburile s-au acutizat teribil. O navă militară care a încercat apropierea de Strâmtoare a fost atacată și determinată să facă rapid cale întoarsă. Ca bonus, Iranul a atacat mai multe obiective din Emiratele Arabe Unite, între care și portul Fujarah, cel prin care Emiratele plănuiesc să ocolească Strâmtoarea Ormuz.
Cu toate că iranienii au apărut imagini cu atacul asupra navei americane, sunt voci care spun că Marina Americană întârzie să confirme. Ba, mai mult, că prin comunicate false încearcă să facă marketing militar, sugerând că „iranienii au pierdut mai mult”. Totul ar fi o strategie de îndulcire pentru ca Trump să nu se simtă obligat să răspundă.
De fapt ceea ce se întâmplă în SUA a ajuns de râsul curcilor. Președintele Trump e drogat cu filmulețe cu „heavy bombing” fapt care-l face să creadă că armata SUA e invincibilă. Militarii știu că e rupt de realitate. Ce alt om normal s-ar lăuda că „a trecut testul de cogniție”, cel în care-ți arată imagini cu mai multe animale și ți se cere să recunoști leul? Problema militarilor e că idiotul are puterea de a da ordine, cărora sunt obligați să li se supună. Și, supunându-se, riscă să rămână cu fundu-n baltă.
Realitatea ne arată că acum suntem în momentul în care prețul petrolului crește din nou, ceea ce pune sub semnul întrebării întreg comerțul mondial. Iar revoltele împotriva SUA nu mai sunt doar formale. Rusia și Iranul nu respectă de mult timp sancțiunile americane și se descurcă destul de bine. În alte vremuri ar fi sucombat în 24 de ore.
Dacă din partea „revoltaților” nu este nicio mirare, șocant este că în rândul revoltaților încep să apară unii la care nu te-ai fi gândit niciodată. Macron vorbește deschis despre renunțarea la „umbrela nucleară” americană și de croirea unui destin distinct al Europei. Personal nu sunt surprins întrucât consider că declarația papagalului francez este una în linie cu politica de desființare a NATO, accelerată de Trump. Iar desființarea NATO vine pe fondul unei din ce în ce mai acute crize financiare americane.
Iată-ne ajunși în punctul de convergență. SUA nu mai poate susține NATO, iar Europa se revoltă. Când Trump le cerea europenilor „mai mulți bani pentru NATO”, aceștia se uitau curentați, părând a-i răspunde cu o întrebare: „Care-i treaba noastră cu cheltuielile NATO?”. Și fix așa e. NATO e o acoperire pentru prezența americană în Europa și, de-a lungul timpului, a fost cel mai mare instrument de influențare a politicii europene. De la „Mani pulite”, „anticorupțiile” de peste tot din Europa și până la deturnarea Ucrainei și transformarea sa într-un berbec împotriva Rusiei, toate poartă, indiscutabil, semnătura NATO, adică a SUA. Într-un fel, europenii au dreptatea lor: de ce mă pui pe mine să plătesc pentru instrumentul care-ți servește exclusiv ție.
De partea cealaltă, SUA constată că NATO e energofag, iar eșecul din Ucraina nu-i mai justifică existența. Trump ar fi vrut să pună punct războiului de-acolo, dar s-a lovit de cerbicia europeană, care a rămas cu impresia că Rusia poate fi înfrântă, iar ei pot beneficia de asta. A fost suficient pentru ca Trump să se spele pe mâini și să arunce totul în ograda europenilor de parcă SUA, vorba zicalei noastre, „nici n-a mâncat usturoi și nici gura nu-i pute”.
Însă treburile nu-s atât de simple. În momentul de față SUA e legată ombilical de Ucraina, iar prostia cu atacul Iranului a făcut-o să-și lege și acolo o roată de moară de gât. Indiferent pe care front ar pierde, SUA își pierde iluzia de infailibilitate pe care a tot răspândit-o.
Dintre toți, Iranul înțelege cel mai bine realitatea. De aceea extinde războiul cât poate de mult. Inclusiv în actualul context de „încetare a focului”, Iranul nu se oprește din a-și proiecta puterea. Știe că fiecare zi de întârziere a SUA în Golf înseamnă o altă roată de moară legată de grumazul sleit al fostului jandarm mondial. Iranul suferă pentru că știe care-i jocul și interesul său: nu are nevoie de un armistițiu similar celui de anul trecut, ci de o înfrângere categorică a SUA, de o scufundare a marelui dușman. Iar un asemenea scenariu nu se poate îndeplini decât într-un setup asimetric, pus în scenă impecabil de iranieni.
Băltirea SUA în Golf înseamnă cheltuieli extrem de mari. Cheltuielilor directe li se adaugă, la modul de-a dreptul mortal, cele indirecte, rezultate din creșterea prețului petrolului. Cu toate că SUA pare avantajată deoarece vinde petrol scump, în realitate prețul crescut al barilului destructurează economia SUA, care și-așa nu arată grozav(fenomenul va face obiectul unei alte analize).
Planificatorii iranieni știu că împingerea cât mai adâncă a SUA în actualul conflict este un joc cu miză extrem de mare. Și pe care se pregătesc să-l întindă cel puțin șase luni începând de-acum. De ce? Pentru că SUA trebuie împinsă în zona în care nu va mai face față matematic gravelor probleme bugetare pe care le are.
De altfel, acum putem înțelege într-un alt mod ceea ce ni s-a întâmplat în ultima perioadă. A fost pandemia un mod de a îngenunchea SUA? A jucat China „la o mână moartă” știind dorința democraților de a-l termina pe Trump? Apoi conflictul din Ucraina. Dacă mai țineți minte, la începutul conflictului, la Moscova a avut loc vizita de câteva zile a lui Xi Jinping, în care a afirmat prietenia totală a Chinei. Rusia a sleit întreg Occidentul într-un conflict în care inclusiv acum joacă pozițional. De ce?
Apoi a fost suspectul joc din Venezuela. Americanii au intrat ca-n brânză, făcându-l pe Trump să se umfle în pene. Tot ceea ce a însemnat tehnică rusească și chinezească, în mod suspect, nu a funcționat. Din nou, de ce? A fost pregătit „episodul Iran”? Nici în Iran treburile nu păreau atât de complicate. Militarii vechi însă pare că s-au prins că ceva nu e OK acolo, dar Trump i-a făcut fricoși. Au atacat și s-au fript! Toate bazele militare „impenetrabile” au fost făcute praf, toate încercările de a rupe regimul s-au dovedit a fi inutile.
Acum, cum se spune popular, buboiul a copt. SUA e terminată din punct de vedere militar, suficient ca „marele tăcut”, China, să iasă la bătaie. Nu militar(deocamdată), dar cu atât mai dur. V-am mai spus că a ales, la nivel oficial, să respingă sancțiunile americane, declarându-le ilegale. Este pentru prima dată când se întâmplă așa ceva. Până acum alegeau să ocolească prin utilizarea de proxy-uri, dar acum e altceva: China semnalizează că e pregătită de o confruntare directă. Iar SUA stă mai prost ca oricând: cu armata făcută praf, cu tehnică militară învechită și scumpă, cu un președinte lovit de demență și fără nicio perspectivă clară.
Mesajul Chinei nu a rămas fără ecou. Brazilia cumpără în disperare aur contra dolari, iar sezonul „marilor vânzări” de valută occidentală pare început în forță. Din acest punct, China mai are un singur pas de făcut: propunerea framework-ului monetar multipolar, care ocolește total dolarul și care garantează tranzacțiile cu aur. Adică ceea ce a făcut în raport cu partenerii săi tradiționali și care trebuie doar extins la nivel BRICS. Framework-ul există, poate fi pus în mișcare în 24 de ore!
V-o spun sincer, momentul în care China va decide pasul 2 va fi mai rău decât cel din 1929! Foametea va bântui întreg Occidentul, va lovi fără milă exact ca în perioadele nefaste ale istoriei! Nu mai e mult.
Autor: Dan Diaconu
Sursa: Trenduri economice