Scuze că bag capul pe ușă. Vreau sa îi zic și eu „Lamulțean lu’ Americuța!”
Americo, fato, a fost slab de ziua ta. În România, nici aplaudacii nu mai sunt ce au fost. Nu-i vorbă, te-au pupat prin toate ghiozurile și găurile negre, limbile catifelate au ajuns în cele mai perverse crăpături, clanțele ușilor au fost regulamentar îmbăloșate, dar nu mai e ce a fost.
Uite, spre exemplu Ciolacu s-a dus de ziua ta la Berlin, a zis să vină și soldații germani în România și a promis, împreună cu Olaf Scholz, numai cooperare, colaborare și, fă, a promis că vom avea numai facturi plătite la zi de români, pentru aranjamentele economice în care facem schimburi economice profitabile. Or să încaseze nemții bani de la Ciolacu, înaintea ta.
Ce să faci, fată, ai îmbătrânit și tu! S-a plictisit lumea de poveștile tale și, între noi fie vorba, nici nu te simți prea bine. Te-ai sclerozat, te-ai ramolit, ăștia de te conduc, precum Biden, prind fluturi și cai de preerie verzi pe pereți. Biden îl ia de mână pe premierul Indiei, confundându-l cu consoarta. De ramoliții ăilalți, ce să mai zic?!
Nu mai e imaginea lui Walker polițist texan, Rambo s-a hârbuit și el, „burgării ” îngrașă, cola e caldă și are gust de pișu. Ești mai degrabă o curvă bătrână, strident machiată, cu rochia mototolită și jarteaua atârnând neglijent peste dresurile cu lycra, agățati prin diverse locuri care se termină în uzații pantofi cu platformă înaltă, a căror imitații de piele e stropită cu noroi și prăfuită în așteptarea clientului, în parcarea de camioane, jegoasă și neasfaltată, de pe centură.
Au încercat ai noștri, Gâdea, Gradu’ și ăilalți curcubei, pupători de moaște progresiste, să pună mână de la mână și să îți facă o zi ca lumea, dar oricât ar vărui fațada cojită, ar pune bani de botox și ar plăti silicoane în rate, atmosfera degaja un aer de mort neținut la frigider, pe căldurile astea.
N-a fost aniversare. Semăna mai mult cu un priveghi cu fanfară, iar dizeuzele au fost așa de strident boite, că aveai impresia că sunt bocitoare-hibrid. A fost o petrecere „pă sărăcie”, unde invitații au venit cu „antreurile” de acasă. Ascultau cu gura plină toasturile sterile, furând startul la farfuria cu dulciuri, mestecând pe furiș fursecurile, după care au băgat un cico, au râgâit discret de la acid, te-au mai pupat odată și s-au retras devreme, scuzându-se fiecare că azi trebuie să se scoale de dimineață, că pleacă devreme în concediu sau că au de plătit impozitele și vor să se ducă la codă la fisc pe răcoare.
Autor: Gogu Orlando