Marinerule,
Folosesc acest apelativ pentru că sunt ferm convins că în copilărie ai fost un fel de domn Goe; sunt convins că şi celebrul personaj al lui Caragiale, care purta cu mândrie în copilărie costumul de marinar, era predestinat să urmeze o şcoală care să-i asigure după absolvire obţinerea unui post de slujbaş al statului într-un domeniu cvasimilitar, pentru ca apoi să decidă să activeze într-un domeniu în care să poată sifona conform modelului Pristanda banul public, iar în final să-şi dea seama că de fapt locul lui e în politică şi să devină un lider de partid de tipul Caţavencu/Dandanache. Dumneata, fiu de ofiţer dar fire independentă, ai optat pentru secţia comercială a institutului de Marină, ai devenit căpitan de vas, apoi ţi-ai dat seama că ţi se potriveşte mai bine funcţia de ataşat comercial, apoi cea de funcţionar guvernamental şi în final te-ai lansat în politică.
Marinerule, că ai stofă şi verb de politician caragialesc pur sânge, că demagogia deşănţată este expresia naturală a felului dumitale de a fi, reiese din poezia dedicată mamei dumitale, scrisă în tinereţe şi recitată în toiul campaniei electorale din anul 2009. Atunci, în vreme ce mama dumitale ducea o luptă cruntă cu cancerul, ai participat la emisiunea „Divertis – Serviciul Român de Comedie” şi ai recitat cu indiscutabil talent actoricesc poezia în care îţi plânseseşi ca marinar „întors din nou la ţărmul tău iubit“ mama „ce murise tristă, cu gândul la copilul ce-a crescut“, dar care fusese de fapt sănătoasă tun atunci când ai scris poezia. https://www.dailymotion.com/video/x43j2po Trecerea bruscă de la starea de bună dispoziţie afişată în tot restul emisiunii la tristeţea subliniată de lacrimile comandate prompt în momentul în care ai recitat versurile în care îţi descriai întoarcerea în „casa pustie şi cernită“ şi mersul la mormântul cu „ţărâna încă proapsăt răvăşită“ m-au dus cu gândul la „emoţiunea“ similară afişată prompt de Caţavencu când afirma că se gândeşte la „ţărişoara“ lui „Româniiia“ https://www.youtube.com/watch?v=Jbn67LeoA2o
Sunt convins că cel târziu atunci mulţi cetăţeni, care nu au uitat lacrimile de crocodil pe care le-ai vărsat cinci ani mai devreme, când Teodor Stolojan şi-a retras surprinzător candidatura invocând grave probleme de sănătate şi ţi-a oferit implicit şansa de a deveni candidatul alianţei „DA“ pentru alegerile prezidenţiale, s-au întrebat dacă nu cumva l-ai determinat pe acesta să îţi cedeze locul prin şantaj, după modelul patentat de Caţavencu şi Dandanache.
Marinerule, că nu te sfieşti să bagi mâna până la umăr în banul public ai dovedit-o cu prisosinţă pe vremea când în calitate de ministru al transporturilor ai patronat volatilizarea flotei comerciale a României. Fermitatea şi gradul de obiectivitate cu care abordezi lupta anticorupţie s-a putut vedea clar în anul 1997, când, împreună cu criminalul Petre Roman, ale cărui mâini sunt mânjite cu sângele victimelor loviluţiei, ai cerut demiterea lui Valerian Stan, secretar de stat, şef al Departamentului de Control al Guvernului Ciorbea. Vina domniei sale a constat în faptul că verificările pe care le-a „coordonat în această calitate au vizat şi un număr de nereguli ale unora dintre demnitarii aparţinând coalitiei guvernamentale – înstrăinarea în conditii nelegale a unei parţi din patrimoniul flotei maritime (dosarul Flota-Petroklav/ Traian Basescu şi alţii), ocuparea ori însuşirea abuzivă de locuinţe din fondul locativ special al statului (dosarul Vilelor de protocol/ Apartamentul) etc.“ http://www.valerianstan.ro/biografie.html Precizez că în opinia mea domnul Valerian Stan a fost unul dintre extrem de puţinii oameni oneşti şi capabili profesional care au reuşit să acceadă la o funcţie importantă în guvern în perioada postcomunistă.
La mai puţin de jumătate de an după ce pigmeii politici din conducerea Convenţiei Democratice au acceptat demiterea domnului Valerian Stan pentru ca PD să nu iasă de la guvernare, ai iniţiat un nou şantaj politic. De această dată PD, în cadrul căruia deveniseşi vioara întâia, a cerut demiterea prim-ministrului Victor Ciorbea, care a fost acuzat că ar bloca reformele. Dacă privim retrospectiv putem însă constata că după sacrificarea prim-ministrului Ciorbea în numele interesului naţional (la cererea jalnicului preşedinte al ţării Emil Constantinescu şi a şi mai jalnicului preşedinte al PNŢCD Ion Diaconescu) şi după numirea ca prim-ministru a amicului tău, Radu Vasile, în ţară a fost declanşat procesul alert al marilor privatizări pseudolegale. Cum a funcţionat mecanismul diabolic în baza căruia au fost realizate acestea am arătat într-o scrisoare deschisă adresată fostului şef al Fondului Proprietăţii de Stat, Radu Sârbu. Precizez că am scris şi difuzat în limita posibilităţilor această scrisoare deschisă în primăvara anului 2001 https://gcionoiu.beepworld.de/ro_2_act_mecanismele.htm#2_coord
La vremea respectivă mediile electronice cu ajutorul cărora pot fi mediatizate informaţii incomode ignorate de presa aservită Puterii nu existau. În consecinţă extrem de puţini cetăţeni români au putut afla că aşa-zisa lege a privatizării, votată de parlament şi aplicată de o instituţie controlată de guvern în perioada în care partidul pe care îl reprezentai se afla la putere, sfida bunul simţ şi favoriza jefuirea avuţiei naţionale. Confom legii respective privatizarea unei întreprinderi sau a unui alt bun aflat în proprietatea statului se făcea prin o procedură extrem de bizară care favoriza în mod cert corupţia. Procedura prevedea desfăşurarea a două licitaţii – o primă licitaţie cu ofertă publică urmată de o a doua licitaţie cu ofertă secretă în plic sigilat. Cusurul (sau mai bine zis mecanismul diabolic al) acestei legi consta în faptul că aceasta nu prevedea ca a doua licitaţie să pornească de la suma maximă oferită în prima. Este evident faptul că o asemenea lege crează cadrul optim pentru proliferarea corupţiei iar realitatea a confirmat cu brio că „aleşii“ au profitat din plin de „cusurul“ legii. Prima licitaţie avea doar rolul de a descuraja concurenţa, a doua licitaţie era câştigată de „aleşi“. Se poate afirma cu certitudine că marile privatizări s-au făcut conform pricipiului (pseudo)competiţiei enunţat în perioada socialistă de Toma Caragiu „concursul se dă joi dar postul e ocupat de marţi“. În cazul concret evidenţiat în articolul meu întreprinderea Electromotor a fost vândută fraţilor Cristescu (aşa-zişi oameni de afaceri cunoscuţi pentru afinitatea lor cu PD, intremediată de relaţia dintre tatăl lor şi fosta Securitate existentă din perioada regimului Ceauşescu) cu o sumă de aproape patru ori mai mică decât suma pe care o oferiseră în cadrul primei licitaţii şi cu o sumă de trei ori mai mică decât suma oferită de o firmă germană cu experienţă în domeniul de activitate al intreprinderii, care poate chiar intenţionase să o modernizeze, nu să o lichideze rapid, vânzând utilajele şi acaparând la preţ de chilipir o suprafaţă de teren considerabilă situată în mijlocul Timişoarei, cum au procedat fraţii Cristescu după câştigarea (pseudo)licitaţiei.
Ca urmare a jafului instituţionalizat pe care l-a girat în calitate de partener majoritar al coaliţiei de guvernământ, chiar dacă principalii profitori ai acestuia au fost reprezentanţi sau susţinători ai PD, Convenţia Democratică a fost sancţionată de electorat şi nu a mai reuşit să acceadă în parlament în anul 2000. Amicul dumitale Radu Vasile a părăsit însă în ultimul moment corabia care se scufunda (Convenţia Democratică, respectiv PNŢCD) şi s-a înscris în PD unde i-ai garantat prompt un loc eligibil pe lista candidaţilor pentru Senatul României.
O altă realizare notabilă a partidului şi guvernului pe care le-ai reprezentat alături de criminalul Petre Roman în perioada în care preşedenţia ţării a fost deţinută de tragicomicul Emil Constantinescu, cel care se plângea că l-a învins Securitatea, a fost susţinerea intervenţiei militare a NATO în Iugoslavia. Deşi această intervenţie s-a desfăşurat fără acordul Consiliului de Securitate al ONU şi deşi majoritatea covârşitoare a cetăţenilor români au perceput această intervenţie ca pe o agresiune imperialistă nejustificată şi inacceptabilă împotriva unui stat vecin şi prieten al României, partidul şi guvernul din care făceai parte nu numai că nu au condamnat intervenţia, dar au şi pus la dipoziţia aviaţiei NATO spaţiul aerian al României. Marinerule, deşi sunt convins că în decembrie 1989 ai ştiut bine care este mecanismul loviluţiei şi cum funcţionează scenariul teroriştilor, nu cred că poţi fi acuzat că ai avea mâinile mânjite cu sângele victimelor inocente ale farsei sinistre desfăşurate atunci. Având în vedere rolul de lider al PD pe care l-ai deţinut în perioada când aviaţia NATO a bombardat Iugoslavia, folosind cu aprobarea guvernului ticălos din care făceai parte şi spaţiul aerian al României, susţin însă că ai mâinile mânjite cu sângele victimelor imediate şi târzii ale acelor bombardamente – presupun că ai aflat că datorită utilizării bombelor cu uraniu sărăcit de către brava aviaţie a SUA şi datorită catastrofei ecologice produse în urma bombardării combinatului chimic de la Pancevo (aflat departe de Kosovo dar aproape de frontiera Serbiei cu România) numărul bolnavilor de cancer a crescut exponenţial în vecinătatea obiectivelor bombardate.
Marinerule, sunt convins că dumneata aveai stabilit deja în anul 2000 obiectivul de a accede peste o legislatură la cea mai înaltă funcţie în stat. Sunt convins că ai ştiut (instinctiv sau mai degrabă sfătuit) că, având în vedere „măreţele-ţi realizări“ înfăptuite în calitatea de membru al guvernului şi în cea de parlamentar pe parcursul primului deceniu de după loviluţie, şansele de a deveni preşedinte al ţării în anul 2004 ţi-ar fi fost infime dacă te-ai fi mulţumit cu un fotoliu de senator în legislatura 2000-2004. Miniştrii şi parlamentarii sunt probabil cele mai dispreţuite categorii sociale din România. Cred că ai decis să candidezi pentru fotoliul de primar general al Bucureştiului în anul 2000 pentru ca patru ani mai târziu opinia publică din România, stimulată semnificativ de mass-media care te susţinea, să nu dea importanţă lichelismelor pe care le-ai săvârşit în anii ‘90 şi să te perceapă ca pe primarul jovial care a scos celebra perlă „Iarna nu-i ca vara!“, corespondentul desăvârşit al principiului românesc „merge şi aşa!“, menit să scuze impotenţa de a rezolva la standarde ridicate o situaţie dificilă.
După retragerea bizară din campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din anul 2004 a lui Theodor Stolojan ai devenit candidatul alianţei „DA“ (geniale, perle ale rafinamentului propagandistic atât abrevierea cât şi denumirea propriu-zisă „Dreptate şi Adevăr“). Deşi mult mai cult, adversarul dumitale principal, Adrian Năstase, avea handicapul de a fi fost în ultimii patru ani prim-ministru, funcţie de care a abuzat în mod grosolan pentru a obţine foloase necuvenite în interes propriu şi în interesul partidului. Pe deasupra limbajul lui Adrian Năstase era prea elevat pentru omul de rând şi i-a lipsit cu desăvârşire spontaneitatea în confruntările televizate directe cu dumneata.
Dumneata, marinerule, ţi-ai jucat bine rolul în campania electorală respectivă; de fapt, cunoscând bine psihologia electoratului din România, nici nu ţi-a fost greu să îţi joci rolul. Ţinând cont de exigenţele reduse ale majorităţii potenţialilor alegători ţi-ai propus doar să convingi că eşti „unul d-al nostru“. Memorabile şi de neconceput în acea perioadă în campania electorală din ţări central-europene, foste membre în lagărul socialist, au fost trei afirmaţii pe care le-ai făcut cu o seninătate deplină în timpul campaniei electorale:
- Dorind să te prezinţi opiniei publice ca un om credibil, care face politică doar pentru că doreşte bunăstarea concetăţenilor, nu satisfacerea ilicită a interesului personal, ai afirmat cu seninătate că nu interesul material te-a determinat să faci politică, pentru că înstărit ai fost şi înainte. Bizar a fost faptul că ai afirmat cu seninătate că ai adunat o sumă considerabilă în perioada comunistă făcând contrabandă cu blugi, păcălind statul comunist. Şi mai bizar a fost însă faptul că niciunul din reprezentanţii (pseudo)elitei mediatizate nu a criticat public această aşa-zisă realizare şi nu a subliniat că în perioada comunistă contrabandă nu se putea face decât cu complicitatea Securităţii.
- Pentru mulţi alegători amuzantă, dar pentru mine de un prost gust desăvârşit a fost afirmaţia cinică dar pe un ton extrem de jovial pe care ai făcut-o în cadrul confruntării televizate directe cu Adrian Năstase de dinaintea alegerilor. Citez din memorie: „Ghinionul românilor este că trebuie să aleagă între doi foşti comunişti“. Era evident că Adrian Năstase este asimilat cu activistul de partid agasant, care stresa în perioada comunistă cetăţenii cu şedinţe interminabile în cadrul cărora prezenta gogomănii pe care nu le credea nimeni, în vreme ce dumneata te identificai cu unul dintre multele sute de mii de anonimi care au acceptat cu scârbă statutul de simplu membru de partid pentru a putea trăi decent şi a-şi face meseria fără a accepta compromisuri morale majore. Adrian Năstase nu a fost capabil să reacţioneze spontan şi să-ţi replice că în perioada comunistă nu ai fi putut deveni comandant de vas şi că anul 1987 nu ai fi putut deveni membru în reprezentanța Navrom la Anvers dacă nu ai fi fost colaborator de rang înalt al Securităţii.
- Definirea consolidării axei Washington-Londra-Bucureşti ca obiectiv supem al politicii externe a României, la doar cinci ani după ruinarea Iugoslaviei în urma bombardamentelor americane şi la doar un an după bombardarea şi invadarea Irakului de către trupe americane şi britanice, în condiţiile în care se ştia că ambele războaie au fost declanşate în baza unor pretexte nefondate, ar fi trebuit să îngrijoreze orice cetăţean responsabil. Niciun politician şi niciun reprezentant al (pseudo)elitei culturale mediatizate nu a criticat însă acest obiectiv, niciunul nu a adus în discuţie posibilitatea unei neutralităţi după modelul finlandez sau austriac, atât Finlanda cât şi Austria putând fi membre ale UE fără a face parte din NATO. Reprezentanţii clasei politice şi ai (pseudo)elitei culturale mediatizate au demonstrat astfel că au psihologie de slugi sau de vasali docili ai unor puteri străine, nu psihologie de luptători pentru o independenţă autentică. Unii dintre ei acţionează astfel din snobism, alţii din laşitate, alţii pentru că sunt chiar agenţii acestor puteri străine. Marinerule, înclin să cred că dumneata faci parte din ultima categorie, că ai fost racolat încă de pe timpul lui Ceaşcă, cel târziu când ai activat la Anvers.
Deşi nu îmi inspirai deloc încredere, ţi-am acordat totuşi votul la alegerile din 2004. Mi-era frică – şi cred că nu fără motiv, ţinând cont de părerea pe care mi-o făcusem despre caracterul său şi de puterea deţinută de PSD, partid care a moştenit în bună parte structura PCR şi impicit sistemul de relaţii subterane care a funcţionat în cadrul acestuia (pile, cunoştinţe, relaţii) – că sub preşedenţia lui Adrian Năstase în România se va consolida un stat mafiot similar Italiei din perioada anterioară declanşării operaţiunii Mani pulite. Ţi-am acordat votul pentru că te-am perceput ca pe un adversar real al clanului PSD, care în tandem cu un posibil preşedinte Adrian Năstase mi se părea la momentul respectiv pericolul cel mai mare pentru România. Repet că Adrian Năstase îmi inspirase teamă şi scârbă în calitate de prim-ministru, printre altele întrucât începuse să meargă la vânătoare de urşi, ca Ceauşescu, fără autorizaţie, pe fondurile de vânătoare ale Romsilva.
Singurul dumitale merit în calitate de preşedinte al României a fost acela că într-adevăr nu ai încercat să cazi la pace cu Adrian Năstase & Co. Aşa-zisă luptă anticorupţie s-a concretizat însă doar prin suspendarea valabilităţii principiului „corb la corb nu scoate ochii“, care funcţionase fără cusur timp de 15 ani după loviluţie. Întrucât este evident faptul că erai corupt până în măduva oaselor în momentul când ai devenit preşedinte, e foarte greu de crezut că decizia de a declanşa aşa-zisa luptă anticorupţie ar fi avut motivaţii etice. Modul selectiv în care sistemul anticorupţie moşit de dumneata a acţionat, inculpând corupţi din PSD dar ignorând actele de corupţie patronate de apropiaţii şi aliaţii politici ai dumitale, demonstrează că, folosind ca armă aşa-zisa justiţie, ai pornit doar un război murdar între două clanuri mafiote. Cred că astăzi e evident pentru foarte mulţi cetăţeni români că asistăm la un conflict deschis între o alianţă de partide aşa-zis naţionaliste care îşi promovează intresul de grup alături de interesele unor grupări cvasimafiote străine din aşa-zisa lume civilizată cu o alianţă de partide aşa-zis prooccidentale care promovează interesele personale ale unora dintre membrii lor şi interesele unor grupări cvasimafiote transnaţionale din aceeaşi aşa-zisă lume civilizată. Faptul că deşi reprezentai un clan mafiot ai îndrăznit să porneşti prin intermediul aşa-zisei justiţii un război real cu clanul PSD, confirmă în opinia mea supoziţia că ai fi agent britanic şi/sau american. După ce România a fost înglobată în imperiul transatlantic, e firesc ca stăpânii coloniei să dorească să îngrădească corupţia la nivel local prin intermediul agenţilor de influenţă, pentru a putea exploata mai eficient colonia. Aceast deziderat are şi o importantă valenţă propagandistică, deoarece reducerea corupţiei la nivel local legitimează aderarea României la structurile euro-atlantice.
Marinerule, în calitate de preşedinte ai făcut tot posibilul pentru a promova imperativul consolidării axei Washington-Londra-Bucureşti. Pe lângă faptul că ai acceptat docil ca România să îşi pună teritoriul naţional la dispoziţia SUA pentru un posibil atac surpriză împotriva Rusiei, ai promovat asiduu rusofobia direct şi indirect, prin declanşarea şi susţinerea fără rezerve a isteriei unioniste. Pentru a nu fi greşit înţeles, precizez că sunt de acord că unirea cu republica Moldova poate fi considerată obiectiv strategic primordial, dar doar cu precizarea că în eventualitatrea unirii trebuie acordat dreptul la secesiune Regiunii Transnistrene şi Regiunii Autonome Găgăuze, dacă majoritatea locuitorilor acestor regiuni îl revendică. http://www.justitiarul.ro/obiective-din-programul-politic-al-unei-miscari-de-autentica-renastere-nationala/
Marinerule, o „realizare“ măreaţă din primul dumitale mandat prezidenţial, care a păcălit mulţi oameni oneşti dar superficiali şi ţi-a asigurat suportul lor electoral ferm pentru al doilea mandat, a fost constituirea Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Numirea lui Vladimir Tismăneanu în funcţia de preşedinte al comisiei a reprentat o ofensă adusă memoriei victimelor acestei dictaturi şi se explică doar prin faptul că forţele oculte a căror marionetă eşti atât dumneata cât şi domnul Tismăneanu nu au simţul măsurii. În fruntea comisiei ar fi putut fi numit un alt mercenar politic mai puţin compromis decât Vladimir Tismăneanu, fiul unor activişti cominternişti evrei care au sosit în ţară după lovitura de stat din 23 august 1944 pentru a implementa socialismul, reprezentant al nomenclaturii din eşalonul secund, fost coleg de clasă cu Nicu Ceauşescu şi fost politruc care a adus osanale socialismului şi geniului de la Scorniceşti înainte de a fi trimis în Occident, unde a contribuit la moşirea loviluţiei. Cel puţin una din concluziile importante ale Raportului comisiei Tismăneanu sfidează realitatea şi bunul simţ şi relevă motivul pentru care Vladimir Tismăneanu a fost numit în fruntea acesteia. Conform acestei concluzii, Securitatea ar fi fost subordonată până în decembrie 1989 serviciului secret sovietic KGB. Faptul că regimul Ceauşescu promova rusofobia, faptul că Securitatea avea o unitate anti-KGB şi modul criminal în care a acţionat şi a dorit să mai acţioneze generalul Militaru în timpul loviluţiei demonstrează falsitatea acestei concluzii http://www.ziaristionline.ro/2011/07/27/secretele-um-0110-i-un-fost-sef-al-unitatii-speciale-anti-kgb-confirma-tokes-agent-patentat-al-serviciilor-maghiare-oisteanu-de-la-gds-a-lucrat-cu-kgb/
Este evident faptul că scopul principal al raportului Tismăneanu a fost falsificarea istoriei în scop propagandistic, ascunderea faptului că mulţi torţionari din anii ’50 „au emigrat, care prin Israel care prin SUA” şi că atât reprezentanţi ai Securităţii (cu certitudine unii din cei care lucraseră în perioada Ceauşescu în Occident ca ataşaţi comerciali) cât şi reprezentanţi importanţi ai PCR (printre care generalul Stănculescu, Silviu Brucan, Petre Roman şi însuşi Vladimir Tismăneanu) au întreţinut din perioada Ceauşescu relaţii cu serviciile secrete occidentale.
Marinerule, bomboana de pe coliva primului dumitale mandat prezidenţial a fost faptul că fiica dumitale agramată „Eba” a candidat ca independentă şi a ajuns în parlamentul european după ce în PDL s-au găsit voci care au îndrăznit să critice decizia ca acesteia să i se acorde un loc eligibil pe lista partidului doar pentru că era fiica dumitale. Nu știu cât adevăr conţine zvonul că activişti ai PDL fideli dumitale i-ar fi făcut candidatei independente Eba propagandă electorală pentru a-ţi fi pe plac, dar nu voi uita niciodată publicitatea deşănţată făcută pentru Eba în timpul campaniei electorale: numeroase panouri electorale rotative uriaşe, de dimensiunile unei porţi de fotbal, zeci de mii de afişe electorale, spaţiu de emisie la diverse televiziuni – acolo măcar putea fi văzută la adevărata valoare, făcând afirmaţii hilare şi agramate. Marinerule, cine, cu ce bani a plătit această publicitate electorală? Gurile rele spun că ar fi fost plătită – cel puţin parţial – cu bani proveniţi din licitaţia ilegală organizată de amica ei intimă Monica Iacob Ridzi. O fi adevărat? Cert este că licitaţia s-a desfăşurat în data de 2 Mai 2009, în toiul campaniei electorale pentru alegerile europarlamentare, că „cercetarea penală a fost declanșată în urma anchetei publicate de Gazeta Sporturilor în 16 iunie 2009” şi că Monica Iacob Ridzi „a fost condamnată la 5 ani de închisoare cu executare… (abia) pe data de 16 februarie 2015” când dumneata nu mai erai preşedinte şi nu mai deţineai frâiele aşa-zisei lupte anticorupţie. https://ro.wikipedia.org/wiki/Monica_Iacob-Ridzi Marinerule, te-ai gândit vreodată că nepotismul dumitale pentru Eba are corespondent în perioada postbelică doar modul în care a fost promovat în România socialistă „prinţişorul” Nicu Ceauşescu? Nu ai ştiut că agramata e propulsată pe scena politică doar pentru că e fiica preşedintelui? În calitate de patron al luptei anticorupţie chiar nu te-ai întrebat cine, cu ce bani i-a finanţat campania electorală sau ai dat chiar dumneata ordinele necesare pentru asigurarea finanţării?
Marinerule, la sfârşitul primului dumitale mandat prezidenţial ajunsesem la concluzia că pe parcursul acestuia ai reuşit să devii din răul mai mic un rău care nu mai poate fi acceptat. Iniţial am pledat pentru susţinerea candidaturii lui Mircea Geoană, dar când l-ai zdrobit în cadrul duelului televizat de dinaintea alegerilor am concluzionat că singura soluţie rezonabilă este boicotarea alegerilor. În 2009 românii au avut de ales între un ticălos inteligent care a batjocorit funcţia de preşedinte în ultimii cinci ani şi un incompetent, exponent al partidului mafiot format pe structura PCR. N-aveai pe cine alege.
Marinerule, pe parcursul celui de-al doilea mandat ai militat în continuare pentru consolidarea axei Washington-Londra-Bucureşti dar ai slăbit sau ai pierdut treptat controlul deplin asupra frâielor luptei anticorupţie. Faptul că fratele dumitale a putut fi condamnat la închisoare pentru trafic de influenţă cu câteva luni înainte de a-ţi fi expirat mandatul e un lucru bun, dar înclin să cred că ai acceptat acest sacrificiu familial la sfârşitul celui de-al doilea mandat pentru a-ţi consolida în ochii fraierilor aura de erou al luptei anticorupţie. Această condamnare pronunţată la timp a fost necesară şi pentru ca mitul autenticităţii luptei anticorupţie să nu-şi piardă credibilitatea şi să poată fi folosit în scop propagandistic şi de urmaşul dumitale la palatul Cotroceni. Abia după fuga din ţară a lui Sebastian Ghiţă s-a pornit avalanşa dezvăluirilor şocante referitoare la modul real în care a fost promovată în ultimii ani (in)justiţia de către sistemul (in)coruptibil partonat de Coldea, Kövesi, Portocală & Co.
Marinerule, cred că azi multă lume conştientizează faptul că ai fost de departe cel mai demagog şi cel mai puţin sobru dintre preşedinţii României postcomuniste. Consider că amănuntele biografice că i-ai luat telefonul mobil unei jurnaliste sâcâitoare şi că ai numit-o „ţigancă împuţită“, că ai folosit sintagma „Un fleac; i-am ciuruit“ pentru a-ţi descrie victoria în confruntarea electorală directă cu Mircea Geonă şi că fotografia de profil de pe pagina oficială de facebook te înfăţişează aflat în acţiune în uniformă de căpitan de vas (dând ordine unor subordonaţi care nu apar în poză) susţin teza că într-o ţară civilizată n-ai fi avut nicio şansă să dobândeşti cea mai înaltă funcţie politică.
*
Marinerule, dacă după ce ţi-a expirat al doilea mandat prezidenţial ai fi avut bunul simţ să te mulţumeşti cu fotoliu de parlamentar şi să renunţi la rolul de far călăuzitor al naţiunii, cred că nu aş fi concluzionat că demagogia şi ticăloşia dumitale ar putea depăşi demagogia şi ticăloşia personajelor zugrăvite de Caragiale. Nu ştiu dacă îţi este cunoscut faptul că marele dramaturg afirma că Dandanache e „mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu”. Receptând cu stupefacţie câteva luări publice de poziţie ale dumitale din ultima perioadă am ajuns însă la concluzia că îl întreci în demagogie pe Caţavencu şi că eşti mai canalie (ticălos) decât Dandanache. Prost nu eşti – nici Caţavencu nu era prost.
Mă refer în continuare la aceste luări de poziţie, întrucât sunt convins că trebuie să fie menţionate şi comentate:
*
I. În urmă cu un sau doi am audiat întâmplător pe postul Radio România Actualităţi un interviu realizat cu dumneata. Din interviul respectiv mi-au rămas în memorie doar câteva afirmaţii referitoare la imperativul unirii cu republica Moldova pe care l-ai susţinut cu fermitate. Când reporterul te-a întrebat dacă nu consideri că problema nerezolvată a Transnistriei ar constitui un impediment major în calea acestei uniri, întrucât majoritatea populaţiei transnistrene este rusofonă şi întrucât Rusia are staţionate acolo trupe de menţinere a păcii, ai dat un răspuns halucinant. Citez din memorie: „Să nu credeţi că nu avem o soluţie pentru această problemă. Avem o soluţie şi Rusia ar fi cu certitudine de acord. Putem recunoaşte unirea Crimeii cu Rusia iar Rusia ar accepta în schimb să renunţe la susţinerea separatiştilor transnistreni şi astfel problema transnistreană ar fi rezolvată“.
Marinerule, această gogomănie m-a dus instantaneu cu gândul la celebra afirmaţie a lui Caţavencu: „Anglia-şi are faliţii săi, Franţa-şi are faliţii săi, până şi chiar Austria-şi are faliţii săi..“. Marinerule, sunt convins că există în România un număr considerabil de idioţi dispuşi să considere realizabil târgul pe care l-ai propus şi a cărui realizabilitate nu a fost pusă la îndoială de reporterul de doi bani care te-a intervievat. Eu îmi permit însă să afirm că de fapt te-ai înfoiat ca un curcan doar pentru a-i păcăli pe fraieri şi a-ţi creşte popularitatea în rândul acestora şi că de fapt nu crezi deloc gogomănia pe care ai lansat-o. În calitate de lider al unui partid de opoziţie îţi poţi permite să spui asemenea inepţii pentru că de regulă în România sunt sancţionate de mass-media doar declaraţiile iresponsabile ale politicienilor aflaţi la putere. Sunt însă convins că eşti conştient ce scandal diplomatic ar genera o asemenea declaraţie dacă ar fi făcută de un politician în timp ce deţine o funcţie de conducere, cum ar reacţiona conducerea Ucrainei şi a statelor NATO – în primul rând a SUA şi a Marii Britanii, aliaţii speciali ai României conform viziunii dumitale. Dacă nu aş fi ferm convins că ai jucat doar un teatru ieftin, aş spune că te-ai contaminat subit şi în mod bizar de grandomania paranoidă a lui Ceauşescu, politrucul agramat care îşi imagina că ar reprezenta o autoritate morală capabilă să medieze conflicte internaţionale. Dacă prin absurd un politician român care deţine o funcţie de conducere ar face o astfel de propunere, cred că oficialii de la Kremlin ar râde în hohote şi s-ar întreba miraţi cum se explică faptul că respectivul nu a fost încă internat într-o clinică psihiatrică.
*
II. La scurt timp după eşuarea referendumului pentru revizuirea constituţiei cu precizarea că prin căsătorie se înţelege uniunea conjugală dintre un bărbat şi o femeie, ai dat o serie de declaraţii asemănătoare prin care ai dezinformat grosolan. Mesajul acestora a fost că biserica ortodoxă este principalul vinovat pentru eşuarea referendumului, întrucât s-ar fi aliat cu PSD spre a-l promova şi/sau întrucât şi-ar fi pierdut credibilitatea datorită rapacităţii şi imoralităţii reprezentanţilor săi. Reproduc două mostre reprezentative din propaganda antibisericească infectă pe care ai făcut-o cu acel prilej:
- „Preafericitul Daniel şi Preacondamnatul Dragnea au împins poporul român în aventura unui referendum din care fiecare a crezut că va avea mari foloase de creştere a propriei autorităţi şi credibilităţi în faţa românilor. Preafericitul Daniel s-a bizuit pe capacitatea armatei PSD de activişti şi primari de a-i mâna pe români la vot, iar Preacondamnatul Dragnea s-a bizuit pe capacitatea armatei de preoţi de a-i mâna pe enoriaşi la vot după slujba de duminică. Iar românii le-au dat celor doi Prea… o lecţie usturătoare prin neparticipare la vot, cu efecte majore ale eşecului pentru societatea românească, pentru credibilitatea BOR, pentru credibilitatea Guvernului şi pentru PSD, plus banii cheltuiţi. În plus, eşecul referendumului a dovedit că tandemul BOR/PSD nu poate controla votul popular”, a scris Traian Băsescu pe Facebook.
- „Bisericile au făcut un efort teribil de a împinge oamenii la vot.
Cred că (biserica) a primit o lecție pentru trufia ei. Administratorii BOR au devenit trufași, aroganți. Nu-i vezi decât în mercedesuri, cu servitori. În parohii, preoții sunt agresivi în a strânge bani. La foarte multe biserici, când intri, pe partea dreaptă sau stânga, parcă-i talcioc: cruci, tot soiul de icoane, lumânări…
Liderii Bisericii greșesc în aroganță, agresivitate. Nu mai vorbim de faptul că Biserica Ortodoxă Română a fost implicată în pedofilie, homosexualitate”“
Marinerule, convingerea mea fermă este că referendumul a eşuat din cu totul alt motiv şi că dumneata cunoşti foarte bine acest motiv, dar că fişa postului te-a obligat să debitezi în serie gogomănii şi să împroşti cu mocirlă BOR, al cărei rol pozitiv pentru societate l-ai lăudat pe vremea când erai preşedinte. În cadrul unei scrisori deschise pe care i-am adresat-o la scurt timp după referendum preşedintelui Iohannis am arătat care a fost motivul real al eşuării referendumului:
„În timpul campaniei electorale pentru acest referendum s-a desfășurat o campanie susținută de dezinformare a opiniei publice, cu scopul de a determina cât mai mulți cetățeni să îl boicoteze pentru a nu putea fi atins cvorumul care să impună validarea acestuia, întrucât era evident că majoritatea covârșitoare a românilor sunt încă de acord cu cererea care constituia obiectivul refrerendumului. Numeroși reprezentanți ai mass-media dar și un număr semnificativ de politicieni ai opoziției – reprezentanții USR practic în bloc – au vehiculat intens zvonul că nu ar fi deloc clar care este obiectivul referendumului, întrucât întrebarea tipărită pe buletinul de vot nu era explicit formulată. Aceștia au insinuat sau susținut explicit că scopul referendumului ar fi de fapt legitimarea populară a modificării legilor justiției astfel încât Dragnea și gașca lui de penali din PSD să scape de urmărirea penală și de condamnarea binemeritată la ani grei de pușcărie.
Niciun reprezentant al (pseudo)elitei intelectuale mediatizate nu a criticat această campanie de dezinformare iar organizatorii referendumului nu au protestat deloc vocal față de această încălcare grosolană a regulilor unei democrații autentice.“
*
III. La câteva săptămâni după referendumul pentru modificarea constituţiei s-a desfăşurat în Bucureşti un eveniment intens mediatizat – sfinţirea Catedralei Mântuirii Neamului. Cu această ocazie ai uitat acuzaţia calomnioasă pe care i-ai adus-o patriarhului că ar fi format împreună cu „Preacondamnatul Dragnea… tandemul BOR/PSD” şi, în calitate de fost şef al statului, l-ai substituit pe actualul locatar de la Cotroceni care nu a participat la festivităţi şi te-ai pozat festiv cu zâmbetul grotesc care îţi este sprecific încadrat de patriarhul Daniel şi de patriarhul ecumenic al Constantinopolului. După festivităţi ai declarat că „Patriarhul Daniel şi-a câştigat dreptul de a fi declarat omul Centenarului” dar ai considerat oportun să însoţesti lauda cu o critică adusă bisericii: „Momentul de astăzi (duminică-n.r.) va rămâne în istoria ortodoxiei române şi nu numai, mai ales într-o perioadă în care BOR e zgâlţâită de conflicte extrem de puternice”.
Ultima afirmaţie e adevărată dar sunt convins că esti conştient de faptul că un cititor neavizat nu prea ştie despre ce conflict(e) e vorba. Sunt convins că majoritatea cetăţenilor, care nu au legătură cu biserica dar care te consideră un guru şi ţi-au citit această afirmaţie, îşi imaginează că e vorba despre scandaluri de corupţie şi scandaluri sexuale în care ar fi implicaţi numeroşi preoţi. Pentru că mass-media nu transmite ştiri politic incorecte, aceşti oameni habar nu au că singurele conflicte majore existente acum în sânul BOR constau în faptul că mulţi preoţi nu sunt de acord cu modul ruşinos în care patriarhia ecumenică şi patriarhia română au acceptat să dea curs directivelor trasate de oculta globalizantă referitoare la promovarea (pseudo)ecumenismului şi la recunoaşterea separării biericii ortodoxe ucrainiene de biserica ortodoxă rusă. Întrucât recunoaşterea recent înfiinţatei patriarhii a Ucrainei de către patriarhia BOR este un act conform cu cerinţele exprimate de coordonatorii axei Washington-Londra-Bucureşti, este firesc ca dumneata, reprezentant de frunte al axei în România, să declari că patriarhul Daniel merită să fie considerat omul centenarului. În treacăt fie spus, partiarhia Serbiei şi patriarhia Bulgariei au criticat decizia patriarhiei ecumenice şi au refuzat să recunoască biserica autocefală ucraineană.
*
Marinerule, faptul că dezinformezi sistematic jucând teatru ieftin şi plângând la comandă e admirabil documentat într-un filmuleţ care circulă pe internet şi te are ca protagonist. Nu ştiu când a fost realizat şi difuzat prima dată filmuleţul respectiv, eu am aflat de existenţa sa întâmplător, în decembrie 2018:
https://www.facebook.com/muzicaaproape/videos/1745189275545750/
Acest filmuleţ poate fi folosit ca material didactic, ca exemplu magistral de promovare a rusofobiei agresive prin trunchierea şi falsificarea informaţiei (îi invit pe cititorii acestei scrisori deschise să vizioneze filmuleţul).
Marinerule, în cadrul interviului conţinut în filmuleţ te referi la două întâmplări distincte petrecute la începutul respectiv în ajunul celui de-al Doilea Război Mondial şi faci apologia aşa-zisului imperativ al unirii României cu republica Moldova. Reproduc mai jos integral textul aferent interviului iar apoi îl voi comenta:
„Uitaţi ca să vedeţi câtă ticăloşie, eu am fost la câteva cimitire ă care s-au inaugurat în republica Moldova, în cimitire ale ostaşilor români. Povesteau locuitorii de la Ţiganca, spre exemplu, ă că armata română a intrat într-o ambuscadă pe un deal, n-au avut informatii că armata rusă e după creasta dealului şi, spuneau ei, curgeau şiroaiele de sânge pe (vocea îţi e gâtuită de emoţie pentru câteva momente, îţi apar prompt lacrimile de rigoare în ochi). E, ăăă, sunt lucruri extraordinare dacă le-am cunoaşte, din păcate nu le cunoaştem.
Sau astăzi ă s-a marcat un moment de un dramatism incredibil. În 1941 la Pădurea Albă, e în Ucraina; în 1941 ăă locuitorii din câteva localităăţi din Bucovina ucraineană au cerut săă fie lăsaţi să meargă în România. Armata rusă şi NKVD-ul a spus „da, încolonaţi-vă“, s-au încolonat, i-a chemat cum ar fi astăzi la ora şapte, „să fiţi toţi“, erau trei mii de români care vroiau, şi-au lăsat case, tot, şi-au luat bocceluţa, care cu căruţa, care… i-au adunat pe toţi la Pădurea Albă şi i-au mitraliat – NKVD-ul i-a mitraliat. Ştiţi ce e acolo: o cruce şi trei gropi comunee (vocea îţi e gâtuită din nou de emoţie pentru câteva momente, îţi apar prompt lacrimile de rigoare în ochi)
(Reportera: „Astfel de, e greu de vorbit despre astfel de momente din istorie şi vă văd din nou cu lacrimi în ochi domnule preşedintee, despre astfel de momente“)
Da, că facem prea puţin pentru amărâţii ăstia, e prea puţin… prea puţin.
(Reportera: „Despre a“)
Şi când aud sau văd tot soiul de, eu le spun ticăloşi, ştii, „ă Băsescu a găsit o chichiţă, Băsescu vrea să se facă preşedintele Moldovei“. Ăă, nu, este un lucru pe care trebuie să îl facem. Şi vă mai spun un motiv pentru care trebuie să îl facem: Suntem singurul stat care n-a eliminat efectele pactului Ribentropp-Molotov. Suntem singurul popor care stă plecat încă de teama lui Stalin şi a lui Hitler, care au ordonat miniştrilor de externe Ribentropp şi Molotov să semneze acel pact prin care am predat Basarabia la cheie, fără să tragem uun glonţ. Da, singurii suntem, balticii care au fost incorporaţi în baza acelui act ticălos, au fost încorporaţi în Uniunea e ăm Sovietică, astăzi sunt în NATO şi în Uniunea Europeană; Polonia care a fost ruptă în două, parte din ea încorporată în Uniunea Sovietică, parte din ea acaparată de Germania, este astăzi stat NATO şi UE iar poporul român zice „bă, nu m-o costa prea mult unirea asta?“.
(Reportera: „Despre momente“)
E o chestie de demnitate! Românii nu-şi vor redobândi demnitatea până când nu ne unim cu Moldova!“
Comentariul meu:
Marinerule, ai fost comandant de vas, eşti fiu de ofiţer şi presupun că ai făcut armata. Îndrăznesc să afirm că orice bărbat întreg la minte care a făcut armata sesizează ridicolul afirmaţiilor referitoare la aşa-zisul masacru rezultat în urma ambuscadei de pe dealul de lângă localitatea Ţiganca. Când o armată bine instruită pleacă la defilare e una, când pleacă la război, e alta. Doar un idiot (nu e cazul dumitale) sau un demagog ordinar care promovează un naţionalism extrem de primitiv poate afirma că în timpul războiului prinderea într-o ambuscadă şi decimarea unei formaţiuni militare de către inamic ar fi o ticăloşie care ar putea fi reproşată acestuia. Dacă o formaţiune militară cade într-o ambuscadă, vina nu o poartă inamicul, ci conducerea trupelor proprii care a trimis pe front soldaţi neinstruiţi şi nu a respectat reguli elementare de ştiinţa războiului. Pe de altă parte, din relatarea dumitale nu reiese deloc câţi soldaţi români au pierit în ambuscada respectivă. A fost vorba despre o grupă (10 soldaţi), o companie (100 de soldaţi) sau un batalion (500 de soldaţi)? Dacă a fost vorba despre mai mult decât o companie, consider că cel puţin un ofiţer superior al bravei armate române ar fi trebuit să fie fost acuzat de trădare prin incompetenţă şi judecat de curtea marţială. Mai mult de un batalion nu cred că putea fi prins într-o ambuscadă de trupe inamice aflate dincolo de creasta dealului decât dacă militarii români răpuşi acolo au fost conduşi de imbecili. Încercuirea unei mari unităţi e altceva decât o ambuscadă. Marinerule, sunt convins că îţi este cunoscut faptul că întâmplarea la care te-ai referit, dacă este reală, devine nesemnificativă prin raportare la dezastrul suferit de armata română la Cotul Donului şi în Stepa Calmucă. De ce nu te referi la zecile de mii de soldaţi români care au fost măcelăriţi acolo, în total 150.000 de morţi?! Îţi dai seama că ar fi hilar să acuzi armata sovietică (nu rusă!) de ticăloşie pentru că a îndrăznit să decimeze în adâncimea teritoriului propriu diviziile slab echipate ale armatei române plecate să stârpească bolşevismul alături de brava armată germană, al cărei scop propriu-zis era cucerirea de spaţiu vital în est?
Marinerule, relatarea dumitale referitoare la masacrul de la aşa-zisa Pădure Albă e mincinoasă. Că ai minţit cu neruşinare referitor la modul cum s-au desfăşurat evenimentele nu mă mir. Dacă ai putut să-i dedici în tinereţe mamei dumitale complet sănătoase o poezie în care îi plângeai moartea şi dacă nu te-ai jenat să te mândreşti cu această realizare în cadrul unei emisiuni televizate la care participai în calitate de preşedinte al României, te cred în stare să spui senin orice gogomănie, dacă ai impresia că îţi aduce vreun folos. Mă nedumereşte însă faptul că ai schimbat denumirea locului în care a fost comis masacrul – ai folosit de două ori sintagma „Pădurea albă“ dar eu ştiam că un masacru a cărui descriere conţine informaţii parţial asemănătoare cu aşa-zisele informaţii prezentate de dumneata a fost comis la Fântâna Albă. Nu mi-e deloc clar dacă ai greşit denumirea sau dacă ai folosit intenţionat o denumire greşită în ideea că nu este exclus ca vreun curios, care a vizionat interviul şi care nu ia drept literă de evanghelie spusele dumitale, ar putea da o căutare pe internet cu noţiunea „Masacrul de la Pădurea Albă“. Înclin să cred că a doua variantă este mai probabilă, că ai folosit în mod intenţionat o denumire greşită, pentru că un curios care ar sesiza deosebirea esenţială dintre varianta dumitale şi cea oferită de wikipedia ar fi mai puţin revoltat în cazul în care denumirile nu corespund. Plecând de la premisa greşită că nu puteai avea niciun interes să falsifici denumirea locului masacrului, se poate trage concluzia greşită că a fost neintenţionată şi relatarea eronată referitoare la masacrul propriu-zis.
Marinerule, raportând afirmaţiile dumitale la articolul din wikipedia nu prea poate fi contestată afirmaţia că în masacrul respectiv ar fi fost ucişi trei mii de civili. Există însă o diferenţă esenţială în ceea ce priveşte datele referitoare la responsabilitatea pentru pregătirea şi declanşarea masacrului.
Conform spuselor dumitale: „locuitorii… au cerut săă fie lăsaţi să meargă în România. Armata rusă şi NKVD-ul a spus „da, încolonaţi-vă“, s-au încolonat, i-a chemat cum ar fi astăzi la ora şapte… i-au adunat pe toţi la Pădurea Albă şi i-au mitraliat – NKVD-ul i-a mitraliat.“
Conform wikipedia: „La începutul anului 1941, NKVD a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniței în România. Drept urmare.. un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului…, purtând în față un steag alb și însemne religioase (icoane, prapuri și cruci din cetină), a format o coloană pașnică de peste 3.000 de persoane, și s-a îndreptat spre noua graniță sovieto-română. În poiana Varnița, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. După ce coloana a ignorat somația, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i.“
Marinerule, înainte de a comenta deosebirile esenţiale dintre varianta dumitale şi varianta din wikipedia şi de a-mi spune părerea proprie referitoare la dedesubturile masacrului de la Fântâna Albă, consider necesar să fac o precizare. Astăzi e firesc ca orice cetăţean român să beneficieze de paşaport şi să poată ieşi oricând doreşte din ţară. Până înainte de loviluţie majoritatea covarşitoare a românilor, mai ales a celor tineri, nu aveau nicio şansă să obţină dreptul de a călători în străinătate sau de a emigra. Sute, poate mii de tineri au fost ucişi sau bătuţi măr şi băgaţi la puşcărie pentru că au încercat să părăsească ilegal România socialistă păzită de bravi grăniceri români.
Comparând relatarea dumitale cu articolul din wikipedia constat următoarele:
– „Armata rusă“ – de fapt cea sovietică – nu e mentionată decât de dumneata.
– dumneata afirmi că românii care fuseseră masacraţi au cerut voie să părăsească Uniunea Sovietică, că armata rusă şi NKVD-ul le-au dat permisiunea verbală de a se încolona, că i-au adunat pe toţi la locul masacrului şi apoi i-au mitraliat – se subînţelege că fără nicio somaţie.
– conform wikipedia românii au luat decizia de a se încolona în baza unui zvon lansat de NKVD. Şe ştie azi, dar şi se ştia şi în România anului 1940, că în anii care au urmat imediat după revoluţia socialistă din anul 1917 în URSS a funcţionat un regim de teroare ateistă, că mii de preoţi şi zeci de mii de credincioşi ortodocşi ruşi au fost exterminaţi pentru că au îndrăznit să îşi mărturisească credinţa. Cu toate acestea un grup de peste trei mii de români pornesc încolonaţi cu intenţia de a trece frontiera purtând în față un steag alb și însemne religioase (icoane, prapuri și cruci din cetină) şi ignoră somaţia grănicerilor sovietici de a se opri.
Marinerule, hai să facem un exerciţiu de imaginaţie şi să ne întrebăm ce s-ar fi întâmplat în România anului 1987 cu un grup de câteva zeci de de români care ar fi îndrăznit să se apropie de frontiera cu Iugoslavia cu intenţia de a o trece ilegal, dacă nu s-ar fi supus somaţiei grănicerilor de a se opri.
Incontestabil masacrul de la Fântâna Albă trebuie menţionat în cărţile de istorie, dar trebuie menţionat şi masacrul făcut de armata română la Odessa, soldat cu mult mai multe victime şi în ambele cazuri trebuie prezentat şi contextul în care au fost comise aceste masacre. https://ro.wikipedia.org/wiki/Masacrul_de_la_Odesa
Marinerule, de „Săptămâna roşie“ a lui Paul Goma ai auzit? Goma vorbea despre tensiuni etnice majore între români şi evrei în Basarabia. În Bucovina situaţia era şi mai complexă, existau tensiuni etnice între români şi evrei, între români şi ucrainieni, între ucrainieni şi evrei; ruşi nu prea existau în Bucovina.
Cred că ţi-e clar că NKVD-ul nu era format doar din ruşi, gurile rele spun că erau mulţi evrei printre NKVD-işti. Ce zici de ipoteza că zvonul menţionat în wikipedia nu a fost pus în circulaţie în urma unui ordin venit de la Moscova, de la Stalin, ci ca iniţiativă a unor etnici ucrainieni sau evrei din zonă care aveau interesul ca românii să dispară de acolo?
Marinerule, e lăudabil faptul că afirmi că vrei să faci ceva pentru „amărâţii ăştia“, e scandalos însă faptul că vreme de 10 ani cât ai fost preşedintele României nu ai făcut NIMIC pentru a cinsti memoria celor 150.000 – O SUTĂ CINCIZECI DE MII de soldaţi români sacrificaţi la Cotul Donului şi în Stepa Calmucă. Demagogule ordinar, ticălosule, sacrificiul pe care au fost siliţi să-l facă amărâţii ăştia nu merită să fie comemorat?!
Am ajuns la concluzia fermă că acest sacrificiu este ignorat de conducătorii României de trei sferturi de secol din două motive complementare:
- O eventuală comemorare oficială a victimelor războiului de agresiune împotriva URSS ar sfida dogma eminescoidă că românii sunt un popor paşnic, că nu au dus niciodată războaie de cucerire ci şi-au apărat doar cu fermitate glia.
- Aparent prin actul de la 23 august 1944 şi în urma Conferinţei de la Yalta, România a intrat pentru aproape o jumătate de secol în sfera de influenţă a URSS. În realitate puterea a fost acaparată însă de reprezentanţi ai mafiei cominterniste, care, cel târziu după înfiinţarea Israelului, aliat de nădejde al puterilor occidentale, au jucat la două capete, pregătind terenul pentru transformarea României în vasal docil al Imperiului Occidental. Piticul înfumurat de la Scorniceşti a fost o marionetă a păpuşarilor care, promovând de la începutul anilor ’60 un naţionalism găunos şi rusofobia într-un stat care era formal membru al Pactului de la Varşovia, au pregătit aruncarea României în ghearele imperialismului occidental. Prin loviluţia moşită de oculta mondială a fost legitimat sistemul represiv care s-a impus la putere în urma loviturii de stat din 23 august 1944 orchestrate de acceaşi ocultă. După loviluţie reprezentanţii sistemului, printre care te numeri şi dumneata, marinerule, alături de Ion Iliescu, Silviu Brucan (Saul Bruckner), Petre Roman (odrasla cominterniştilor Ernő Neulander şi Hortensia Vallejo), Vladimir Tismăneanu (odrasla cominterniştilor Leonid Tisminețki şi Hermina Marcusohn) au decis ca România să devină membră a structurilor euro-atlantice. Consider că nu e deloc lipsit de importanţă următorul „amănunt“ din biografia fostului ilegalist Silviu Brucan: „După revolta muncitorilor din Brașov (14-15 noiembrie 1987), a făcut declarații critice la politica conducerii de partid și de stat, transmise de postul BBC și agenția de presă UPI. A fost anchetat și i s-a impus domiciliu forțat. Totuși, la intervenția ambasadei americane, și cu ajutorul șefului Securităţii la acea vreme, Iulian Vlad, i s-a permis să plece pentru șase luni în Statele Unite, unde s-a întâlnit cu funcționari ai Departamentului de Stat, Biroul pentru Europa de Est, și cu fostul ambasador al URSS la Washington, Anatoli Dobrinin, care i-a facilitat o întâlnire cu Mihail Gorbaciov. https://ro.wikipedia.org/wiki/Silviu_Brucan
Deşi România socialistă era în anul 1988 formal membră în Pactul de la Varşovia, pentru a pune la cale loviluţia, Brucan a făcut mai întâi o vizită de lucru temeinică în SUA. Ritmul alert în care s-au desfăşurat aşa-zisele revoluţii în statele fostului Pact de la Varşovia, modul spectaculos în care s-a destrămat puţin mai târziu Uniunea Sovietică şi extinderea rapidă a UE şi a NATO nu pot fi explicate doar prin dorinţa de libertate a cetăţenilor din fostele ţări socialiste. Este incontestabil faptul că oculta occidentală a coordonat şi susţinut ferm aceste schimbări. Propagandiştii imperialismului occidental pretind însă că doar cetăţeni slabi la minte cu mentalitate totalitară şi nostalgii socialiste pot crede teoriile conspiraţioniste şi susţin teza marxistă că doar masele fac istoria.
Marinerule demagog şi ticălos, dumneata mă jigneşti pe mine, familia mea şi milioane de alţi români prin afirmaţia că „Românii nu-şi vor redobândi demnitatea până când nu ne unim cu Moldova!“, prin insinuarea perfidă că poporul român nu ar fi vărsat destul sânge în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi prin gogomănia că doar o laşitate iraţională (teama de Stalin şi Hitler) ar împiedica unirea României cu republica Moldova.
Marinerule demagog şi ticălos, deinformezi cu nesimţire când afirmi că Polonia ar fi înlăturat consecinţele Pactului Ribentropp-Molotov. Sunt ferm convins că nu eşti atât de prost încât să nu ştii că frontierele statelor europene stabilite după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial au fost consfinţite prin Tratatul de la Helsinki. Sunt de asemenea convins că nu eşti atât de prost încât să nu ştii că frontierele de azi ale Poloniei nu sunt deloc identice cu frontierele Poloniei interbelice. O parte considerabilă din teritoriul Poloniei interbelice aparţine azi Ucrainei şi Bielorusiei. Germania lui Hitler (e o culme a retoricii propagandistice afirmaţia că românii s-ar teme azi de Hitler!) a trebuit să cedeze o suprafaţă considerabilă Poloniei. Un om cu o brumă de cultură generală ar trebui să ştie că actuala frontieră a fost stabilită pe aliniamentul Oder-Neisse după război. https://ro.wikipedia.org/wiki/Linia_Oder-Neisse
Bucovina de nord, ţinutul Herţa şi sudul Basarabiei aparţin astăzi Ucrainei. După logica dumitale bizară s-ar putea susţine şi că românii nu-şi vor redobândi demnitatea până când recuperăm aceste teritorii de la Ucraina!
Prin analogie la logica dumitale bizară se poate afirma însă şi în Ungaria că ungurii nu-şi vor redobândi demnitatea până când recuperează cel puţin o parte din Transilvania.
Marinerule demagog şi ticălos, care promovezi un naţionalism primitiv, republica Moldova e un stat independent care trebuie să îşi decidă singur soarta. Românii pot spera că într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat majoritatea populaţiei din republica Moldova sau ce ar rămâne din aceasta după o eventuală secesiune – de dorit paşnică – a Transnistriei şi Găgăuziei, va dori să se unească cu România. Românii raţionali şi oneşti conştientizează faptul că unirea cu republica Moldova e imposibil de realizat înainte de rezolvarea conflictului din Transnistria. Românii raţionali şi oneşti conştientizează însă şi faptul că promovarea isterică a unionismului dă apă la moară ungurilor care promovează separatismul în Transilvania.
Marinerule demagog şi ticălos, care deplângi faptul că „am predat Basarabia la cheie, fără să tragem uun glonţ“ de ce omiţi să te referi la faptul că ulterior am consumat la est de Nistru sute de tone de muniţie, trăgând milioane de gloanţe şi sute de mii de obuze care au făcut una cu pământul numeroase loacalităţi şi au ucis sau mutilat zeci de mii de civili? Oamenii respectivi au avut ghinion, ar spune probabil urmaşul dumitale la Cotroceni. Dumneata îi consideri probabil victime colaterale, conform limbajului politic corect care justifică şi atrocităţile comise de partenerii strategici ai României de azi prin bombardamentele atomice din Japonia dar şi prin bombardamentele convenţionale care au făcut peste o jumătate de milion de victime în Germania şi câteva mii de victime în România, majoritatea în Bucureşti. Marinerule, în anul 2002, pe vremea când erai primarul capitalei, a fost ridicat în parcul Cişmigiu, în buricul târgului, un monument în memoria bravilor aviatori americani care au căzut la datorie bombardând şi obiective civile – din altruism, pentru a ajuta la eliberarea României de sub jugul fascist. Probabil că ulterior, când ai fost timp de zece ani preşedintele ţării, nu te-ai străduit să propui construirea în Rusia a unui monument în memoria celor 150.000 de soldaţi români care au pierit la Cotul Donului şi în Stepa Calmucă pentru că aştepţi ca ruşii să le ridice ei un monument ca recunoştinţă pentru că au încercat să salveze Rusia de bolşevism. Probabil că ţi se pare neesenţial „amănuntul“ că, în spiritul viziunii expuse de Adolf Hitler în „Mein Kampf“, marele aliat din cruciada anticomunistă preconiza să instaureze un regim aspru de apartheit în teritoriile locuite de slavii care erau consideraţi rasă inferioară.
Marinerule, de ce omiţi faptul că în anul 1940 „am predat la cheie“ Ungariei o parte considerabilă din Transilvania? De ce omiţi faptul că tot atunci „am predat la cheie“ Bulgariei Cadrilaterul, pe care România îl luase cu japca în anul 1913. Bulgarii nu au tras nici ei atunci niciun foc de armă, pentru că erau conştienţi că nu pot opune rezistenţă. Grosul trupelor bulgare era angrenat în lupte cu grecii şi sârbii iar România şi Turcia au profitat de situaţie pentru a anexa teritorii de la statul vecin. Anexarea Cadrilaterului în anul 1913 de către România nu poate fi justificată ca eliberare a unui teritoriu românesc – acesta era locuit în majoritate covârşitoare de bulgari. Bulgarii şi-au luat revanşa în timpul Primului Război Mondial învingând zdobitor (ajutaţi de trupe germane) brava armată română şi ocupând Bucureştiul. Prin Pacea de la Buftea-Bucureşti România a retrocedat Bulgariei Cadrilaterul (Dobrogea de Sud) dar şi o parte din Dobrogea de Nord (pe care România o primise de la Rusia în anul 1878 în schimbul teritoriului (cu suprafaţă mai mică) deţinut de România la vremea respectivă la est de Prut (judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail). Propaganda naţionalistă extremistă încearcă să ascundă faptul că Turcia a cedat de fapt Rusiei Dobrogea de Nord prin Pacea de la San Stefano şi că schimbul teritorial a fost parafat prin Tratatul de la Berlin. E demn de menţionat şi faptul că în urma Războiului Crimeii, Rusia a fost obligată să cedeze judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail Moldovei, deşi în anul 1812, când Turcia a cedat Rusiei întregul teritoriu cuprins între Prut şi Nistru, Bugeacul – treimea sudică şi sudestică a acestui teritoriu nu aparţinuse Moldovei, vasală Turciei, ci – ca şi Dobrogea – unei provincii propriu-zise a Turciei – Eyaletul (paşalâcul ) de la Silistra. În momentul în care a fost făcut acest schimb de teritorii, românii nu erau deloc majoritari în niciunul din ele şi nici nu fuseseră vreodată anterior. Faptul că în 1856 prin Tratatul de la Paris, Franţa şi Anglia au obligat Rusia să cedeze cele trei judeţe Moldovei, deşi făcuseră parte până în 1812, timp de peste trei secole, din Bugeacul care fusese parte integrantă a Turciei, confirmă faptul că deja de la Revoluţia din 1848 oculta Occidentală a atribuit Moldovei şi Ţării Româneşti şi ulterior României rolul de „duşman istoric“ al Rusiei.
E evident că acest schimb de teritorii parafat în cadrul Congresului de la Berlin – mediat de puterile occidentale – a fost în avantajul României şi în dezavantajul Rusiei, dar propaganda rusofobă din România a susţinut cu fermitate contrariul. Prin acest schimb de teritorii, România a cedat o suprafaţă de 9.642 km2, primind o suprafață de 15.570 km2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Cahul,_Bolgrad_%C8%99i_Ismail Românei i-a fost cedată întreaga deltă a Dunării şi astfel controlul deplin asupra principalului braţ navigabil – Sulina. Mai important este însă faptul că înaintarea Rusiei spre Constantinopol a fost barată la nord de delta Dunării, pe braţul Chilia. Este evident faptul că Rusia ar fi preferat să păstreze Dobrogea de Nord şi să ofere României pentru judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail un teritoriu cu suprafaţă echivalentă situat în nordul teritoriului dintre Prut şi Nistru, care făcuse parte din principatul Moldova în 1812 şi în care românii erau populaţia majoritară, în vecinătatea frontierei cu imperiul Austro-Ungar. Din antichitate, fără excepţie, toate imperiile care au existat în zona Mării Negre s-au străduit să controleze teritoriul situat de-a lungul litoralului acesteia.
Intelectuali marcanţi de dreapta din România interbelică, care ar fi aberant să fie acuzaţi de rusofilie, au evidenţiat faptul că oculta occidentală a considerat dintotdeauna România un dominion care avea şi rolul major de a contracara tendinţele expansioniste ale Rusiei îndreptate împotriva imperiului Otoman:
„Istoria statului român modern este istoria vrajbei dintre ursitoarele lui: banul occidental şi naționalismul român.
Banul occidental şi-a descoperit aici la gurile Dunării interese mari şi precise:
– interese politice: să împiedece înaintarea Rusiei către Constantinopole;
– interese comerciale:.. – interese economice:… – interese financiare:…“
În realitate însă, România nu avea doar rolul de obstacol în calea înaintării Rusiei către Constantinopol, ci trebuia şi trebuie să fie pregătită şi să susţină un atac occidental împotriva Rusiei. Faptul că România a profitat de situaţie după Primul Război Mondial şi s-a unit cu Bucovina şi Basarabia, profitând de faptul că Austro-Ungaria şi Rusia se destrămaseră nu este condamnabil, deşi este cert că majoritatea populaţiei din zona fostului Bugeac nu dorea această unire şi ar fi preferat secesiunea iar în Bucovina la vremea respectivă populaţia ucraineană deţinea o pondere considerabilă, fapt care ar fi putut justifica renunţarea la o parte din această provincie în favoarea Ucrainei (conform modului în care a fost împărţit Banatul cu Iugoslavia şi Ungaria). Ţinând cont de faptul că Basarabia făcuse parte timp de peste o sută de ani din Rusia ţaristă, de faptul că România şi-a dobândit independenţa în urma Războiului Ruso-Turc, de schimbul de teritorii dintre România şi Rusia parafat prin Tratatul de la Berlin şi de faptul că România şi Rusia au fost aliate în timpul Primului Război Mondial până la Revoluţia din Octombrie (1917), numeroşi soldaţi ruşi căzând la datorie în timpul luptelor de la Mărăşeşti şi Mărăşti pentru a stopa ofensiva armatelor germane şi austro-ungare în Moldova, nu se poate afirma că URSS nu ar fi avut niciun motiv obiectiv să aspire la redobândirea Basarabiei şi că ultimatumul dat României în anul 1940 în baza pactului Ribentropp-Molotov ar fi doar dovada rapacităţii ruşilor.
Propaganda rusofobă încearcă să abată atenţia de la faptul că deşi URSS nu a recunoscut în perioada interbelică unirea Basarabiei cu România, cunoscând intenţiile expansioniste ale Germaniei, întrucât Hitler formulase în „Mein Kampf“ obiectivul startegic de a cuceri spaţiu vital în estul Europei, explicit şi în Rusia, slavii fiind consideraţi rasă inferioară, a fost de acord să negocieze cu România în anul 1935 semnarea unui tratat de asistenţă mutuală. Negocierile au fost purtate de miniştrii de externe Nicolae Titulescu şi Maxim Litvinov până în vara anului 1936 când Titulescu a fost demis din funcţie, deşi prin semnarea acestui pact URSS ar fi recunoscut cel puţin implicit apartenenţa Basarabiei la România.
„Titulescu afirma că dacă tratatul de asistenţă mutuală dintre România şi Uniunea Sovietică s-ar fi semnat ar fi fost împiedicată declanşarea celui de-al doilea război mondial la 1 septembrie 1939.“http://www.umk.ro/images/documente/publicatii/Buletin17/24_nicolae_titulescu.pdf
Există argumente serioase în favoarea tezei că oculta occidentală a dorit ca Germania să atace Uniunea Sovietică:
- „Tratatul de la Versailles stipula și că forțele militare aliate urmează să se retragă din Renania în 1935; ele s-au retras mai devreme, în 1930. Delegația britanică prezentă la Conferința de la Haga privind despăgubirile de război germane din 1929… a propus ca despăgubirile plătite de Germania să fie reduse“
- Deşi Tratatul de la Versailles interzicea Germaniei să remilitarizeze Renania, încălcarea acestei prevederi urmând „să fie „privită ca act ostil… cu intenția de a perturba pacea lumii”“, Marea Britanie a încurajat Germania să încalce această prevedere iar Franţa nu a intervenit când trupele germane s-au instalat în zona demilitarizată. https://ro.wikipedia.org/wiki/Remilitarizarea_Renaniei
- Demiterea lui Titulescu şi implicit renunţarea de către România la opţiunea semnării unui pact de asistenţă mutuală cu URSS.
- Deşi Franţa garantase integritatea teritorială a Cehoslovaciei prin tratatul de asistenţă mutuală încheiat cu aceasta în anul 1935, în anul 1938 a acceptat prin Acordul de la München împreună cu Marea Britanie ca Germania să anexeze Regiunea Sudetă, avertizând Cehoslovacia că dacă se va opune militar anexării, nu va fi sprijinită.
- După anexarea Regiunii Sudete, trupele naziste au ocupat printr-un atac fulger în zilele de 15-16 martie 1939 restul Cehiei iar Slovacia a devenit stat satelit al Germaniei. Nici de această dată Franţa şi Marea Britanie nu au declarat război Germaniei. Ocupând fără luptă Cehia, potenţialul militar al Germaniei a crescut în mod semnificativ prin dobândirea controlului deplin asupra industriei acestei ţări.
- În data de 23 martie 1939 a fost ratificarea tratatul economic româno-german care asigura Germaniei accesul la petrolul românesc şi foarte probabil şansa de a ataca URSS tranzitând teritoriul României cu acordul acesteia.
În primăvara anului 1939, în condiţiile în care Cehia era ocupată, Slovacia şi Ungaria erau evident progermane, doar România şi Polonia mai constituiau obstacole în calea invaziei germane în URSS. Germania avea pretenţii teritoriale faţă de Polonia şi era puţin probabil că Polonia ar putea fi de acord să accepte tranzitul armatelor germane. URSS nu putea fi însă deloc sigură că România nu va permite trupelor germane să o tranziteze în drum spre est. Uniunea Sovietică ştia că mulţi politicieni proeminenţi români erau progermani, că mii de legionari aşteptau nerăbdători să participe la cruciada contra comunismului şi că datorită revizionismului maghiar, România era uşor şantajabilă de către Germania, care îi putea cere nu doar dreptul de a-i tranzita teritoriul ci şi sprijin militar:
„răspunsul categoric dat de Litvinov la cererea din 1937 a lui Victor Antonescu, succesorul lui Titulescu, prin care se solicita recunoaşterea de către Uniunea Sovietică a unirii Basarabiei cu Românian (a fost): „Nu vă vom recunoaşte Basarabia niciodată, dar nu vă vom plictisi cu ea. Dacă însă veţi face vreodată politica germană, v-o luăm imediat.“… declaraţia lui Litvinov făcută lui Titulescu la Talloires tot în anul 1937: „Vrem ca potenţialul pe care îl reprezintă Basarabia să devină rus şi nu german. De aceea ţin să vă comunic că vom încerca să reluăm Basarabia prin toate mijloacele juridice şi militare care ne vor fi posibile”“ http://www.umk.ro/images/documente/publicatii/Buletin17/24_nicolae_titulescu.pdf
Ţinând cont de cele arătate anterior, este evident faptul că URSS avea interesul să negocieze cu Germania Pactul Ribentropp-Molotov din următoarele motive:
- URSS încheiase în anul 1935 cu Franţa un pact de asistenţă mutuală, similar pactului de asistenţă mutuală dintre Franţa şi Cehoslovacia. Ţinând cont de faptul că Franţa încălcase flagrant prevederile pactului cu Cehoslovacia, era de aşteptat ca Franţa să nu declare război Germaniei în cazul în care URSS fi fost atacată de pe teritoriul României cu acordul guvernului de la Bucureşti.
- Tratatul economic româno-german din 23 martie 1939 reprezenta pentru URSS dovada certă că România a intrat în sfera de influenţă germană şi că este de aşteptat ca România să permită armatelor germane tranzitarea ţării pentru a ataca URSS. „ministrul român de Externe, aflat în vizită oficială la Berlin, asista la parada militară prilejuită de a 50-a aniversare a lui Hitler şi, fiind întrebat cum îi place, în special defilarea tancurilor, ar fi răspuns: „Parada e foarte impresionantă , dar ce s-ar face tancurile fără petrolul românilor?”… La Moscova, Tratatul economic româno-german a stârnit nemulţumire şi suspiciune. La 29 martie 1939, M.M. Litvinov, comisarul pentru Afaceri Străine al U.R.S.S. i-a declarat lui Nicolae Dianu, ministru (plenipotenţiar al) României la Moscova, că prin respectivul tratat „s-ar putea ca pericolul unei agresiuni fasciste să se apropie de frontiera sovietică şi, dând sigure informaţiile sale privind existenţa unor clauze secrete care ar fi prevăzut asigurarea integrităţii graniţelor României de către Germania, a întrebat: „Cu ce preţ?“. https://www.spiruharet.ro/facultati/riif/orar/6954c1a04578fac9a54b8cebabfbb51d.pdf
- Pentru a-l determina pe Hitler să nu declanşeze asupra URSS un atac imediat prin România, Germania trebuia convinsă că poate să-şi rezolve cu susţinerea URSS diferendul teritorial cu Polonia. Cunoscând caracterul duplicitar al politicienilor români, care hotărâseră să accepte să susţină economic maşinăria de război germană, dar ar fi dorit să rămână în relaţii amicale cu aliaţii tradiţionali (Franţa şi Marea Britanie), conducerea URSS putea presupune că România nu doreşte ca o eventuală invazie germană a Poloniei şi un eventual război în vestul Europei generat de aceasta invazie să fie purtat cu petrol românesc. Se putea presupune că în viziunea României era acceptabil doar ca petrolul românesc să susţină invadarea URSS. Dând Germaniei şansa de a cumpăra cantităţi impresionante de petrol caucazian şi propunând împărţirea Poloniei, URSS îi oferea lui Hitler, care era nerăbdător să declanşeze războiul mondial, posibilitatea de a cuceri mai întâi fără efort militar considerabil teritoriul pe care îl revendica în Polonia şi de a se război cu Franţa, care umilise Germania prin tratatul de la Versailes. Promisiunea neutralităţii URSS în cazul în care Franţa şi Marea Britanie ar declara război Germaniei după ce aceasta ar invada Polonia şi petrolul care putea fi cumpărat din URSS au constituit o ofertă tentantă pentru nebunul de la Berlin care îşi propusese să stăpânească teritoriul cuprins între Atlantic şi Urali. Sigur de sine, Hitler nu se temea de un război pe două fronturi dar nu era nici atât de prost încât să nu ştie că e preferabil să câştige mai întâi unul din războaie şi abia ulterior să-l declanşeze pe celălalt. Prin ratificarea Pactului Ribentropp-Molotov, URSS a evitat să fie ea prima victimă a agresiunii Germaniei naziste şi a putut anexa teritorii care urmau să întârzie viitoarea ofensivă germană spre Linia Arhanghelsk – Astrahan, care constituia în viziunea lui Hitler limita estică a spaţiului vital pe care îl visa pentru Germania. De asemenea era de aşteptat ca maşinăria de război nazistă să iasă slăbită din războiul de pe frontul de vest. Deşi Germania a ajuns practic fără pierderi la Atlantic, bombardamentele masive britanice şi apoi şi americane din anii ulteriori au cauzat pierderi enorme industriei de armament germane care nu a putut susţine la parametrii necesari războiul pe care Hitler şi aliaţii săi l-au pornit împotriva URSS.
Marinerule, ce zici de analiza mea anterioară referitoare la dedesubturile ratificării Pactului Ribentropp-Molotov? Nu-i aşa că e doar o teorie conspiraţionistă fantezistă, fără nicio bază reală care demonstrează că sunt ori plătit de ruşi ori bolnav mintal? Nu-i aşa că doar un propagandist aflat în solda Rusiei sau un idiot poate afirma că responsabilitatea morală pentru faptul că a fost încheiat Pactul Ribentropp-Molotov aparţine şi conducătorilor României şi ai aliaţilor tradiţionali ai acesteia (Franţa şi Marea Britanie)? Nu-i aşa că Titulescu a vorbit prostii când a afirmat că „dacă tratatul de asistenţă mutuală dintre România şi Uniunea Sovietică s-ar fi semnat ar fi fost împiedicată declanşarea celui de-al doilea război mondial la 1 septembrie 1939.“?
Marinerule demagog şi ticălos care promovezi consecvent rusofobia deşănţată, risc următoarea afirmaţie: Există o similitudine între riscul pe care şi l-a asumat România în preajma şi timpul celui de-al Doilea Război Mondial, acceptând rolul de vasal docil al Germaniei şi riscul pe care şi-l asumă în prezent acceptând cu entuziasm rolul de portavion nescufundabil al axei Washington-Londra-Bucureşti.
Intervenţiile militare directe şi/sau prin interpuşi (rebeli, aşa-zişi luptători pentru libertate) ale SUA şi a Marii Britanii în Iugoslavia, în Irak (în timpul celui de-al Treilea Război al Golfului), în Libia şi în Siria, care au creat haos în aceste ţări şi s-au soldat cu zeci de mii de victime, au fost cu certitudine consecinţa politicii agresive a imperialismului occidental. Sunt convins că şi războiul civil din Ucraina este în primul rând consecinţa politicii agresive a imperialismului occidental. SUA au finanţat protestele din Maidanul din Kiev în urma cărora puterea a fost dobândită de extremişti. Am impresia că forţe oculte din Occident încearcă acum să provoace şi în republica Moldova un război civil în care să fie angrenată şi România. Îngrijoritor de mulţi jurnalişti şi politicieni din România, dumneata fiind cel mai vocal dintre aceştia, promovează în ultimul timp foate agresiv rusofobia şi fac apologia unirii României cu republica Moldova, inclusiv Transnistria şi Regiunea autonomă Găgăuză, teritorii care nu au fost locuite niciodată majoritar de români.
Promovarea rusofobiei şi menţinerea României în stadiul de colonie sunt obiective majore evidente ale politicii structurilor euro-atlantice. Agitând sperietoarea rusească a fost legitimată instalarea unor baze militare americane şi a scutului antirachetă în România. Devine tot mai evident faptul că se preconizează instalarea în viitorul apropiat şi a unui sistem american de rachete ofensive cu încărcătură nucleară cu rază medie de acţiune în Europa, bineînţeles (şi) în România, că doar este membră a axei Washington-Londra-Bucureşti. Imperiul Occidental îşi consolidează sistematic potenţialul militar şi se apropie, fluturând ramura de măslin, tot mai mult de frontierele Rusiei. Cred că nu e deloc exclus ca într-un viitor nu prea îndepărtat să se declanşeze un conflict mondial datorită situaţiei explozive din Ucraina, stat în bună măsură artificial, ca şi republica Moldova, ambele apărute prin destrămarea URSS.
Marinerule demagog şi ticălos, convingerea mea fermă este că românii îşi asumă riscul major de a pieri într-un holocaust nuclear, între ai cărui autori morali te vei număra la loc de frunte şi dumneata, dacă nu vor protesta ferm împotriva existenţei bazelor militare americane în ţară şi dacă vor permite instalarea rachetelor cu încărcătură atomică în România.
*
Marinerule, foarte recent mass-media din ţară a publicat ştirea că ai postat pe facebook un mesaj referitor la rolul pe care îl poate juca România în perioada în care va deţine preşedenţia UE. Miezul mesajului este următorul:
„România poate zgâlţâi Uniunea Europeană care pare debusolată şi fără curaj în a-şi defini propriul viitor, lansând de la înălţimea Preşidenţiei Rotative a Uniunii Europene trei mari proiecte şi anume:
- Bătălia pentru rămânerea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord în Uniunea Europeană;
- Planificarea proceselor pentru ca în următorii 15 – 25 ani să se realizeze Statele Unite ale Europei;
- Planificarea finanţării şi realizării în următorii 10 – 15 ani a marii magistrale fluviale de transport Rotterdam – Rin – Main – Dunăre – Constanţa.“
Primul obiectiv este doar un slogan ridicol. Nu poţi lansa proiectul unei acţiuni care de fapt este deja în plină desfăşurare. Orice om raţional şi informat ştie că bătălia pe care pretinzi că România ar trebui să o pornească este în realitate un război de uzură care a început deja de mult timp şi se apropie de final.
Al treilea obiectiv este utopic şi din el transpar necunoaşterea realităţii sau doar demagogie pură. Canalul Main-Dunăre, construit în secolul XIX, nu a fost dimensionat pentru a a putea îndeplini condiţia de a fi parte a unei mari magistrale fluviale de transport şi în Germania ar râde şi curcile la auzul propunerii de lărgire şi adâncire a acestui canal în viitorul previzibil.
Primul si al treilea obiectiv sunt doar expresia unei demagogii politicianiste inofensive şi mă duc cu gândul la şedinţele de partid din România perioadei Ceauşescu în care activiştii de partid trâmbiţau o serie de angajamente pe care nu le lua nimeni în serios.
Ţinând cont de Brexit, de protestele Vestelor Galbene din Franţa, de realitatea politică din ţările grupului de la Vişegrad, din Austria, şi Italia – ţări ale căror guverne promovează momentan o politică aşa-zis populistă, naţionalistă, antieuropeană, e greu de crezut că „în următorii 15-25 ani“ va putea fi realizat proiectul centralist de constituire a Statelor Unite ale Europei pe care îl promovezi dumneata.
E extrem de bizar faptul că propui ca România să lanseze proiectul de planificare într-un viitor nu prea îndepărtat a proceselor care să conducă la realizarea acestui stat, câtă vreme nu a fost decisă încă de niciun for credibil eventuala constituire a acestuia şi nu a existat nicio dezbatere publică serioasă pe această temă în România şi nici în alte state membre ale UE. Din această propunere transpare viziunea dumitale paternalistă asupra politicii: „aleşii“ iau în culise deciziile importante pentru societate şi plebea este pusă în faţa faptului împlinit.
Marinerule demagog, orice om raţional şi onest este conştient că eventuala constituire (un termen cu o conotaţie propagandistică mult mai redusă decât termenul „realizare”) a Statelor Unite ale Europei, este condiţionată de faptul că statele membre vor trebui să renunţe la suveranitatea pe care formal o (mai) au în prezent. Aparatul de propagandă contestă realitatea că România se comportă şi azi ca un stat nesuveran datorită ticăloşiei majorităţii covârşitoare a politicienilor români, care aplaudă şi transpun în practică fără obiecţii directivele stabilite de oculta care dictează de fapt politica UE. De aceea sunt convins că mass-media şi (pseudo)elita culturală şi politică mediatizată din România nu vor pune sub semnul întrebării obiectivul constituirii într-un viitor apropiat a Statelor Unite ale Europei enunţat de dumneata, ci îţi vor lăuda „clarviziunea şi curajul” de a promova acest obiectiv.
*
Marinerule, o definiţie foarte succintă şi foarte exactă a politicii este următoarea: „Politica este arta de a proiecta viitorul societăţii“. Această definiţie este echivalentă cu următoarea definiţie a politologului David Easton – „Politica este atribuirea imperativă de valori pentru o societate”. În opinia sa, „sistemele politice trebuie să îndeplinească două funcţii principale:
- Trebuie să poată stabili valori pentru societate
- Trebuie să poată determina majoritatea membrilor societăţii, să recunoască drept imperativ necesare valorile respective.“
https://de.wikipedia.org/wiki/David_Easton
Noam Chomsky explică foarte clar modul în care sunt transpuse în practică pricipiile enunţate anterior: „Cei puternici au înţeles cât este de important să limiteze dreptul de liberă exprimare şi paticiparea democratică. Istoria a consemnat numeroase preocupări în această direcţie, dar ele au devenit problemă de sine stătătoare abia în secolul 20., când « masele urmau să devină rege ». S-a afirmat că această tendinţă periculoasă poate fi contracarată prin noi metode de propagandă propagate de « minorităţi inteligente… care formează conştiinţa maselor… şi care dirijează conştiinţa publică exact cum o armată dirijează corpurile soldaţilor ei ». Îl citez aici pe întemeietorul modernei industrii de relaţii publice, respectatul liberal New-Deal Edward Bernays, a cărui concepţie este la fel de răspândită printre intelectualii de marcă şi academicienii de orientare liberală de stânga ca şi la cadrele de conducere din economie.“ https://gcionoiu.beepworld.de/ro_2_act_bovarismul.htm
Nu este deloc o teorie conspiraţionistă afirmaţia că un grup restrâns de persoane decide adesea, FĂRĂ a ţine cont de părererile şi convingerile pe care le au la un moment dat majoritatea membrilor societăţii, care sunt noile convingeri pe care trebuie să şi le însuşească societatea. Sistemul de propagandă, care promovează aparent dialogul civilizat şi pluralismul de opinie, promovează de fapt o reeducare agresivă şi extrem de eficientă. Într-un ritm extrem de alert foarte mulţi cetăţeni din ţări occidentale dar şi numeroşi români şi-au însuşit principiile corectitudinii politice, fiind convinşi să creadă că promovarea libertinajului sexual ar fi sinonimul promovării libertăţii, că identitatea sexuală a individului nu ar fi determinată biologic, că familia tradiţională ar fi o instituţie retrogradă, că nu ar trebui limitat deloc fluxul migraţionist din Africa şi Asia spre Europa, că intervenţiile militare ale NATO în Iugoslavia, Irak, Libia şi Siria ar fi fost necesare pentru a împiedica încălcarea drepturilor omului de către regimuri dictatoriale, că secesiunea Crimeii de Ucraina şi unirea cu Rusia ar fi fost de fapt o anexare inacceptabilă, care – la fel ca războiul civil din Donbas – ar confirma agresivitatea regimului de la Moscova, continuator al politicii agresive a imperiului ţarist şi a URSS şi că în consecinţă ţările NATO ar trebui să crească bugetul destinat „apărării“.
Marinerule, în România lui Ceauşescu a funcţionat cel mai represiv sistem dintre toate ţările foste membre în Pactul de la Varşovia. Din anii ’60, deşi formal teroarea stalinistă s-a încheiat prin eliberarea în masă a deţinuţilor politici, România a fost singura ţară din lagărul socialist în care dizidenţi autentici practic nu au existat. Extrem de puţinii dizidenţi care nu au acceptat să tacă după ce au fost bătuţi sau întemniţaţi (Paul Goma, părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa) au fost siliţi să emigreze. Cetăţeni de rând care au îndrăznit să critice prea vocal regimul sau să comită acţiuni indezirabile au fost aduşi la tăcere prin teroare (verbală sau fizică, bătăuşi fiind uneori „civili“ care îi administrau cetăţeanul indisciplinat corecţia în spaţiul public). Cunosc personal un cetăţean căruia i s-a aplicat o astfel de corecţie în anii ’70 – un preot catolic din Timişoara (etnic german) care a îndrăznit să facă cateheză în limba română, a fost bătut măr de un grup de tineri pe stradă, în apropierea bisericii catolice în care slujea din zona Pieţei Traian. După ce s-a întors plin de sânge în biserică a fost aşteptat de un bărbat îmbrăcat în palton de piele care s-a arătat mirat de faptul că fusese bătut şi l-a întrebat de ce nu a fugit, mesajul fiind foarte clar. În anul 1985 inginerul Gheorghe Ursu a murit din cauza bătăilor primite pentru „crima“ de a fi ţinut un jurnal intim în care se referea critic la realizările regimului. Spre sfârşitul anilor ’80 Securitatea a scos din joben în colaborare cu Europa Liberă, megafonul CIA, o serie de dizidenţi de carton care au avut rolul de a legitima loviluţia. Cea mai certă dovadă a faptului că Doina Cornea, Mircea Dinescu, Ana Blandiana & Co. nu au fost conştiinţe autentice ale naţiunii o constituie faptul că nu au denunţat lovitura de stat ci au contribuit la susţinerea mitului revoluţiei, care ar fi fost furată de clanul Iliescu. Faptul că aşa-zisa revoluţie nu a avut niciun alt potenţial lider care să fi fost cunoscut de cetăţeni ca alternativă la grupul reformatorilor socialismului ceauşist mediatizaţi de Europa Liberă (Iliescu, Brucan & Co.) şi că majoritatea covârşitoare a românilor aşteptaseră doar înlăturarea lui Ceauşescu, nu renunţarea la socialism, au fost trecute cu vederea de aşa-zisa elită intelectuală care a devenit peste noapte anticomunistă. Niciun reprezentant al acestei elite nu s-a arătat mirat de faptul că Europa Liberă prezentase necritic, anterior loviluţiei, ca alternativă la regimul Ceauşescu doar viziunea lui Brucan care vorbise în septembrie 1988, când a fost în Occident, despre nevoia de pluralism în cadrul partidului, afirmând însă că în România nu e necesară apariţia unui sistem pluripartid.
Marinerule, ca participant la evenimente aşa-zis revoluţionare din Timişoara în zilele de 21 şi 22 decembrie 1989, am putut concluziona foarte devreme, când scenariul sângeros al luptei împotriva teroriştilor se afla în plină desfăşurare, că scopul acestuia este să zădărnicească coagularea unei societăţi civile autentice şi să favorizeze acapararea puterii de către structuri mafiote generate de PCR şi Securitate. M-am referit la evenimentelele respective într-un capitol https://acum.tv/articol/4706/ din cartea mea „Declaraţie de război“ publicată prima dată în anul 1993 şi inclusă ulterior în volumul „Mănuşa lui Schiller“ https://gcionoiu.beepworld.de/ro_1_1manusa_.htm . După loviluţie marii intelectuali de carton, Licheleanu, Pleşu & Co., care în timpul dictaturii idioate a lui Ceauşescu s-au putut plimba în interes de serviciu prin Occident şi nu scriseseră nimic subversiv – dacă ar fi scris literatură de sertar, ar fi trebuit să îşi publice scrierile după loviluţie – au devenit peste noapte mari anticomunişti https://gcionoiu.beepworld.de/ro_2_act_demolarea.htm#paltinis . Niciunul dintre aceştia nu a denunţat lovitura de stat ci au susţinut teza mincinoasă că s-ar fi desfăşurat o revoluţie. Aceştia au ignorat faptul că sub paravanul retoricii socialiste trâmbiţate de reprezentanţii FSN, care poate fi sintetizată prin celebrul slogan „Nu ne vindem ţara!“, reprezentanţii puterii au promovat un set coerent de măsuri menite să conducă în timp record la faliment economia naţională, pentru că în haosul creat fosţii comunişti să poată acţiona ca administratori corupţi cu puteri depline ai unor întreprinderi şi instituţii aflate în proprietatea statului iar ulterior prin privatizări frauduloase reprezentanţi ai nomenclaturii, ai Securităţii şi apropiaţi ai acestora să devină noii mari capitalişti. Reprezentanţii fostei nomenclaturi şi reprezentanţii Securităţii au colaborat magistral în timpul loviluţiei şi în prima jumătate a anului 1990, până la primele aşa-zise alegeri libere, afişând unitatea de monolit a FSN şi promovând un program politic pseudosocialist. Electoratul a fost cumpărat fără a conştientiza acest fapt prin măsuri populiste criminale care au subminat economia naţională. Imediat după alegeri prim-ministrul Petre Roman a adoptat o serie de măsuri pseudoliberale care au condus la o inflaţie galopantă şi la haosul economic care a creat cadrul optim pentru declanşarea privatizărilor ilicite.
Marinerule, privind retrospectiv, e uşor de înţeles cum de a fost posibil ca reprezentanţii de vârf ai aşa-zisei elite intelectuale să facă abstracţie de faptul că ai contribuit substanţial la lichidarea ilicită a flotei comerciale a Romaniei şi să te susţină ca aşa-zis garant al occidentalizării ţării. Licheleanu, care a privatizat cu ajutorul lui Pleşu, ministru al culturii în guvernul condus de criminalul Petre Roman, editura Politică, devenită Humanitas, au fost, ca şi dumneata, doi corbi care au smuls în interes personal o halcă din avuţia naţională. Grupul pentru Dialog Social, colaborator fidel al aşa-zisei Fundaţii pentru o Societate Deschisă, promovează, ca şi dumneata, globalizarea de esenţă postmodernă. Criminalul Silviu Brucan, care a fost cu certitudine unul din principalii arhitecţi ai loviluţiei şi care ceruse în anul 1944 condamnarea la moarte a lui Iuliu Maniu, Gheorghe I. Brătianu, Corneliu Coposu, Radu Gyr şi Pamfil Şeicaru, a fost în ianuarie 1990 gazda lui Soros la GDS. http://www.ziaristionline.ro/2014/07/26/silviu-brucan-gazda-lui-george-soros-la-gds-grupul-pentru-dialog-social-in-ianuarie-1990-foto-documente-de-emanuel-parvu/
Marinerule, (pseudo)elita întelectuală mediatizată şi mass-media finanţată de oculta occidentală te-au prezentat şi încă te prezintă ca pe un politician credibil, sau – în cel mai prost caz – un rău mai mic dar necesar. Recent un editorialist de la Gândul, Marian Sultănoiu, te descria astfel „Omul are mii de noduri de defecte, dar şi o imensă calitate: devorează pesedişti la masă.“ şi susţinea că vei deveni curând prim-ministru. https://www.gandul.info/puterea-gandului/marian-sultanoiu-editorial-basescu-se-intoarce-17830876
Eu consider că este evident faptul că poţi fi considerat cel mai longeviv şi cel mai important politician activ al perioadei de tranziţie (Ion Iliescu şi Petre Roman sunt de ani buni doar fosile cu rol decorativ) şi cred că meriţi cu prisosinţă titlul de „Omul perioadei de tranziţie“. Subliniez însă că nu doar în opinia mea aşa-zisa perioadă de tranziţie poate fi considerată una din cele mai negre perioade ale istoriei României.„Mongolii, ungurii, turcii, nemţii, ruşii nu le-au făcut românilor atâta rău cât le-au făcut politicienii postdecembrişti…” http://www.formula-as.ro/2010/950/spectator-38/acad-florin-constantiniu-13235
Ianuarie 2019
Cu dispreţ,
Gheorghe Cionoiu – scriitor, adversar al fostului regim comunist, participant şi martor incomod la evenimentele sângeroase din decembrie 1989
Sursa: Justitiarul