Astfel, ”sclavii în casă” erau descriși ca avînd o viață mai bună decît cealaltă categorie, a ”sclavilor la cîmp”, în schimbul compromisului pe care îl făceau prin părăsirea plantațiilor pentru a-i sluji îndeaproape pe stăpînii lor, în case, renunțînd în acest fel la lupta împotriva sclaviei și susținînd structurile de putere ale asupritorilor albi. ”Sclavii în casă” au fost acuzați că au renunțat la mîndrie, la cultura și tradițiilor lor, devenind colaboraționiști ai asupritorilor albi doar pentru a putea să beneficieze de traiul mai bun în casa stăpînilor lor, în comparație cu condițiile foarte aspre de pe plantații.
Cu atît mai blamați erau ”sclavii în casă” de cei de pe plantații cu cît, bucurîndu-se de un trai relativ mai bun în casa stăpînilor albi, servitorii începeau să se identifice cu asupritorii lor, să se creadă mai buni decît ”sclavii la cîmp”. Încet-încet, ”sclavii în casă” se deziceau de ceilalți sclavi, participînd și ei efectiv la asuprirea populației de culoare, ajutîndu-și stăpînii albi să mențină controlul asupra ”sclavilor la cîmp” și servind interesele asupritorilor cu un zel chiar mai mare decît al acestora.
”Sclavii în casă” doreau să se integreze, cît mai mult posibil, în viața stăpînilor lor, adoptînd în acest scop obiceiurile albilor, limba și tradițiile asupritorilor. Pînă în ziua de azi, termenul de ”sclav în casă” a fost perpetuat în comunitatea persoanelor de culoare din Statele Unite, pentru a descrie un individ servil, fără coloană vertebrală, gata să renunțe la mîndrie și la ceea ce îl definește și să își pupe șefii și stăpînii în fund pentru a obține minime favoruri materiale.
Iar echivalentul modern al unui sclav în casă este spălătorul de vase care a fost pus de șefii săi să îi supervizeze pe ceilalți spălători de vase din bucătăria unui hotel sau restaurant de lux și care dă dovadă de exces de zel, făcînd viața grea colegilor săi doar pentru că, din postura de favorit al șefului, a ajuns să se creadă, la rîndul lui, șef.
Prin atitudinea lor generală, de la integrarea în UE și pînă în prezent, prin servilismul maladiv și extirparea oricărei urme de mîndrie în relația cu vesticii cei pricopsiți, în speranța că vor primi resturile de la masa celor bogați, cei mai mulți dintre români s-au dovedit a nu fi altceva decît niște sclavi în casă ai Uniunii Europene.
Sursa: Invectiva