Mulți ani în urmă, vreo 20, citeam la Sfîntul Antonie cel Mare că va veni o vreme cînd oamenii vor înnebuni, iar dacă va rămîne cineva sănătos, îl vor declara bolnav.
Încercam să-mi imaginez o lume în stil Kafka sau Salonul 6 al lui Cehov. Dar și asta a fost puțin.
Astăzi milioane de oameni stau cu gura căscată la televizor așteptînd să se dea Legea. Care lege? Legea de care depinde viața lor. Milioane de oameni tremură că iaca iaca vine legea. Ce nebunie.
De unde au apărut toți acești legiuitori și de cînd prostimea e atît de ascultătoare de lege? Niciodată lumea nu a fost condusă de oameni mai șterși, mai lipsiți de orice farmec. Parcă îi cresc la întuneric, să nu știe ce e lumina și bunătatea.
Acești oameni storc miliarde de euro ca să se adune să hotărască soarta sobelor cu lemne din casele țăranilor. Apoi dacă se cuvine sau nu ca porcul să mănînce coji de cartofi din căldarea de lîngă plită (nu se cuvine!). Apoi că scroafele nu mai pot crește pe lîngă casă.
Și cînd te gîndești că totul a început cu niște biete parade de homosexuali… Dar dacă firea omului se schimbă prin lege, se va schimba însăși firea legii.
Legile aveau rolul de a apăra integritatea omului și a lucrurilor. Dacă legea ajunge să atace însăși ordinea naturală, ea nu mai este lege, ci anti-lege. Asta se întîmplă acum în toate democrațiile: legi care distrug însăși esența și temeiul legilor.
În numele legii, ni se cere să renunțăm la lege. Iată de ce aceste îndemnuri nu mai pot fi numite legi, ele fiind porunci, porunci absurde menite să instaureze nebunia și haosul.
Poate la asta se referea Marele Antonie?
Autor: Savatie Baștovoi