Rastignirea si moartea lui Isus pe cruce, ca urmare a unui proces nedrept, este o buna ocazie de meditatie si introspectie asupra rolului pe care il avem si a responsabilitatii pe care o purtam fiecare in infaptuirea dreptatii.
Ce trebuie sa invatam fiecare din procesul lui Isus este importanta procesului drept, a fiecarui proces, a oricarui proces. “Cel ce este credincios in foarte putin si in mult este credincios; si cel ce e nedrept in foarte putin si in mult este nedrept” (Luca 16, 10).
In viata de zi cu zi fiecare dintre noi suntem la un moment dat acuzat, martor, judecator sau parte din vocea publicului.
Ca judecator, invatatura este cu atat mai necesara, pentru ca de modul in care fiecare dintre noi, judecatorii, ne indeplinim misiunea si rolul depinde pastrarea bunei oranduiri si a pacii sociale.
Nu este sentiment mai greu de purtat de oameni decat acela al nedreptatii, cu atat mai mult al judecatii nedrepte.
Citind Evanghelile, m-a izbit o fraza: “Si Caiafa era cel ce sfatuise pe iudei ca este de folos sa moara un om pentru popor” (Luca 22, 14).
Caiafa, in calitate de mare preot, era si conducatorul Sinedriului/Sanhedrinului, cel mai mare for de judecata la evrei, compus din 71 de judecatori.
Este tulburator, de aceea, sa vezi mai marele judecatorilor (echivalentul presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie de azi) justificand un proces nedrept si condamnarea unui nevinovat in numele unui bine general.
Acest gen de actiune, de a justifica raul in numele binelui, este cel mai periculos mod de a perverti minti, inimi, constiinte, iar acest lucru il vedem si azi.
Exista apoi atitudinea lui Pilat, care a vazut si stiut nedreptatea, dar “s-a spalat pe maini”, pasand responsabilitatea multimii.
Genul acesta de atitudine, de “a te spala pe maini” si intoarce capul in partea cealalta, este cea mai facila si periculoasa forma de derobare, de declinare a responsabilitatii judecatii catre multimi.
Judecata facuta de multimi este mereu una emotionala, manipulata si manipulativa, prin urmare nedreapta.
“Sa nu te iei dupa cei mai multi, ca sa faci rau; si la judecata sa nu urmezi celor mai multi, ca sa te abati de la dreptate”, spune una din regulile date de Dumnezeu lui Moise dupa iesirea din Egipt. Intelepciunea acelor cuvinte e valabila si azi, caci pericolul judecatilor populare e mereu prezent.
Anul trecut, meditand la rastignirea lui Isus, am avut prima data constiinta importantei faptului ca primul care da marturie despre judecata nedreapta a lui Isus este acest talhar, condamnat pe drept, asa cum el insusi recunoaste.
Vocea celui mai cazut dintre noi conteaza si trebuie ascultata, pentru ca ea poate revela un adevar ascuns de cei multi, care se considera buni si drepti.
Dreptul de azi isi are, fara indoiala, radacini puternice in dreptul iudaic si este fantastic, citind Biblia, sa regasesti in ea institutii, reguli, proceduri pe care le recunoastem in dreptul de azi.
De exemplu, cazul fortuit, cazul de forta majora, paza bunului pe care le-a normat Moise in urma cu peste 3200 de ani se regasesc in forma aproape identica si in Codul nostru civil de azi, din Romania.
Privind in perspectiva evolutiei dreptului peste secole, de la Moise pana azi, descoperim ca fiecare regula ramane eficienta atata vreme cat isi pastreaza fundamentul. Rupta de acest fundament, regula devine un simplu gest ritualistic, steril si gol.
Exact cum spunea Isus: “Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen, dar ati lasat partile mai grele ale Legii: judecata, mila si credinta; pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati” (Matei 23, 23).
Dreptul iudaic isi are radacinile in cel divin, in poruncile date de Dumnezeu. Importanta judecatii drepte, cu toate regulile ei – egalitate in fata legii, impartialitatea judecatorilor, dreptul la aparare –, strabate intreg Vechiul Testament.
Care mai este insa azi fundamentul regulilor? Uitati-va cu ce usurinta se bagatelizeaza azi in Romania prezumtia de nevinovatie sau dreptul la un proces echitabil.
Or, cand vorbim despre “domnia legii” (stat de drept) asta inseamna nu doar ca “legea este egala pentru toti”, dar si ca nimeni nu e nici mai presus, dar nici mai prejos de lege.
Calitatea actului de justitie, de aceea, se masoara nu atat in raport cu cei de la varful piramidei sociale, aparati de avocati de succes, ci cu cei de la baza.
Importanta acestei egalitati in fata legii si a procesului echitabil, a fiecarui proces, a fost spusa de Moise inca de peste 3200 de ani in urma.
“In vremea aceea, am dat porunca judecatorilor vostri si am zis: Sa ascultati pe fratii vostri si sa judecati drept pricina ce ar avea un om atât cu fratele lui, cit si cu cel strain. Sa nu partiniti la judecata, ci sa ascultati si pe cel mare si pe cel mic”, s-a scris la Deuteronom 1, 16-17.
Citind cele intamplate la procesul lui Isus vedem cat de usor gesturi mici pot conduce la o judecata nedreapta. Spalatul pe maini ori intorsul capului in partea cealalta, din lasitate, sau punerea in acord cu strigatul multimii, din comoditate, pot foarte usor conduce la o judecata nedreapta.
Consecintele oricarui proces nedrept se rasfrang in timp, producand efecte negative extrem de grave inclusiv asupra altora decat cei judecati si asupra societatii.
“Sa nu faceti nedreptate la judecata; sa nu cautati la fata celui sarac si de fata celui puternic sa nu te sfiesti, ci cu dreptate sa judeci pe aproapele tau”, s-a scris la Levitic 19, 15.
Sarbatoarea invierii Domnului Isus sa fie pentru fiecare dintre noi prilej de bucurie, dar si de meditatie si recunostinta pentru ceea ce a facut pentru noi. “Intru El era viata si viata era lumina oamenilor.”
Autor: Dana Gîrbovan
Sursa: Dana Gîrbovan