Potrivit dexonline.ro, rusofobia reprezinta ura fata de rusi. Am simtit-o si vazut-o de atatea ori, in atatea forme, atat pe retelele de socializare, in presa, cat si in viata de zi cu zi. Unii nu cunosc deloc cultura si istoria Rusiei, altii, probabil, habar nu au unde se afla Rusia pe harta, iar altii sunt pur si simplu produse ale culturii recente, in care a fi rusofob este la moda, este trendy, este pro Occidental.
Este un fenomen trist si ingrijorator. Promovarea unui limbaj de ura, inducerea unor temeri-cum ca rusii vin sa ne atace-la drept vorbind, asta e o poveste la fel de nastrusnica precum sunt cele care vestesc, an de an, luna de luna, Apocalipsa- sau ca rusii, prin nu stiu ce mecanisme doar de ei stiute, influenteaza totul, inclusiv schimbarea vremii. Probabil ca si ploaia care m-a prins pe mine intr-o vara a fost generata tot de rusi, la fel si intarzierea autobuzului, ca, nu-i asa, ei au tot interesul sa ne faca rau, pentru ca niciodata, spun parerologii romani, rusii nu ne-au vrut binele.
Chiar daca istoria ii contrazice, ei se tin verzi si drepti, cu sau fara mucii pe piept din dotare si arunca mereu cu noroi in tot ce vine de la Rasarit.
Nu mai departe de acum cateva ore, distribuind pe Facebook articolul meu intitulat „Pentru Romania, Kremlinul avea forta de atractie a Bizantului”, am fost contestata de un domn care, desi nu a citit nici macar un rand din ce am scris, s-a grabit sa imi spuna: „In istoriografia sovietica poate nu in cea post sovietica”. I-am atras atentia ca se afla intr-o grava eroare, pentru ca mi-am dat seama ca el comenta pe baza unor idiosincrazii, nicidecum pe baza a ceea ce scrisesem. „Nu e nevoie, titlul e expresiv, nu ma intereseaza textele propagandist si nu citesc decat documente adevarate”, a replicat acesta, mandru, probabil, ca m-a pus la punct, aratandu-mi ca locul meu nu este printre ganditorii „elitisti”, ci, undeva, intr-un colt, de unde nu ar trebui sa am curajul sa ridic vreodata capul. Chiar asa, cum am cutezat eu sa contest un om care isi formeaza o parere-sau care are deja una cand vede cuvantul „Kremlin” intr-un titlu?
Presa romaneasca, subordonata Occidentului, a prezentat, in sute si mii de randuri ideea ca Rusia vrea razboi, desi, sa fim seriosi, scutul antiracheta de la Deveselu e al NATO si antirusesc, deci… Dar, cum spunea profa mea de romana din liceu-una din ele-: „deci, fara deci”, va rog sa va uitati aici, aici, aici, aici si, desigur, aici.
Eu am semnalat aceste derapaje propagandistice la mine pe blog inca de acum cativa ani. Le puteti gasi la Uncategorized sau Vladimir Putin. Evident, am fost imediat catalogata drept „troll”. Ca de-aia nu mai pot eu! Mai amintesc doar ca am creat si grupul „Prietenii lui Vladimir Putin”. Cei interesati pot cere sa se inscrie aici.
Cei care tot „propovaduiesc” atacul Rusiei ar trebui sa stie ca, la un moment dat, roata se intoarce. Si tot ce au scris va rabufni, in sensul ca vor ajunge in lada de gunoi a istoriei. Acum nu e momentul. Cozile de topor inca sunt active. Rezultatele se vad, din pacate. Munca lor a dat roade. Roadele raului. Asa cum spunea Rabindranath Tagore, „Binele poate rezista infrangerilor. Raul, nu”, iar Jean Jacques Rousseau adauga: „Numai ratiunea ne invata sa cunoastem binele si raul”.
Dar cum sa se intample asta, cu niste oameni care si-au vadut sufletele pe cativa arginti? Niste jurnalisti si parerologi care nu sunt altceva decat niste dealeri?
Hristos spunea ca acei care scot sabia, de sabie vor pieri. Iar toti acesti Iuda sper ca isi vor primi, intr-o zi, rasplata, pentru munca lor…
Autor: Georgiana Arsene
Sursa: In prima linie