La final de 2017, un ONG ceh finanțat de George Soros și Ambasada SUA la Praga și un ONG conservator american, finanțat de adversarii ideologici și de afaceri ai lui Soros, au publicat două materiale despre România.
Unul despre „influența Kremlinului“, celălalt despre „fantomele lui Soros“ din România. De fapt, sunt două materiale despre un război româno-român, facilitat de rivalitatea finanțatorilor de mai sus, război în care marele perdant este România.
Ce ne spune raportul ONG-ului ceh European Values, „Influența Kremlinului în țările Visegrad și România“? Aflăm că, deși Rusia este privită cu suspiciune în România, țara are o strategie de răspuns nedezvoltată, spre deosebire de țările baltice, Cehia sau Polonia, guvernul a elaborat documente de strategie, însă nu le-a pus încă în practică. Republica Moldova și scutul antirachetă de la Deveselu sunt puncte de divergență, iar autorii studiului consideră că politica României față de Rusia este una a „pragmatismului rece“.
Bani pentru ONG-uri
Mai aflăm că, în timpul regimului lui Nikolai (sic) Ceaușescu, România a dus o politică independentă față URSS. Însă se arată că serviciile de informații ruse sunt active în România, pentru că serviciile românești au fost pregătite de KGB și au rămas în sfera agenturilor ruse. De unde vine această informație din raportul ONG-ului din Cehia? Dintr-un articol al agenției americane Stratfor, publicat tocmai în 2010, odată cu cazul lui Gabriel Grecu, secretar I la ambasada României la Moscova, expulzat pentru că ar fi încercat să obțină informații despre Transnistria. României i se recomandă să pompeze bani în ONG-uri. Bani pentru monitorizarea propagandei și dezinformării, bani pentru presa independentă, bani pentru ONG-uri care să conceapă ghiduri de cercetare influenței ruse, bani pentru ONG-uri care să facă studii despre propaganda rusă.
România, ca o pradă
Ce aflăm din articolul publicat de Capital Research Center, „Fantomele lui George Soros în România“? George Soros a injectat 1,6 miliarde de dolari în mai puțin de 25 de ani în Europa de Est, „în ONG-uri care, într-un fel, au umplut vidul de putere de după prăbușirea URSS“. La aceasta s-a alăturat Departamentul de Stat al SUA, „deseori mergând până la influențarea alegerilor“.
„Cred că avionul meu a fost primul avion civil care a aterizat la București“ după evenimentele din decembrie 1989, este citat Soros, într-o emisiune TV din România din 2005. Prima lui oprire – Grupul pentru Dialog Social. La mijlocul anilor 1990, bugetul fundației sale în România a ajuns la 10 milioane de dolari, destinați creării unei elite liberale tinere. „A luat tineri pufoși și naivi, le-a arătat America, le-a plătit studiile, construind cu răbdare o rețea de oameni care să-i fie recunoscători și pe care să-i folosească, atunci când le vine vremea și se fac oameni mari și cu influență“, spune Mirel Palada, citat dintr-un articol publicat în 2016. Adică o strategie de data aceasta pentru „liberalizarea țării“, în oglindă cu bursele de studii la Moscova, în primii ani ai regimului comunist, pentru crearea elitei socialiste prosovietice din România.
Teren fertil pentru interesele străine
„A încercat Soros să creeze o rețea în România pentru ca ONG-urile să transforme țara după chipul și asemănarea lui?“, se întreabă autorul. Iar răspunsul este afirmativ, pentru că „evenimentele din 1989 au creat în România mitul că protestele de stradă îndepărtează guvernele corupte“. „Asemenea cultură este teren fertil pentru viziunea lui Soros: dacă democrația nu funcționează cum trebuie (alegătorii nu votează pe cine trebuie), atunci «democrația este în criz㻓, scrie autorul, cu referire la ultimele proteste anticorupție. În cele din urmă, articolul zugrăvește România ca pe un soi de Ucraină sau Kîrgîzstan în toiul „revoluțiilor colorate“: imaginea puterii este erodată cu ajutorul presei vestice, „revoluția“ din stradă susține teme generale (democrație, anticorupție, dezvoltare) și încearcă să creeze imaginea că guvernul corupt este susținut de un stat perceput negativ (PSD este legat de Rusia pentru că se opune căsătoriei între persoane de același sex). Este limpede că, în articolul cu pricina, Liviu Dragnea nu are o imagine tocmai rea, apreciat fiind pentru legea pentru transparența financiară a ONG-urilor.
Războiul româno-român
Avem două Românii: una care poate cădea pradă Rusiei, cealaltă, o victimă a lui George Soros. O Românie este prezentată de un ONG finanțat de Fundația pentru o Societate Deschisă, a lui Soros, iar cealaltă de Capital Research Center, finanțat de rivalii în afacerile din SUA ai lui Soros – frații Koch – și alte fundații conservatoare.
Sunt două Românii prezentate în străinătate, dar cu „materialul clientului“ și cu traducerea lui. Capital Research Center îl citează pe istoricul Alex Mihai Stoenescu, site-uri și emisiuni TV din România, fiind foarte probabil că tânărul autor (absolvent de istorie la Universitatea din Alabama) a primit sprijinul unui cunoscător al limbii române. De cealaltă parte, ONG-ul ceh European Values îl citează pe fostul ministru ONG-ist Cristian Ghinea (articol din în 2015 pentru Consiliul European pentru Relații Internaționale), un raport tocmai din 2007 scris de Nicu Popescu (pentru același CERI), secțiunea în limba engleză a Ministerului de Externe, de unde este citat Bogdan Aurescu, „ministrul Bogdan (sic)“. Pe scurt, un război româno-român ce seamănă bine cu situația din politica americană de azi: anchete și dosare grele ca miză, însă lipsite de probe concrete împotriva guvernanților, o mișcare „rezist, insist, persist, enlist“ a opoziției și o administrație care dorește să „facă America măreață din nou“ prin vorbe aruncate pe Twitter.
Autor: Călin Marchievici
Sursa: Cotidianul