După căderea comunismului, în 1990, fostul Departament al Energiei Electrice și Termice din Ministerul Energiei este reorganizat în Regia Autonomă de Electricitate – Renel.
Colosul administra toate activitățile din domeniul energiei electrice: producţie, transport şi cablurile care ajungeau în casele românilor.
În 1994, Guvernul Văcăroiu înfiinţează „Fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic”. Executivul scumpeşte curentul cu 12% doar pentru întreprinderi şi firme. Banii ar fi trebuit să fie cheltuiţi pentru modernizări şi protecţia mediului.
RENEL supravieţuieşte opt ani. Înregistreză pierderi şi datorii uriaşe la bugetul de stat.
În 1998, Guvernul Radu Vasile începe reorganizarea sectorul energetic. Înfiinţează Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, pentru a ţine sub control preţurile şi a superviza privatizările din domeniul energetic. Adoptă şi programul de restructurare şi redresare financiară a RENEL.
În fapt, RENEL se desfiinţa şi se crea un holding, Conel, cu patru filiale: Hidroelectrica, Termoelectrica, Nuclearelectrica şi Electrica. Aceasta din urmă trebuia să se ocupe exclusiv cu distribuţia și furnizarea energiei electrice.
La 31 mai 2000, când se desfiinţează, CONEL acumulase datorii de aproape 300 de milioane de dolari. 274,1 mai exact. Peste 100 de milioane (108,6) erau credite acordate de Ministerul Finanțelor.
Proaspăt instalat, Guvernul Năstase decide o nouă reorganizare. Apare Compania Naţională de Electricitate S.A, în care nu intră și Electrica S.A.
Din 2002 începe privatizarea sectorului energetic
Doru Voicu, fost director privatizare Electrica S.A.: „Noi ne confruntam la vremea respectivă cu blocajul financiar din economie, care se reflecta și în activitatea tuturor companiilor desprinse din Conel și foarte mult în Electrica. Electrica era compania care colecta și acolo se închideau toate acele compensări.”
Societatea de distribuţie şi furnizare a energiei electrice este împărţită în anul 2002 în opt filiale: Transilvania Nord şi Transilvania Sud, cu sediile la Cluj, respectiv Brașov, Electrica Banat, cu sediul la Timişoara, filiala Oltenia, cu sediul la Craiova, Electrica Muntenia Nord şi Muntenia Sud cu sedii la Ploieşti, respectiv Bucureşti, filiala Dobrogea, cu sediu la Constanţa, şi Electrica Moldova, cu sediul în Bacău.
La scurt timp de la reorganizare, tot în 2002, Guvernul hotărăşte vânzarea pe bucăţi a societăţii.
Doru Voicu, fost director privatizare Electrica S.A.: „La vremea respectivă s-a optat pentru privatizarea strategică, aşa numita privatizare strategică, întrucât piaţa de capital nu oferea un confort suficient al unui succes neapărat în zona respectivă.”
Privatizarea distribuţiei de electricitate a presupus, pentru început, preluarea de către ENEL a două sucursale Electrica. Trei ani au durat formalităţile, iar în 2005 italienii plăteau 112 milioane de euro pentru 51% din acţiunile Electrica Banat şi Electrica Dobrogea.
În 2006, Enel preia pachetul majoritar de acţiuni al Electrica Muntenia Sud, vârful de lance al companiei de stat. Costul înţelegerii: 820 de milioane de lei.
Italienii plătesc 395 milioane de euro. Restul, 425 de milioane, urmau să fie investiţi. În 2012, Curtea de Conturi constată că ENEL nu şi-a respectat angajamentele în privinţa investiţiilor de modernizare a sucursalei Muntenia.
Doru Voicu, fost director privatizare Electrica: „Exista în România un mecanism prin care teoretic ar fi trebuit ca aceste investiţii să se întâmple şi anume… În afara contractului în sine de privatizare mai exista şi supravegherea din partea autorităţii de reglementare.”
Penele de curent, mai lungi după privatizare
La sfârşitul anilor 2000, Bucureştiul şi împrejurimile se confruntă cu sute de pene de curent. Situaţia ajunge inclusiv subiect de glume în serialele de comedie din acea perioadă.
La începutul lui 2010, la presiunea a 3.000 de locuitori din cartierele bucureştene Andronache şi Creangă, Senatul înfiinţează o comisie de anchetă. Audierile durează câteva luni, șefii Enel sunt chemaţi să dea explicaţii. În luna mai este definitivat raportul, care cuprinde 17 pagini.
Raportul în urma anchetei de la Senat: „(…) înainte de privatizare, durata de intervenţie era de 24 de ore. Conform contractului de abonat, după privatizare durata de intervenţie poate ajunge şi până la 72 de ore. Sunt cazuri în care se intervine la două-trei luni de la sesizare.”
Enel îşi ia o serie de angajamente, printre care înlocuirea a 500 de transformatoare, a 100 de kilometri de cabluri şi modernizarea tuturor reţelelor de joasă tensiune.
Enel promite să îmbunătăţească şi calitatea serviciului cu publicul.
Enel Muntenia Sud, în atenţia procurorilor anticorupţie
Iulie 2014. Procurorii anticorupţie reţin trei persoane într-un dosar care vizează Enel Muntenia Sud. Compania ar fi suprataxat abonaţii. La momentul reţinerii, persoanele ocupă poziţii cheie în piaţa de energie:
Sorin Dumbrăveanu, acuzat de luare de mită, este vicepreședinte al Autorității Naționale pentru Reglementare în Domeniul Energiei.
Florin Gugu, cercetat pentru dare de mită, este director reglemetare tarifare în cadrul ENEL.
Gheorghe Ciubotaru, reţinut pentru complicitate la luare de mită, este unic asociat al societăţii Electro-Alfa International, specializată în fabricarea aparatelor de distribuţie şi control a electricităţii.
Românii ar fi fost suprataxaţi la factură. Enel Muntenia Sud percepea de două ori plata „certificatelor verzi”
Potrivit DNA, Enel distribuţie Muntenia ar fi aplicat dubla taxare pentru aşa-numitele „certificate verzi”.
În 2008, statul hotăra să-i ajute financiar pe producătorii de curent din surse regenerabile. Ajutorul urma să fie recuperat de la populaţie cu ajutorul furnizorilor de energie. ANRE stabilea cât plătea populaţia pentru fiecare megawatt. În tariful general de la energia electrică erau incluse şi certificatele verzi.
În 2012, o lege adoptată de Parlament stipula că „(…) valoarea certificatelor verzi se facturează separat de tarifele/preţurile pentru energia electrică”, conform Legii 134/2012, art. 8, alin. 4.
Prin noua lege, valoarea plătită de consumator pentru certificatele verzi trebuia menţionată separat pe factura de energie.
Potrivit DNA, direcţia de reglemetare din ANRE ar fi descoperit că ENEL ar fi omis să scadă din facturi valoarea inițială a certificatelor impusă de legea veche şi, astfel, societatea ar fi încasat de două ori de la clienţi compensaţiile pentru energia verde.
Perioada de dublă facturare ar fi fost între 26 iulie şi 31 decembrie 2012.
Facturi cu 6% mai mici, potrivit interceptărilor
DNA susţine că ANRE ar fi intenţionat să impună ENEL o reducere a tarifului de furnizare a energiei electrice pentru populaţie.
Livia Săplăcan, purtător de cuvânt DNA: „Sancţiunea impusă presupunea micşorarea cu 6% a tarifelor percepute de această companie. Fapta de corupţie despre care procurorii susţin că s-ar fi produs a constat în aceea că unul dintre reprezentanţii companiei de reglementare a pretins unui reprezentant al Enel Muntenia un serviciu. În schimb, a decis să-şi exercite influenţa astfel încât să fie aplicată o sancţiune mai blândă companiei Enel Muntenia, în sensul că reducerea tarifelor să nu fie 6%, ci să fie numai 1,3%, cu posibile consecinţe, spun procurorii, la nivelul consumatorului.”
Anchetatorii spun că vicepreşedintele ANRE, Sorin Dumbrăveanu, a facilitat companiei Electro-Alfa Internaţional obţinerea mai multor contracte pentru lucrări de modernizare. Două dintre acestea s-au desfăşurat în judeţul Călăraşi şi au avut o valoare de aproape 100.000 de euro.
Electro Alfa este deținută de omul de afaceri botoşănean Gheorghe Ciubotaru. El apare într-un top din 2011 al celor mai bogaţi români, cu o avere de 13 milioane de euro.
Cu câteva săptămâni înainte de izbucnirea scandalului, în cadrul unei vizite oficiale la sediul Electro-Alfa Internaţional SRL, premierul Ponta i-a urat omului de afaceri Gheorghe Ciubotaru să aibă profit.
Victor Ponta: „Se dea Dumnezeu să faceţi profit şi să-l reinvestiţi pentru că în felul ăsta nu vă mai taxăm de la întâi iulie.”
Gheorghe Ciubotaru: „Poate mi-aş dori un mic sprijin, un mic favor şi cinstit. În sensul în care dacă vom avea blocaje cu reprezentaţii comerciali ai României din ambasadele aflate în zonele noatre de interes să ne permiteţi să vă contactăm că poate deblocăm ceva şi nu pierdem mult timp.”
Dosarul DNA a fost trimis în judecată. În iulie 2015, Tribunalul Bucureşti i-a achitat pe inculpaţi. Procurorii anticorupţie au declarat apel. Următorul termen este 26 octombrie.
În urma scandalului cu privire la dubla-facturare a certificatelor verzi, ANRE a luat decizia să reducă tarifele practicate de Enel Muntenia pentru furnizarea energiei electrice cu numai 1,3 la sută. Asta, deşi procurorii au constatat că, la nivelul ANRE, existau discuţii legate de reducerea cu 6%.
Contactat de Digi24, preşedintele Autorităţii a transmis că politica de comunicare internă şi regulamentul de integritate interzic declaraţiile publice atunci când sunt procese penale pe rol.
Directorul general al Enel România, Toni Vulpe, a refuzat un interviu filmat. În schimb, biroul de presă al companiei a transmis că „potrivit informaţiilor oficiale primite din partea ANRE, sumele colectate de furnizori ca urmare a acestei situaţii de neconcordanţă legislativă au fost deja compensate în totalitate, de către ANRE, prin ajustările realizate prin tarifele stabilite de ANRE pentru 2013 şi 2014.”
În urma scandalului, Grupul ENEL a acţionat în instanţă Autoritatea de Reglementare. Furnizorul cere anularea documentul prin care ANRE a constatat dubla taxare a facturilor.
În prezent, dintr-o factură de 100 de lei la curent, doar un sfert mai reprezintă energia propriu-zisă, restul sunt taxe, accize şi TVA, taxa de cogenerare şi certificate verzi.
Dubla taxare nu este singura problemă pe care procurorii au găsit-o la ENEL. Anchetatorii spun că S.C. ENEL SERVICII COMUNE S.A, o societate satelit a grupului, este folosită pentru a scoate din ţară sumele de bani obţinute prin capitalizarea orelor de lucru. Banii ar fi ajuns în conturile ENEL INVESTMENT HOLDING BV, societate comercială cu sediul în Amsterdam – Olanda, aflată şi ea în Grupul ENEL.
Tot prin acelaşi mecanism, banii s-ar fi întors în România sub formă de invesţii în modernizare, ca parte a anagajamentului din contractul de privatizare. Procurorii trag concluzia că banii reprezintă practic profitul realizat de ENEL MUNTENIA SUD, fără a putea fi calculați ca investiţie proprie a italienilor.
Victor Ponta, premierul României, în şedinţa de Guvern: „Consider inadmisibil ceea ce se întâmplă de ani de zile. Cred că de prin 2007 – 2008 încoace… și anume încărcarea facturilor, nerespectarea condițiilor de privatizare… apreciez efortul făcut de organele de urmărire penală, dar nu e suficient. Să prindem, să sancționăm penal 2-3-4 oameni vinovați și chiar dacă nu e în subordinea Guvernului, ci în subordinea Parlamentului, mai departe noi vom veni cu modificările legislative.”
Bucureşti, 2003. Echivalentul de azi a 89 de bani dădeau bucureştenii pe fiecare metru cub de apă rece. 12 ani mai târziu, preţul este de şase ori mai mare: 5,75 lei.
Tariful este avizat de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (ANRSC), instituţie care supervizează serviciile de distribuţie a apei în toată România.
În realitate, bucureştenii plătesc pentru fiecare metru cub de apă mult mai mult.
ANRSC: 5,75 de lei metrul cub de apă. Pe factură, bucureştenii plătesc peste 7 lei
Lucian Constantin, administrator de bloc: „Real, omul dă 7 lei pe metru. Un metru cub de apă este mai scump decât un litru de benzină. Dincolo de taxa pe valoarea adăugată avem taxe reglementate de către autoritatea publică centrală, autoritatea locală, taxe care se regăsesc în preţul final al metrului cub de apă – cel pe care îl plăteşte de fapt proprietarul, cel care foloseşte apa. Cu costuri de distribuţie. Da, cât să fie distribuţia?”
Lucian Constantin este administratorul mai multor blocuri din Capitală. În 2008, la prima factură de la Apa Nova, metrul cub de apă costa 2,69 lei.
Din februarie 2009, pentru fiecare metru cub de apă se adăugau încă 10 bani. Sumele strânse se duc, oficial, la Apa Nova, care a reabilitat, pe banii ei, staţia de epurare de la Glina şi acum cere recuperarea investiției.
După 3 ani, în 2012, taxa pentru staţia de la Glina a scăzul cu 5 bani.
Lucian Constantin, administrator de bloc: „O altă taxă ar mai fi taxa de reglementare tehnică. Contribuţie pentru apa lui Doamne-Doamne – alţi bănuţi pe care proprietarul de apartament sau titular de contract cu Apa Nova trebuie să o plătească. Avem pe de o parte alimentarea cu apă rece, deci, cea care curge pe robinetul de apă rece la chiuvetă, avem o alimentare cu apă rece pentru prepararea apei calde, adică apa care ajunge caldă pe robinetul de la apa caldă, avem un preţ pentru canalizare – canalizarea apei uzate, care de regulă este cantitate egală cu cantitatea livrată, avem canalizare apă pluvială.”
Această taxă este regăsită pe factura emisă de Apa Nova sub numele de apă pluvială şi este încasată în fiecare lună, indiferent dacă plouă sau nu. Taxa, stabilită prin contract, se calculează în funcţie de suprafaţa casei sau a blocului.
La un bloc din cartierul Tineretului, locatarii au plătit în luna august 7 lei şi 11 bani pentru un metru cub de apă.
Pentru cei 602 metri cubi de apă consumaţi locatarii au plătit 6.370 de lei. Pe lângă tariful apei – 2.790 de lei, locatarii au mai plătit: 1.470 de lei pentru apa rece folosită la prepararea apei calde, 950 de lei – canalizarea pentru apă uzată şi canalizarea de apă rece folosită pentru prepararea apei calde, 12,36 de lei taxa pentru apa de ploaie şi 1.234 de lei TVA-ul.
Potrivit ANRSC, preţul la apa potabilă este influenţat de configuraţia geografică a sistemului, cantitatea de apă potabilă livrată către consumatori, specificitatea surselor de apă şi tehnologiile speciale de tratare a apei. Astfel, în Bucureşti un metru cub de apă costă 5,75 de lei, în timp ce în Târgu Jiu preţul scade până la 3 lei.
Apa Nova, singurul furnizor de apă în Capitală
Înainte de 1990, furnizarea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare către Bucureşti era prestată de către Întreprinderea Canal – Apă Bucureşti (ICAB).
În anul 1990, ICAB a fost reorganizată şi transformată în Regia Generală de Apă Bucureşti (RGAB), persoană juridică distinctă aflată sub controlul municipalităţii. În perioada 1990 – 2000 de sistemul de apă şi de canalizare s-a ocupat RGAB.
În 2000, Consiliul General al Municipiului Bucureşti a decis concesionarea acestui serviciu, pentru o perioadă de 25 de ani, către Apa Nova SA.
La acel moment, Costin Berevoianu era directorul Regiei de Apă a Municipiului Bucureşti. RGAB a fost desfiinţată, la scurt timp după încheierea contracului dintre Municipalitate şi Apa Nova.
De atunci şi până în prezent, Apa Nova este singurul furnizor de apă potabilă în Capitală. Societate cu capital franţuzesc, a fost înregistrată pe teritoriul României în 1999 şi este membră a Grupului VEOLIA Franţa. În ultimii 12 ani, a majorat preţul metrului cub de apă în 28 de rânduri.
Managerii de la Apa Nova, audiaţi la DNA. Potrivit procurorilor, compania dădea mită pentru a-şi putea majora tarifele
La jumătatea lui septembrie 2015, mai mulţi directori de la Apa Nova au ajuns în faţa procurorilor DNA Ploieşti. Au fost audiaţi, ca martori, în dosarul de trafic de influenţă, în care este vizată compania.
Reporter Digi24: Cum mergeau lucrurile la Apa Nova?
Mihai Savin, director achiziţii Apa Nova: Bine, foarte bine la Apa Nova.
Mihai Savin este director de achiziţii la Apa Nova. Împreună cu alţi trei colegi, Irina Munteanu – director financiar, Mădălin Mihailovici – director de operaţiuni şi Giovana Soare – director adjunct, a fost citat la DNA în calitate de martor, într-un dosar de corupţie.
Procurorii spun că, între 2008 şi 2015, Ovidiu Semenescu – reprezentant neoficial în România al intereselor grupului VEOLIA Franţa, Vlad Moisescu – fost trezorier al PNL, şi Costin Berevoianu – fost şef al Regiei de Apa-Canal a Capitalei, şi-ar fi folosit influenţa pe care o aveau la reprezentanţii unor instituţii publice în beneficiul unor societăţi din Grupul de firme VEOLIA.
În schimbul influenţei, ar fi primit mai multe contracte fictive de la o companie din grupul Veolia. Cele mai importante legături ale celor trei ar fi fost, spun procurorii, în consiliul local al Municipiului Bucureşti.
Livia Săplăcan, purtător de cuvânt DNA: „Traficul de influenţă presupus care se investighează a constat în aceea că deciziile la nivelul consiliilor locale ar fi fost influenţate de aceste persoane în schimbul unor sume de bani pentru ca membrii consiliului local să ia decizii în sensul majorării tarifelor.”
Reporter Digi 24: Ştiaţi ceva de plăţi ilegale, de comisioane?
Giovana Soare, director adjunct Apa Nova: „Nu. Absolut nimic. Apa Nova niciodată, timp de 15 ani, nu a făcut vreo ilegalitate nici cu contractul de concesiune, nici cu adiţionalele la acesta şi nici cu ajustările tarifare.”
Gheorghe Piperea, avocat: „Ce nu ştie lumea este că în decurs de 15 ani, de când există acest contract, sunt mai mult de 15 acte adiţionale. Sunt lucruri acolo care ar fi trebuit să atragă atenţia chiar organismelor din domeniul protecţiei securităţii naţionale pentru că e un text care spune spre exemplu nu doar că Apa Nova are exclusivitate pe exploatarea acestui monopol ci şi că dacă nu plăteşti te poate debranşa imediat, iar acest drept i se acordă în totalitate necondiţionat de către municipalitate şi poate să facă acest lucru fără să aibă nevoie de o hotărâre judecătorească. Pe vremea când acest serviciu era la primărie nu se ajungea la situaţia în care să fii debranşat. Acest contract de concesiune este făcut nu pentru scopul pe care l-au scris în primul articol, adică servicii de mai bună calitate, apă pentru toată lumea, cât mai ieftină apa respectivă. Nu.Există nişte penalităţi acolo – dacă nu îmi permiţi lucrurile astea, nu îmi permiţi să fac profitul acela de 85% – ca la cazino, trebuie să plăteşti nu ştiu ce despăgubiri.”
Referatul DNA mai arată că, în 2008, contractul de concesiune încheiat de SC APANOVA SA şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti privind concesionarea serviciului de apă şi canal la nivelul Capitalei era în pericol să fie reziliat.
Fostul primar al Sectorului 1, Andrei Chiliman, contesta modalitatea de atribuire a contractului de concesiune a apei şi se plângea de calitatea serviciilor.
Pentru a opri presiunea asupra SC APANOVA SA, spun procurorii, omul de afaceri, apropiat companiei, Ovidiu Semenescu ar fi luat legătura cu liberalul Vlad Moisescu.
Acesta, considerat lider informal al PNL Bucureşti, ar fi oprit acţiunile de contestare a concesiunii de către Primăria Sectorului 1 Bucureşti, consilierii locali şi consilierii generali ai PNL.
Anchetatorii spun că, tot în urma înţelegerii cu Ovidiu Semenescu, Vlad Moisescu a facilitat, în anii următori, prin asigurarea votului consilierilor liberali în Consiliul general, emiterea a peste 11 hotarâri de consiliu şi încheierea unor acte adiţionale. Ele vizau majorarea tarifelor, finalizarea staţiei de epurare Glina finanţată din fonduri europene, treceri de imobile în proprietatea SC APANOVA SA, reabilitarea şi modernizarea fântânilor arteziene din Bucureşti.
Contractul cu Apa Nova ar putea fi reziliat
Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei: „O reţea de apă e un monopol natural. Nu am cum să am mai multe reţele de apă în concurenţă una cu alta. Nu are sens economic, pentru noi ca societate. Dacă am avea mai multe ar însemna că aruncăm bani pe fereastă. Ne batem joc de bani. Dacă e una singură, e un monopol şi atunci trebuie reglementat”.
Reporter Digi24: Şi a fost reglementat bine?
Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei: „E o întrebare foarte legitimă. Nu ştiu să vă spun. Semnalele care au apărut în presă ridică semne de întrebare privind calitatea reglementării.”
Dosarul penal deschis de DNA, care ridică semne de întrebare asupra preţului apei, ar putea duce la anularea contractului.
Gheorge Piperea, avocat: „Dispoziţia de la punctul 50.1 litera h, care spune aşa: dacă se întâmplă o fraudă sau un delict în legătură cu prestarea de serviciu, iar această fraudă sau delict este fapta al unui administrator Apa Nova sau a unui salariat cu funcţie de conducere din Apa Nova, atunci primăria, Municipalitatea, are dreptul să ceară rezilierea contractului. Pentru astfel de situaţii nici nu e nevoie să se gândească la vreo despăgubire. E o reziliere fără despăgubire, pentru că este culpă, e o reziliere din culpa concesionarului, a Apa Nova.”
În urma scandalului, Apa Nova susţine ca „ajustările tarifare au respectat întocmai prevederile Contractului de Concesiune și ale hotarârii de Guvern 1019 din 2000”.
PUNCT DE VEDERE APA NOVA:
„1 Ajustările ordinare, adică ajustări se pot aplica doar atunci când inflația crește/scade cu cel puțin 5% au fost verificate, inclusiv veridicitatea datelor incluse în solicitare, şi aprobate de către Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (ANRSC);
2. ajustările extraordinare, adică tarifele care sunt actualizate pentru a compensa clienții/ Apa Nova București, (ANB) în urma apariției unor evenimente neprevăzute precum modificări ale legislației sau acordarea de fonduri nerambursabile, au fost verificate de către Comisia Internatională de Experţi tinând cont de evenimentul extraordinar invocat, impactul acestuia asupra fluxului de numerar al ANB, corectitudinea calculelor și au fost emise recomandările în cadrul unui Raport de Expertiză adresat ANRSC, ANB, Primăriei Municipiului Bucureşti (PMB) şi Autorităţii Municipale de Reglementare a Serviciilor Publice (AMRSP), într-un interval de 30 de zile de la primirea solicitării.”
Lucian Constantin, administrator de bloc: „Suntem tributarii unui contract de tip monopol, unui contract de tip adeziune şi dacă vrem să ne curgă apa la robinet, ăsta este sacrificiul pe care trebuie să îl facem.”
Atât piaţa energiei, cât şi piaţa apei potabile rămân monopoluri girate de stat. Piaţa energiei va fi liberalizată, teoretic, în 2017. Despre serviciile de apă potabilă nu se pune deocamdată problema.
Articol relatat de Digi24.