Mare parte din insubordonarea civică și disprețul pentru libertatea personală de azi își are rădăcina în campusurile universitare, iar cei care au astfel de comportamente sunt de regulă oameni trecuți prin universități. Să ne uităm la câteva exemple recente de necuviință și atac asupra libertății de exprimare.
Liderul majorității din Senat Mitch McConnell și soția sa, Elaine Chao, secretar la Transporturi, au fost acostați și hăituiți de un grup de stângiști când plecau de la o cină ținută la Universitatea Georgetown. Senatorul McConnell a fost agresat de protestatari la Aeroportul Național Reagan, dar și în mai multe locuri din Kentucky. Senatorul Ted Cruz și soția sa au fost agresați la Washington într-un restaurat. Apoi, un grup cu numele Smash Racism DC a scris: „Nu, nu poți mânca în liniște. Politicile tale reprezintă un atac asupra noastră. Voturile tare (sic) reprezintă o dorință de moarte. Voturile tale sunt crime ale urii”.
Alți membri ai Congresului, precum Andy Harris, Susan Collins și Rand Paul, au fost atacați fizic și abuzați de stângiști. Cel mai recent caz este cel al comentatorului politic de la Fox News, Tucker Carlson. Un grup de stângiști a apărut noaptea la el acasă, i-au stricat ușa din față și au început să strige: „Tucker Carlson, vom lupta! Știm unde locuiești! Gunoiule rasist, pleacă din oraș!”
Abuzurile împotriva celor care au alte puncte de vedere este scuzat ca fiind o reacție la un discurs al urii. Cercetătorul de la Enterprise Institute Charles Murray a descoperit asta când i s-a închis gura la Colegiul Middlebury iar profesorul care îl însoțea a ajuns la spital din cauza rănilor. Studenții de la Berkeley l-au redus la tăcere pe un vorbitor controversat și au produs pagube de 100.000 de euro în timpul protestelor. Manifestanții de la UCLA și Colegiul Claremont McKenna au întrerupt conferințele susținute de cercetătorul de la Manhattan Institute, Heather MacDonald.
Fundația pentru Drepturi Individuale în Educație a descoperit așa numitele echipe de raportare a discursului urii în campusurile universitare. Aceste echipe raportează la oficialii din campusuri și uneori la poliție orice discurs care ar putea cauza „panică, supărare și frică” sau care pur și simplu jignește. A face niște desene care iau peste picior oamenii din cauza convingerilor lor sau a afilierii politice se poate raporta ca discurs al urii. Universitățile au în vedere în mod manifest interzicerea dreptului constituțional la liberă exprimare. După cum a relatat FIRE în 2017, sute de universități de pe întreg cuprinsul țării au pus în funcțiune sisteme orwelliene prin care le cer studenților să-și raporteze, uneori sub protecția anonimatului, vecinii, prietenii și profesorii, pentru orice fel de discurs sau opinie părtinitoare.
Un sondaj recent realizat de Brookings Institution a descoperit că aproape jumătate dintre studenți consideră că discursul urii nu este acoperit de Primul Amendameent. Este absurd, pentru că este protejat. 51% dintre studenți cred că au dreptul să interzică unui vorbitor cu care nu sunt de acord să vorbească. 19% dintre studenți cred că este acceptabil să folosească violența pentru a-l împiedica pe un vorbitor să se exprime. Peste 50% dintre studenți sunt de acord că universitățile ar trebui să interzică discursurile și punctele de vedere care ar putea jigni anumiți oameni. Nu ar trebui să ne surprindă deloc că aceste puncte de vedere sunt susținute de mulți dintre profesori. Pe vremuri, colegiile predau și promovau o viziune a culturii occidentale. Astăzi, mulți profesori și birocrați universitari îi învață pe studenți că sunt victime ale culturii și valorilor apusene.
Potrivit lui Benjamin Franklin, „oricine va distruge libertatea națiunii va trebui să înceapă cu distrugerea libertății de exprimare”. Cu mult mai târziu, judecătorul de la Curtea Supremă Potter Stewart a afirmat „cenzura reflectă lipsa de încredere în sine a unei societăți. Este simbolul unui regim autoritarist”. De la naziști la staliniști și maoiști, tiranii au început întotdeauna prin a susține libertatea de exprimare, la fel ca stângiștii din anii 60. Adeziunea lor este ușor de înțeles. Libertatea de exprimare este vitală pentru a-și împlini obiectivele de putere, control și confiscare. Dreptul de a spune ceea ce doresc este metoda lor de îndoctrinare, propagandă și prozelitism. Odată ce pun mâna pe putere, cum s-a întâmplat la multe universități, libertatea de exprimare devine o vulnerabilitate și trebuie suprimată. Este ceea ce se întâmplă în tot mai multe campusuri universitare. Mare parte din lipsa de cuviință pe care o vedem în afara campusurilor de astăzi este rodul a ceea ce educația universitară a făcut din tinerii noștri.
Autor: Walter Williams
Sursa: contramundum.ro