De ani și ani n-am mai văzut o asemenea promovare nebună a unei dezvăluiri. Parcă venea meteoritul anti-PSD. Poate că numai interviul cu Sebastian Ghiță a făcut mai multe valuri.
Și atunci, înainte să fie difuzată înregistrarea de la Belgrad, se vehiculau dezvăluri care n-au fost făcute niciodată. Cam așa începe să arate și cazul cu valiza căzută din cer în brațele unui țăran din Teleorman și dusă la Rise Project. Este primul semn dubios, care ne trimite la SRI sau la DNA. Mare tărăboi mare pentru niște documente dintr-o companie românească pe care cei de la Rise o fac de rîs cînd o numesc și „corporație“. Toate firmele românești au funcționat cam în stilul acesta și cele mai multe încă funcționează la fel. Toți românii, după ce li se învîrte puțin afacerea, încep să călătorească pe banii societății. Vacanțe de lux decontate pe firmă, bolizi cumpărați în leasing pe firme fără profit, fără nici o limită de cilindree. În multe țări europene, firmele își pot cumpăra mașini pînă la o anumită valoare și o anume cilindree. Ce trece peste se impozitează în regim de dividende.
România bolizilor de lux a fost o țară de evaziuni fiscale făcute exact de cei care trebuiau să le interzică și care se fuduleau călărind mașini scumpe, în haine de lux și în vacanțe prin paradisuri. Circulă de ani buni povestea unui doctor care și-a găsit o afacere unică. Firma lui era pușculița vacanțelor pentru mai toți mahării din Partidul Democrat. Omul participa la licitații bogate și le cîștiga la prețuri umflate, cu obligația ca iarna, la Courchevel, și vara, la Cannes, la Monte Carlo și la Saint Tropez, să plătească mesele de 25-30.000 euro. Se spărgeau în chefuri toată conducerea PD, toți membrii guvernului și toți mafioții din jurul găștii PD și, la sfîrșit, venea cel poreclit doctorul și plătea tot. A cercetat cineva morișca buget – burta politicienilor? A decontat cineva ceva? Nici financiar, nici legal, nici moral!
Au făcut unii niște bani la Alexandria. La fel de negri sau la fel de murdari ca și cei de la Cluj sau de la București. Unul dintre ei a trădat. A bătut palma cu Binomul. Probabil din rațiuni de procente sau de dividende. Așa a apărut povestea geamantanului cu documente care sunt importante doar dintr-un singur punct de vedere. Pot fi utilizate pentru terfelirea lui Liviu Dragnea. Dacă tot n-au dus la arestarea acestuia, măcar să fie valorificate la o șifonare.
Este primul lucru care îți vine în minte cînd vezi că presa nu se ocupă de Klaus Iohannis și de recuperările de bunuri izbutite de FDGR. Prea a apărut valiza cînd Iohannis intra la înghesuială. Prea povestea moștenirii Grupului Etnic German este întoarsă de un subiect supt din deget. Parcă intenționat îl acoperă și pe Augustin Lazăr, cel care s-a făcut că plouă la toate jongleriile lui Iohannis. Cum să piardă Binomul și Iohannis un asemenea sprijin? Fără el, pică lumea pe ei!
Să ne înțelegem! După părerea mea, afacerile de la Tel Drum pot fi socotite de aceeași factură cu cele ale celorlalți asfaltangii, inclusiv ale celor străini care operează în România. Și cu ale celorlalți afaceriști din energie, de teapa lui Buzăianu, cu marile afaceri de reabilitare a căilor ferate etc. Și cu mai toate afacerile babane din România. Singura diferență este că pe ceilalți nu i-a urmărit SRI-ul și DNA-ul, Binomul nu a pus presa pe ei, iar din străinătate nu s-a iscat nici o furtună împotriva lor.
Eu cred că tot ce insinuează Rise Project, dincolo de hîrtiile și documentele primite de la un țăran cu vipușcă sau cu stele pe sub haină, este mai mult adevărat decît neadevărat. Dar nu stîrneşte decît imaginații și presupuneri. Pînă la a dovedi fraude mai este o cale lungă. Ca de la Alexandria în Paradis și ca de la Washington Post la Rise Project.
Calendarul după care a fost descoperit și lansat geamantanul este la fel de suspect. Exact cu o zi înaintea scandalului din PSD. Exact cu o zi înainte de un nou termen în procesul cu secretarele. Prea miroase a făcătură.
Ce păcat de graba celor de la Rise Project! Dacă ar fi muncit mai serios, n-ar fi întins pelteaua în cel mai naiv stil jurnalistic. Ar fi luat un singur fapt sau o singură învîrteală și ar fi probat-o măcar jurnalistic. Din păcate, ancheta cu geamantanul, chiar dacă are la bază o serie de documente (mai mult ca sigur servite), nu depășește cu mult investigația cu afacerile din Brazilia. Ceea ce mă determină să închei cu o părere.
Rise Project se mai poate salva de ridicol doar cu un episod care să ducă la inculparea lui Liviu Dragnea. Altfel, cu aceeași materie de umplutură, Rise Project nu face decît să se descalifice și să ne convingă că toate asociațiile jurnalistice transnaționale de investigații nu sunt decît instrumente de diversiune în momente critice din viața politică a țărilor în care funcționează sau a celor vizate de o strategie sau alta.
Autor: Cornel Nistorescu
Sursa: Cotidianul